Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 705/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 705/
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Roxana Trif
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B -, împotriva sentinței civile nr. 140/10 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 140/2008 Curtea de Apel Brașova admis acțiunea formulată de reclamanții, - - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții 1-2 să plătească reclamanților drepturile salariale echivalente sporului de solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 13.XII.2007 la zi și pe viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală și a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant, a obligat pârâtul MEF să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, cerere formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au avut calitatea de procurori, respectiv grefier în cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Brașov.
Prin sentința civilă nr. 1389/13.12.2007 a fost admisă în parte acțiunea acelorași reclamanți, fiind respinse pretențiile ulterioare datei la care s-a pronunțat respectiva sentință. Din considerentele hotărârii rezultă că reclamanții au dreptul la o acțiune ulterioară pentru despăgubirile ivite după pronunțarea hotărârii astfel că această sentință nu are putere de lucru judecat pentru pretențiile ulterioare datei de 13.12.2007.
Cu privi re la excepțiile invocate, curtea s-a pronunțat înainte de închiderea dezbaterilor.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța apreciază că pretențiile solicitate prin acțiune sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr. 21/2008 a,astfel încât acțiunea va fi admisă potrivit dispozitivului prezentei.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", curtea reține că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare "" scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor (contractul sau legea) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul in speța.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant a fost admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate
În acest sens Curtea a reținut că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct.1 din Legea 303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Examinând sentința în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește criticile din recursul, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept, nefiind o dobândă convențională ( și - Teoria generală a obligațiilor). În acest sens a dispus și ÎCCJ într-o cauză similară prin decizia 668/2008.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1-8 din Decretul 92/1976, privind carnetele de muncă.
Un alt motiv de recurs vizează greșita soluționare a cererii de chemare în garanție formulată de față de MEF. Se arată că MEF trebuia obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În mod greșit instanța de fond a reținut că în litigiile de muncă cererea de chemare în garanție nu poate fi primită.
Critica este nefondată.
Instanța de fond nu a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție raportat la natura litigiului. Din contră a reținut că rolul MEF este acela de a elabora proiectul bugetului anual însă raportat strict la modul de formulare a cererii de chemare în garanție din conținutul căruia nu rezultă expres pretențiile MP în contradictoriu cu MEF, instanța de fond nu putea decât să aplice dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă în baza cărora MEF ar fi fost obligat să plătească reclamantei contravaloarea sporului de 50% pretins ceea ce ar fi fost în contradicție cu natura raportului juridic obligațional dedus judecății.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamantă - în calitate de procuror neexistând un raport juridic direct deoarece între aceste părți nu există raporturi juridice de muncă atipice.
Așa cum s-a arătat, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor de credite și ar fi putut fi obligat doar la alocarea unor fonduri în scopul asigurării plății drepturilor pretinse, nu la plata efectivă a acestora către reclamantă, însă această cerere nu a fost formulată la fond în acest sens, drept pentru care, critica din recurs nu poate fi primită.
Pentru toate aceste considerente, cu opinie majoritară, curtea va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 140/10.12.2008 a Curții de Apel Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ- 12.06.09
Dact. GG - 7.07.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Roxana Trif
