Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Sentința 75/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 75
Ședința publică de la 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu Mircea
Asistenți judiciari - -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții și, G, G, G, G, reprezentați de, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, cu sediul în B,-, sector 5 și chematul în garanție Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiune scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură notă de ședință din partea Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ.
Consilier juridic având cuvântul invocă excepția de necompetență materială instanței față de dispozițiile deciziei nr. 104/2009 a Curții Constituționale prin care s-a constat neconstituționalitatea disp. art.I și II din nr.OUG75/2008 solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției.
După rămânerea în pronunțare, la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură cerere din partea Guvernului României prin care se solicită comunicarea cererii de chemare în judecată și a actelor ce o însoțesc.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, G, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la încheierea anuală pentru fiecare dintre reclamanți a asigurărilor pentru risc profesional pentru viață, sănătate și bunurile afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acesta, în limita veniturilor, conform dispozițiilor art.78 alin.1 din legea nr. 303/2004 republicată, sub sancțiunea aplicării unor daune cominatorii de 100 lei/zi pentru fiecare reclamant în caz de neconformare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că beneficiază de prevederile dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.303/2004, iar la alin.3 al aceluiași articol se arată că asigurarea prevăzută la alin.1 se realizează în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului, cu avizul și deși au trecut mai mult de doi ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, nu a fost adoptată hotărârea de guvern în cauză.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și cerere de chemare în garanție a Guvernului României, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună, prin aceeași hotărâre, ca Guvernul României să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de hotărâre de Guvern.
Prin sentința civilă nr.1464/21.12.2007, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârât și a admis în parte acțiunea obligând pârâtul să încheie pentru fiecare reclamant asigurări pentru risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea în limita veniturilor pentru anii lucrați în aceste funcții, dar nu mai mult de 15 ani de activitate, conform art.78 din Legea nr.303/2004 modificată.
Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere privind daunele cominatorii și s-a admis excepția lipsei capacității procesuale a chematului în garanție a Guvernului României respingându-se în consecință cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a declarat recurs, iar prin decizia nr.518/11.04.2008, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul și a casat sentința trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru argumentele expuse în considerentele acestei decizii, cauza fiind reînregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-.
Prin încheierea din 07.10.2008, Tribunalul Dâmbovițaa dispus, în temeiul art.I din OUG nr.75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, pe rolul căreia pricina a fost înregistrată sub nr-.
La termenul din 27 februarie 2009, în ședință publică, reprezentantul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea acțiunii, față de dispozițiile deciziei nr.104/2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că disp. art.I și II din OUG nr.75/2008 sunt neconstituționale solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Analizând, cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția invocată, Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând, în consecință, aoa dmite.
Astfel, prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.73/06.02.2009 s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008, situație în care, ținând cont de obiectul prezentei acțiuni, ce constituie un litigiu de muncă, aparține Tribunalului, în primă instanță, competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu art.2 pct.1 lit.c din Codul d e procedură civilă.
Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art.284 alin.2 din Codul Muncii, ce statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 - ce privesc conflictele de muncă - se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, urmează ca în baza art.158 alin.1 și art.159 alin.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reprezentând instanța competentă în a cărei circumscripție reclamanții își au domiciliul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții și, G, G, G, G, prin reprezentant, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5 și chematul în garanție Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sector 1, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2009.
Președinte Judecător
- - --- -
Asistenți judiciari
- - -
Grefier
/VS
5 ex./13.03.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Vera Andrea Popescu Mircea
