Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 760/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 460/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,-, -. 5 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, (fost Ministerul Finanțelor Publice), cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: lipsa de procedură cu intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nefiind restituită dovada de citare; recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat fiind scutit de taxă judiciară de timbru; recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României și intimatul reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea apreciază procedura legal îndeplinită cu părțile din proces cu precizarea că Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în garanție - parte intimată în proces, fiind citat pentru opozabilitatea hotărârii, neputând fi prejudiciat în vreun fel.
Totodată, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că prin cererea de recurs pârâta Curtea de Conturi a României, iar prin întâmpinare reclamantul au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale calculate pentru perioada 11.04.2002 - 26.07.2006, reprezentând sporul de 30 % din indemnizația brută lunară, sume reactualizate cu indicele de inflație calculat la data plății efective.
La data de 4.11.2008 reclamantul a precizat că perioada pentru care solicită aplicarea sporului de 30 % este 11.04.2002 - 27.12.2004.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada 22.12.1993 - 22.12.1999, în funcția de judecător financiar și în perioada 17.01.2000 - 27.05.2005 în funcția de procuror financiar pe lângă Camera de Conturi
A mai susținut că ambele funcții pe care le-a îndeplinit în perioada 1992 - 1999 sunt echivalente funcției de magistrat și salarizarea lui s-a făcut potrivit actelor normative în baza cărora erau salarizați și magistrații.
A mai arătat că potrivit OUG43/2002 și G 24/2004 s-a instituit o majorare a veniturilor salariale inițial de 30 %, apoi de 40 % din indemnizația brută lunară de încadrare pentru procurorii și judecătorii care soluționau în complete specializate infracțiunile de corupție. În această situație, salariul unui magistrat care instrumenta infracțiuni de corupție era net superior salariului celorlalți magistrați, cu toate că nici atribuțiile de serviciu și nici natura cauzelor nu sunt diferite și nu îndreptățesc o astfel de diferențiere, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor OG137/2000.
Reclamantul a mai menționat că în conformitate cu art. 21 din OG137/2000 persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar prin Decizia nr. VI /2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secțiile Unite s-a statuat că drepturile salariale prevăzute de OUG43/2002 și OUG24/2004 se cuvin tuturor magistraților.
Totodată, a precizat că prin sentința civilă nr. 219/13.02.2008 a Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă, i s-a admis o acțiune similară dar pentru perioada 27.12.2004 - 27.05.2005, ceea ce atrage aplicarea aceluiași raționament pentru perioada anterioară datei de 27.12.2004.
Cu privire la aplicarea disp. art. 3 din Decretul 167/1958 reclamantul a precizat că acțiunea nu este prescrisă sub aspect extinctiv întrucât dreptul la acțiune a început să curgă în conformitate cu art. 8 al. 1 din Decret de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. VI/2007 a (15.05.2007), prescripția fiind întreruptă în conformitate cu disp. art. 16 al. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și începând curgerea unui nou termen de prescripție conform disp. art. 17 al. 1 și 2 din Decret.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar acte, respectiv copii ale cărții sale de muncă, sentinței civile nr. 219/2008 a Tribunalului Galați, Deciziei civile nr. 339/R/2008 a Curții de APEL GALAȚI.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României Bas olicitat respingerea acțiunii, ca prescrisă sub aspect extinctiv sau ca nefondată, având în vedere că salarizarea s-a realizat cu realizarea OUG83/2000 și OG177/2002, iar volumul de muncă al unui judecător sau procuror financiar era foarte scăzut și nu justifica acordarea unui salariu de magistrat care soluționează cauze de drept comun.
În conformitate cu disp. art. 60.pr.civ. pârâta Curtea de Conturi a României Bas olicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să-i remită pârâtei sumele de bani respective.
În motivarea acestei cereri de chemare în garanție a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamant, dar în conformitate cu art. 19 lit. b, art. 1, art. 2 pct. 30 și art. 3 și 4 al. 2 din Legea 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare și finanțează instituțiile publice cu sumele de bani necesare plății drepturilor salariale.
În justificarea acestei poziții, pârâta nu a solicitat administrarea de probatorii.
Prin încheierea de ședință din data de 18.07.2008 Tribunalul Galația dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea ei la Curtea de APEL GALAȚI în conformitate cu disp. art. II din OUG 75/2008.
Prin sentința civilă nr. 47/F/10.11.2008 Curtea de APEL GALAȚIa admis excepția necompetenții materiale a Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați, apreciind că în conformitate cu disp. art. I al. 1 din OUG75/2008 competent să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Galați.
La termenul din data de 5.03.2009 în instanță s-a prezentat reprezentantul chematei în garanție, care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, având în vedere că între Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi a României nu există raporturi juridice care să antreneze răspunderea chematului în garanție, acțiunea reclamantului s-a prescris sub aspect extinctiv, întrucât a fost formulată după trecerea termenului de 3 ani prev. de disp. art. 3 din Decretul 167/1958. În ceea ce privește fondul litigiului, chematul în garanție a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, dar fără a-și argumenta această poziție.
Prin Sentința Civilă nr. 460/10.03.2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis acțiunea și a obligat-o pârâtă să plătească reclamantului sporul de 30 % din indemnizația brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 27.12.2004, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
În motivare, Tribunalul reține următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 83 al. 1 lit. c Codul muncii, normă generală în materie, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru situația în care obiectul pretențiilor constă în plata drepturilor salariale. Conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar conform disp. art. 1886 cod civil nicio prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.
teoretic s-ar putea invoca că dreptul reclamantului la acțiune s-a născut la data apariției OUG43/2002 și, respectiv, G nr.24/2004 și s-ar fi împlinit în anul 2005 și, respectiv, în anul 2007.
