Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 71
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1314/11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - -a, -a, G, G, a, C, -, și, în contradictoriu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL DOLJ, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Reclamanții reprezentând personalul auxiliar de specialitate al Judecătoriei Craiova au formulat cerere de chemare în judecată împotriva MINISTERUL JUSTIȚIEI, pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pârât CURTEA DE APEL CRAIOVA, pârât TRIBUNALUL DOLJ, pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând Tribunalului Dolj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige în solidar pârâții la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut începând cu data de 26 03 2004 și până la data introducerii cererii, actualizată în raport cu rata inflației la data plătii efective a acestora; de asemenea, pârâții să reglementeze situația acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridică, astfel încât aceste norme să nu mai fie discriminatorii, precum și în continuare acordarea acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la reglementarea juridică a acestor drepturi, obligarea în solidar a pârâților, să includă în bugetul de stat ( la prima rectificare de buget ), după rămânerea definitivă a sentinței, sumele datorate de aceștia pentru perioadele sus menționate; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor fonduri bănești și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Craiova.
De asemenea, art. 6 al 2 din Codul muncii consacră pentru toți salariații,principiul că pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal,principii care se regăsesc și în dispozițiile art 23 din Declarația. a Drepturilor Omului.
Totodată, art. 23 al 8 din OG 8/2007 menține aceleași reglementări discriminatorii între grefieri, respectiv: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază".
In drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art 6 al 2 din Codul muncii, OG nr 137/2000,aprobată prin Legea 48/2002 și modificată prin legea 27/2004, art 1, art 2, art 23 din Declar. a Dr.Omului și art 20 și 53 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,totodată invocând și lipsa calității procesuale pasive.
La cererea reclamanților, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, expertul având ca obiectiv calcularea drepturilor pretinse de reclamant, cu excluderea persoanelor și a perioadelor în care acestea au fost deja remunerat cu indemnizația de 10%.
La data de 31 08 2007 fost depus raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de.
Prin sentința nr. 1314/11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.7096/63/200 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice.
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanții:, G, G, -, A, C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Au fost obligați parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Dolj sa plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunara din salariul brut conform anexelor raportului de expertiza efectuat de expertul contabil desemnat, pentru perioada 26.03.2004-27.03.2007, sume brute actualizate până în iulie 2007 si care vor fi actualizate in continuare pana la data plații efective, astfel: -3982 RON, - 1801 RON, - 2285 RON, A - 3838 RON, - 4103 RON, - 3406 RON, - 1510 RON, - 3402 RON, - 1264 RON, - 4175 RON, - 3853 RON, - 2403 RON, - 3452 RON, - 3.638 RON, - 2.252 RON, 3695 RON, - 207 RON, - 2452 RON, - 3599 RON, - 2220 RON, G - 3347 RON, - 3705 RON, - 998 RON, - - 3171 RON, - 2014 RON, - 2328 RON, - 3909 RON, - 3990 RON, - 4468 RON, - 930 RON, - 3413 RON, - 955 RON, - 3236 RON, - 1520 RON, - 1134 RON, - 1723 RON, - 781 RON, - 2721 RON, - 2876 RON, - 4253 RON. - 3349, - 3638 RON, - 1317 RON, - 3627 RON, A - 1855, - 4169 RON, - 2766 RON, - 3533 RON, - 3190 RON, - 3013 RON, C - 535 RON, - 1965 RON, - 3024 RON, - 4027 RON, - 3467 RON, - 3572 RON, - 4192 RON, - 3462 RON, () - 3773 RON, - 2448 RON, () - 2913 RON, - 4329 RON, - 965 RON, - 1581 RON, - 2188 RON, - 358 RON, - 3526 RON, - 3155 RON, - 3951 RON, - 4241 RON, - 3553 RON, - 1839 RON, - 2395 RON, - 4172 RON, - 3751 RON, - 4078 RON, - 783 RON, - 3987 RON, - 1510 RON, - 2372 RON, - 1852 RON, - 1423 RON, - 815 RON, - 2131 RON, - 498 RON.
A fost obligat paratul Ministerul Economiei si Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MEFP s-a constatat că aceasta nu este întemeiată respingând-o, întrucât această instituție a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plătii drepturilor pretinde reclamantului,iar pârâta este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite,precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Cu privire la fondul cauzei,instanța constatat acțiunea ca fiind întemeiată în parte:
Astfel, s- reținut că potrivit dispozițiilor art 6 al 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală,principiu instituit și de art 23 din Declar. a Drepturilor Omului, iar OG 137/2000 aprobată prin legea 48/2002 modificat prin Legea 27/2004 prev de art 1 al 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi; inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Totodată, potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor trebuie interpretat și aplicate în concordanță cu Declar. a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
In speța de față, reclamanții îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Craiova,parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus.Deși îndeplinesc aceeași funcție,iar în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii dreptului de 10%, reclamanții nu au primit acest drept fiind astfel prejudiciați și discriminați.
Există astfel o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care încalcă dispozițiile legale în materie, respectiv art 23 din Declar.a Drepturilor Omului,OG nr 137/2000 aprobat prin legea 48/2002 și modificată prin legea 27/2004 și art 6 al 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariile, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute de art 19 al 3 din legea 50/96 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege,nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției,neputând invoca propria culpă discriminatorie.
