Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 750/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 750/CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 506, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în comuna, Pipera,-, județul I și în B, sector 5,-, -.1,.89, având ca obiectdrepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul - reclamant, mandatar, lipsind intimata - pârâtă
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că nu s-au depus relațiile solicitate, în schimb la data de 17 octombrie 2008 depus prin fax adresă prin care arată că nu pot face dovada comunicării către recurent a anexei 26 și nu deține situațiile de transport. De asemenea, mandatarul nu a depus la dosar procură specială în original.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că mandatarul, nu a depus procură specială la dosar, îi aduce la cunoștință acestuia, că în conformitate cu prevederile codului d e procedură, nu i se permite a susține oral cauza, urmând a avea în vedere la soluționarea cauzei motivele de recurs depuse la dosar.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea reconvențională formulată la 21.08.2007 în dosarul civil nr- al Judecătoriei Constanța,reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL obligarea acesteia la plata orelor suplimentare lucrate în perioada ianuarie 2004-septembrie 2005 precum și obligarea acesteia la plata ajutorului de șomaj cuvenit Prin cererea înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului Constanța instanța a fost investită cu soluționarea prezentului litigiu de către Judecătoria Constanța, care prin sentința civilă nr.12496/23.10.2007 pronunțată în dosarul - a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța în soluționarea cauzei și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Constanța.
Reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata orelor suplimentare aferente perioadei ianuarie 2004-septembrie 2005 întrucât a considerat că programul de muncă de 8 ore pe zi și 40 de ore săptămânal a fost depășit în medie cu 2 ore pe zi,aspect ce reiese din numărul de clienți deservit de acesta raportat la intervalul de 20 de minute, cât i-ar fi fost necesar pentru deservirea unui singur client. A menționat că depășirea programului de lucru reiese și din cursele destul de numeroase pe care acesta le efectua în localități din județul ca șofer a considerat că a fost nedreptățit și cu privire la modul cum a fost raportat la complexitatea muncii depuse respectiv de a deține gestiune, de a manipula marfa și de a semna facturile întocmite de clienții societății.
Referitor la obligarea societății pârâte la plata ajutorului de șomaj cuvenit, reclamantul consideră că datorită faptului că pârâta nu a trimis anexa nr.26 Agenției Teritoriale pentru Ocuparea Forței de Muncă C,aceasta i-a respins dosarul de șomaj.A menționat că în perioada 3.11.2005-20.11.2005 a beneficiat de ajutor de șomaj.În susținere depune sub denumirea "anexe" o serie de înscrisuri care cuprind calcule personale referitoare la orele suplimentare prestate,indicii anuali ai prețurilor de consum-comunicați de Institutul Național de Statistică,nivelul ratei dobânzii de referință al Băncii Naționale a României pentru iulie 2003-septembrie 2007,cât și calculul ajutorului de șomaj de care nu a beneficiat - filele 10-24 din dosar. Prin întâmpinare societatea pârâtă solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamantul a mai formulat o cerere de chemare în judecată, în care a solicitat plata orelor suplimentare lucrate până la data de 31.07.2004.Cu privire la capătul de cerere privind obligarea societății la plata ajutorului de șomaj,pârâta a considerat că și acesta este neîntemeiat în condițiile în care nu societatea avea obligația de a-i plăti ajutorul de șomaj. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 22.02.2008, instanța având în vedere sentința nr.384/14.02.2006 a Tribunalului Constanța,și decizia nr.103//16.05.2006 a Curții de APEL CONSTANȚAa invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la orelor suplimentare pentru perioada 1.01.2004-31.07.2004, admițând-
Prin sentința civilă nr.506 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC. SRL sub aspectul pretențiilor privind plata orelor suplimentare pentru perioada 1.01.2004-31.07.2004,pentru autoritate de lucru judecat.
A fost respinsă acțiunea cât privește plata orelor suplimentare pentru perioada august 2004-septembrie 2005 și plata ajutorului de șomaj,ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt, următoarele considerente:
Referitor la pretențiile reclamantului cu privire la obligarea societății pârâte la plata orelor suplimentare efectuate în perioada august 2004-septembrie 2005, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Art.117 alin.1 din Codul Muncii prevede că munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal(peste 40 de ore)este considerată muncă suplimentară".Conform contractului individual de muncă al reclamantului aflat la dosarul cauzei durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Reclamantul nu face dovada prin înscrisurile depuse,respectiv prin calculele proprii efectuate a faptului că a prestat ore suplimentare. Fără a fi susținute de un material probatoriu adecvat,util și pertinent cauzei,afirmațiile reclamantului și respectiv calculele acestuia nu pot fi reținute de către instanță ca având forță probatorie în soluționarea pricinii. Referitor la capătul de cerere privind plata ajutorului de șomaj,instanța a reținut că reclamantul în susținerea acțiunii a menționat că în perioada 03.11.2005-20.11.2005 a fost în șomaj,ulterior angajându-se ca marinar(fila 8-dosar).
Este adevărat că art.72 din Legea 76/2002 prevede că:-"Persoanele care primesc indemnizația de șomaj în perioada prevăzută de lege și care se angajează,potrivit legii,pentru program normal de lucru beneficiază,din momentul angajării până la sfârșitul perioadei pentru care erau îndreptățite să primească indemnizație de șomaj,de o sumă lunară, neimpozabilă,acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj,în cuantum de 30% din indemnizația de șomaj primită în luna anterioară încadrării.",însă reclamantul solicită obligarea angajatorului la plata indemnizației de șomaj, în condițiile în care aceasta este plătită din bugetul asigurărilor pentru șomaj, fapt neimputabil societății pârâte. Pentru aceste considerente instanța a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței civile nr.506/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa formulat recurs reclamantul.
