Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Sectia civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 706
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Roxana Trif
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 14 din 15 august 2008, Curții de APEL BRAȘOV, pronunțată în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 14/2008, Curtea de APEL BRAȘOVa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.04.2004 - 10.09.2004, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A respins excepțiile competenței materiale a instanței și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocate prin întâmpinare.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta -, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 11.09.2004 până la data pronunțării prezentei sentințe, precum și pentru viitor, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, la data plății efective și a respins restul pretențiilor reclamantei.
De asemenea, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În speță nu s-a făcut dovada unor cauze de întrerupere, suspendare sau încetare a cursului prescripției extinctive, astfel că pretențiile aferente perioadei 1.04.2004 - 10.09.2004 sunt prescrise.
În ce privește fondul cauzei, potrivit dispozițiilor deciziei nr.21 pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va fi respinsă în raport cu dispozițiile art.60 Cod procedură civilă, potrivit căruia partea poate să cheme în garanțieo altă persoanăîmpotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Pe de altă parte, obiectul cererii de chemare în garanție, din punct de vedere juridic nu este corect formulat, respectiv "Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului ministerului pe anul 2008", această acțiune neputând fi încadrată în categoria acțiunilor de realizare, constatare sau constituire de drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta. Apreciază că aplicarea dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație pentru sumele constând în spor de 50% nu se justifică.
. Ministerul Public critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
În ceea ce privește critica din recurs cu privire la acordarea și pentru viitor a sporului de 50%, Curtea, în accepțiunea deciziei de recurs în interesul legii nr. 21/10.03.2008 care constată că " magistrații [----] au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001", ținând cont și de caracterul raportului obligațional dintre părți care echivalează cu un raport juridic de muncă atipic ce intră sub incidența art. 291 Cod procedură civilă și 110 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține că în baza dispozițiilor legale mai sus invocate pretențiile reclamantei reprezintă prestații periodice cu executare succesivă și se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unor prestații periodice.
Prin urmare sentința va fi menținută, in temeiul art. 312.pr.civ.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 14/2008 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. AP - 5.06.09
Dact. GG - 29.06.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Roxana Trif
