Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 755
Ședința publică din data 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanții-recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 454/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - B - fosta -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-intimate, lipsă fiind reclamanții-recurenți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-intimate, avocat, depune la dosar împuternicire avocațială.
Prin sentința civilă recurată, se invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei.
Reprezentanta pârâtei-intimate lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Arad la data de 26.01.2009, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC - (fosta -), solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5649 lei reprezentând diferență salarii compensatorii și dobândă legală de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă și a sumei de 550 lei reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă pe anul 2005 și dobânda legală de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Prin sentința civilă nr. 454/10.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada constatat necompetența sa în soluționarea acțiunii formulată de către reclamanții, și împotriva pârâtei SC - B, a stabilit competența teritorială exclusivă în favoarea Tribunalului București, reținându-se că sunt incidente dispozițiile cu caracter special ale art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă potrivit cărora în cazul litigiilor de muncă competența revine instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad, invocată din oficiu, este întemeiată prin raportare la dispozițiile art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă, art. 284 din Codul muncii și art. 72 din Legea nr. 168/1999 coroborate cu dispozițiile art. 63 din Legea nr. 24/2000.
Astfel, prima instanță a apreciat că, față de prevederile art. 63 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile art. 298 alin. 2 pct. 10 coroborate cu cele ale art. 284 alin. 2 din Codul muncii nu pot abroga prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, întrucât norma specială are prioritate față de cea generală, chiar dacă ultima este posterioară celei speciale, iar art. 72 din Legea nr. 168/1999 nu a fost abrogat în mod expres prin dispozițiile Codului muncii, care reprezintă o lege generală adoptată ulterior legii speciale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la ribunalul Arad pentru continuarea judecății și au susținut că aceasta este instanța competentă conform art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53/2003.
În motivarea cererii de recurs se arată că, în mod greșit, Tribunalul Arada admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București.
Legea nr. 168/1999 este anterioară Codului muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, astfel încât se poate considera fie că prima lege a fost modificată implicit cu privire la competența teritorială prin adoptarea noului Cod al muncii, fie că a fost reglementată competența alternativă în favoarea reclamantului. În nici un caz nu s-ar putea susține că legea nouă, respectiv Codul muncii, nu este în vigoare, fiind în vigoare dispozițiile Legii nr. 168/1999.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 284 alin. 1 din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar nu potrivit prevederilor Capitolul III secțiunea a 2-a din Legea nr. 168/1999.
2 al aceluiași articol stabilește, în materie de litigii de muncă, competența teritorială a instanței de judecată în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele. Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv expresă (directă și indirectă), când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres, sau tacită, când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice.
În acest din urmă caz, întrucât norma juridică nouă dă o reglementare, organul de aplicare (în speță, instanța) înțelege implicit că, în mod tacit, legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare. Cu alte cuvinte, prin însăși existența noului act normativ în mod tacit rezultă intenția legiuitorului de a scoate din vigoare reglementările normative anterioare în materie de competență.
Trebuie subliniat însă că un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai mare decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea nr. 168/1999, cât și Legea nr. 53/2003, sunt legi organice și, prin urmare, au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului muncii (Legea nr. 53/2003), respectiv a dispozițiilor art. 284 și art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, au fost abrogate implicit dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999 (abrogare parțială), conform "cărora.cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripției își are sediul unitatea".
Coroborând dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii cu cele ale art. 5 Cod procedură civilă, deducem că în dreptul muncii competența teritorială este derogatorie, fiind instituită în favoarea reclamantului și având ca scop protejarea salariaților și a organizațiilor sindicale, care de regulă au calitatea de reclamanți.
Având în vedere cele expuse mai sus și dispozițiile art. 312 alin. 1, alin. 2, art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă și prevederile art. 284 alin. 2 din Codul muncii, Curtea va admite recursul declarat de reclamanți ca fiind întemeiat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare în fond Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 454/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată -
Casează sentința și dispune trimiterea cauzei la ribunalul Arad pentru judecarea cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
pt. care semnează președinte secție pt. care semnează președinte secție
Judecător Judecător
GREFIER,
- -
Red. J/26.06.2009
Tehnored.: / 2 ex./7.07.2009
Prim inst.: Tribunalul Arad -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