În motivarea cererii s-au invocat în esență următoarele motive de recurs:
La data de 2.10.2005, intimata i-a trimis înștiințare de preaviz pentru desfacerea contractului de muncă începând cu 2.11.2005.
Neavând posibilitatea reîncadrării s-a adresat C, solicitând documentele necesare pentru a putea beneficia de ajutor de șomaj.
Totodată a solicitat și firmei să-i înainteze toate documentele necesare, însă a primit numai o parte din aceste documente, lipsind anexa 26 prevăzută la art.14 - art.26 și 27 din Hotărârea nr.174/2002 în aplicarea Legii nr.76/2002.
Deși a făcut numeroase demersuri pentru primirea acestei anexe, firma a refuzat trimiterea ei, fapt pentru care a refuzat primirea dosarului și acordarea ajutorului de șomaj.
Fiind frustrat de drepturile bănești ale ajutorului de șomaj din culpa SC SRL, este normal să se adreseze instanței pentru obligarea intimatei la sumele cuvenite în baza Legii nr.76/2002.
Cu privire la plata orelor suplimentare, recurentul a arătat că în mod eronat instanța reține că s-ar mai fi judecat anterior.
A efectuat zilnic cel puțin 2 ore suplimentare în deservirea clienților intimatei din toate cartierele.
A solicitat prezentarea situației cu numărul de clienți deserviți, care atestă timpul lucrat, însă firma s- eschivat să o înainteze instanței.
A depus la dosar o situație semnată de intimată, din care reiese că a deservit peste 35 de clienți, raportat la 20 minute la un client, atestă faptul că timpul efectiv lucrat depășea 10 ore în medie zilnic.
Că a lucrat peste program se poate deduce și din declarația carierei punctului de lucru C care afirmă că sumele încasate se predau de reclamant a doua zi dimineața, motivat de faptul că reîntoarcerea la punctul de lucru se făcea după terminarea programului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la plata ajutorului de șomaj:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata ajutorului de șomaj aferent perioadei noiembrie 2005 - iulie 2007.
În motivarea cererii, reclamantul a invocat faptul că nu a putut primi ajutorul de șomaj din culpa pârâtei care nu a înaintat către anexa 26 prevăzută de Hotărârea nr.174/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002.
Potrivit art.72 din Legea nr.76/2002 persoanele care primesc indemnizația de șomaj în perioada prevăzută de lege și care se angajează, potrivit legii, pentru program normal de lucru beneficiază din momentul angajării până la sfârșitul perioadei pentru care erau îndreptățite să primească indemnizația de șomaj, de o sumă lunară, neimpozabilă acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cuantum de 30% din indemnizația de șomaj primită în luna anterioară încadrării.
Reclamantul nu a făcut nici măcar un minim de probe din care să rezulte că indemnizația de șomaj nu a putut fi încasată din culpa pârâtului.
Din adresa emisă de Agenția teritorială pentru ocuparea forței de muncă nr.2240/09.04.2008 depusă la fila 64 din dosarul de fond, rezultă care sunt documentele necesare în vederea acordării indemnizației de șomaj, dar nu rezultă din această adresă că cererea de șomaj a reclamantului nu a putut fi aprobată din culpa pârâtei.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
Prin cererea formulată în prezentul dosar reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare aferente perioadei ianuarie 2004 - septembrie 2005.
Prin sentința civilă nr.384/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.103/CM/16.05.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, societatea pârâtă fiind obligată la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea a 120 de ore suplimentare efectuate în perioada 17.06.2003 - 31.07.2004, precum și la plata drepturilor cuvenite pentru 53 de zile lucrate sâmbăta, în aceeași perioadă și s-au respins ca nefondate celelalte pretenții formulate de reclamant.
Potrivit art.1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În consecință, în mod corect prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la plata orelor suplimentare aferente perioadei ianuarie 2004 - 31.07.2004.
Cu privire la cererea reclamantului pentru plata orelor suplimentare efectuate în perioada august - septembrie 2005.
Reclamantul nu a făcut dovada prestării orelor suplimentare. Acesta a depus la dosar doar o serie de înscrisuri prin care și-a calculat personal orele suplimentare pe care susține că le-ar fi efectuat și drepturile bănești ce i s-ar cuvenit, înscrisuri care nu au forță probantă.
În ceea ce privește probele de la fila 38 din care rezultă faptul că reclamantul ar fi deservit 30 de clienți, nici acesta nu este concludent întrucât acest tabel nu are mențiuni cu privire la ora plecării și întoarcerii din cursă, pentru a putea face un calcul al orelor suplimentare, deși reclamantul face trimitere la declarația casierei punctului de lucru C, în prezentul dosar nu s-a administrat proba cu martori, deși reclamantul avea posibilitatea de a propune instanței încuviințarea și administrarea și a altor probe, dar nu a uzat de acest drept.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civilă, curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 506, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în comuna, Pipera,-, județul I și în B, sector 5,-, -.1,.89.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:/
Red.dec.Jud.-/17.11.2008
Tehnored.gref./2ex./20.11.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