Din cuprinsul raportului de expertiză cu anexele corespunzătoare rezultat sumele la care fiecare reclamant este îndreptățit să le primească, sume calculat în raport de situația fiecărui reclamant.
In raport de considerentele arătate,instanța a respins excepția invocată de pârâtul MEFP admițând în parte acțiunea, cu obligarea în solidar a pârâtului Ministerului Finanțelor,Curtea de Apel și Tribunalul Dolj, să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunară din salariul brut, astfel cum a fost calculată de expert prin anexele la raportul de expertiză aflate la filele 116 - 202.
Pârâtul MEFPa fost obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești cu obligarea respingerii celorlalte capete de cerere, întrucât vizează drepturile viitoare.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolj au declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-pârât prin DGFP D arată că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia fiind obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi, iar pe fondul cauzei acțiunea este neîntemeiată, deoarece potrivit art.3 pct.8 din nr.OG8/2007, acordarea acestui spor s-a stabilit numai pentru anumite categorii de grefieri.
Recurentul - părâtul Ministerul Justiției invocă în motivele de recurs faptul că în art.19 alin.3 din Legea 50/1996 se prevede că beneficiază de procentul de 10 % din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
A mai arătat recurentul că nu poate fi reținută motivarea din cererea de chemare în judecată, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute la art. 19 din legea 50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A apreciat recurentul că nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispoz. art. 19 alin.3 din legea 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii, știut fiind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observa că reclamantele au invocat în susținerea pretențiilor lor o practică discriminatorie instituită prin prevederile legale ce reglementează salarizarea acestora, în sensul acordării acelui spor la salariu doar anumitor salariații din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea.
Instanța de fond a reținut că în speță nu s-a dovedit existența unui scop legitim care să justifice discriminarea respectivă, faptul că reclamantele nu au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din legea 50/1996, neputând conduce la faptul că nu ar avea dreptul la indemnizația respectivă, deoarece modalitatea de acordare a acesteia reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie.
Recurentul Ministerul Justiției în recursul formulat a arătat că in speță nu există discriminare deoarece nu poate fi vorba de existența unor persoane aflate în situații comparabile sau analoage așa cum prevede art. 14 din CEDO, în condițiile în care personalul prevăzut de art. 19 din legea nr. 50/1996, îndeplinește sarcini diferite și suplimentare față de ceilalți.
Critica recurentului nu este întemeiată.
Potrivit art. 14 din CEDO diferența de tratament devine discriminare,atunci când se introduc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea potrivit art 2 din OG 137-2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc potrivit art.3 din OG nr 8/2007,pe baza valorii de referință sectorială, și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate și de nivelul instanței.
Prin alin. 8 al aceleiași articol, au fost preluate prevederile din art 19 din legea 50/1996, în sensul că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de o indemnizație de 10% din salariul lunar calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Această prevedere este discriminatorie, așa cum a reținut și instanța de fond, întrucât nu stabilește un criteriu obiectiv care să o justifice.
În principiu activitatea grefierilor unei instanțe sau parchet este aceeași, constând în participarea la ședințele de judecată, la întocmirea și comunicarea diferitelor acte de procedură, atât în faza judecării cauzelor cât și în faza executării dispozițiilor judecătorești sau a celor date de procurorii parchetelor de pe lângă instanțele de judecată.
Din acest punct de vedere aceștia se află în situații comparabile și analoage, neexistând un criteriu obiectiv care să stabilească că activitatea desfășurată de către cei vizați de alin. 8 al OG 8/2007, ar fi una mai complexă decât a celorlalți.
Această concluzie este întărită și de faptul că judecătorii sau procurorii care au de asemenea atribuții în efectuarea actelor de executare penală sau civilă precum și în soluționarea cauzelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, nu beneficiază de această indemnizație considerându-se deci că nu efectuează o muncă mai complexă decât ceilalți.
Nici faptul că prin fișa postului sunt stabilite atribuțiile fiecărui grefier pe secții și compartimente, nu constituie o împrejurare care să înlăture caracterul discriminatoriu al prevederilor respective, așa cum susține recurentul, acesta neputând constitui un criteriu obiectiv, în înțelesul prevederilor și practici CEDO.
De asemenea nu se poate spune că aceștia depun o muncă suplimentară așa cum susține recurentul, deoarece activitatea acestora se desfășoară tot în cadrul aceluiași program de lucru, și nu există o normare concretă a muncii fiecăruia pentru a se pute spune cu obiectivitate că cei îndreptățiți la acea indemnizație desfășoară o muncă suplimentară sau esențial diferită de ceilalți.
Cu privire la excepția calității procesuale pasive invocată de, această critică nu este întemeiată deoarece recurentul-pârât a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi, în calitate de instituție care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stast pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Constatând deci, că sub acest aspect sentința atacată este una legală și temeinică, în baza art 312 alin.1 cod pr. Civ. se vor respinge recursurile formulate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1314/11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - -a, -a, G, G, a, C, -, și, în contradictoriu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL DOLJ, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008.
- - - - - -
Grefier
-
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/28.01.2008
/Cl. și
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Florica Diaconescu, Marian Lungu