S-a apreciat totuși că termenul de 3 ani nu a început să curgă decât de la data la care s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia nr. VI a, respectiv de la data de 15.05.2007, moment de la care a fost previzibil că norma juridică trebuie interpretată în sensul recunoașterii dreptului și altor magistrați, care nu soluționau cauze în complete specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul consideră că acțiunea este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a îndeplinit funcția de procuror financiar pe lângă Camera de Conturi Județeană G, salarizarea sa fiind realizată prin asimilare cu aceea a magistraților. Potrivit nr.OUG 43/2002 și nr.OUG 24/2004 prin art. 28 s-a instituit o majorare a venitului salarial cu 30 %, care ulterior a devenit de 40 %, din indemnizația de încadrare lunară, printre alte categorii de salariați și pentru procurorii și judecătorii care compun completele specializate în soluționarea infracțiunilor de corupție.
Legiuitorul a justificat acordarea sporului menționat ca "o necesitate a intensificării neîntârziate a luptei împotriva fenomenului corupției" și a instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea instituțiilor specializate în combaterea infracțiunii de corupție.
Prin apariția acestor norme legale salariul unui magistrat care cercetează și instrumentează infracțiuni de corupție este net superior salariului celorlalți magistrați, cu toate că nici atribuțiile de serviciu și nici natura cauzelor nu sunt diferite și, implicit, nu îndreptățesc o astfel de diferențiere.
Situația astfel creată face incidente dispozițiile art. 1, 2 și 21 din nr.OG 137/2000.
Mai mult decât atât, prin Decizia nr. VI /2007 a s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că sporul de 30 % și cel de 40 % se cuvenea tuturor magistraților, iar potrivit disp. art. 329.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept în recursurile în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Putere de lucru judecat cu privire la fondul cauzei în ceea ce-l privește pe reclamant are și sentința civilă nr. 219/2008 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția Civilă în dosarul nr-, hotărâre judecătorească prin care reclamantului i s-a recunoscut dreptul dedus judecății pentru perioada 27.12.2004 - 27.07.2005.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul apreciază că acesta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece între pârâtă și chematul în garanție nu există raporturi juridice de natură a atrage obligarea la plata pretențiilor solicitate de reclamant, motiv pentru care excepția invocată de chematul în garanție a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că instanța de fond a acordat altceva decât a cerut reclamantul, obiectul acțiunii fiind acordarea sporului de 50% de suprasolicitare, iar nu a sporului de anticorupție de 30%.
Solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii, iar dacă aceasta va fi respinsă, respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamantul a fost magistrat financiar și nu a judecat infracțiuni de corupție.
Referitor la cererea de chemare în garanție consideră că în mod greșit a fost respinsă, întrucât Ministerul Finanțelor Publice are atribuții referitoare la întocmirea proiectelor de buget și trebuie obligat să asigure fondurile necesare executării hotărârilor judecătorești.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale calculate pentru perioada 11.04.2002 - 26.07.2005, reprezentând sporul de anticorupție de 30 % din indemnizația brută lunară, iar nu sporul de suprasolicitare de 50% așa cum greșit susține recurenta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi promovate în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În acest caz, dreptul la acțiune se naște succesiv, la data la care trebuiau achitate drepturile bănești, iar nu la data la care persoana a cunoscut că a fost păgubită precum și pe cel care răspunde de pagubă, situație aplicabilă în cazul răspunderii civile delictuale.
De asemenea, nu se poate reține ca întemeiată susținerea reclamantului că a aflat de existența dreptului abia în luna mai 2007 odată cu publicarea în Monitorul Oficial deciziei în interesul legii nr. VI/2007.
Un recurs în interesul legii se promovează în condițiile în care există soluții diferite în aceeași chestiune juridică, deci aceasta presupune promovarea mai multor acțiuni și pronunțarea unor hotărâri judecătorești, lucru care nu ar fi fost posibil dacă dreptul la acțiune nu s-ar fi născut.
Scopul unui recurs în interesul legii este asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României așa cum rezultă din disp.art.329 al.1 din Cod procedură civilă în situația în care anumite chestiuni de drept au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Așadar, Decizia nr. VI/2007 pronunțată în recursul în interesul legii produce efecte declarative, nu dă naștere nici unui drept și nu are nici o influență asupra cursului prescripției extinctive.
Nu se poate vorbi nici de o recunoaștere a dreptului așa cum afirmă reclamantul, deoarece pentru a interveni o întrerupere a cursului prescripției trebuie ca recunoașterea să vină din partea pârâtei.
Cum la dosar nu există nici o dovadă că debitoarea care este pârâta din prezenta cauză adoptat o poziție de recunoaștere a dreptului subiectiv corelativ instanța apreciază că nu devin aplicabile disp.art.16 din Decretul nr.167/1958.
În prezenta cauză, acțiunea a fost introdusă după termenul de 3 ani prevăzut de lege, ca urmare pentru drepturile bănești solicitate aferente perioadei 11.04.2002-26.07.2005 a intervenit prescripția.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca prescrisă.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate referitoare la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 460/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 460/10.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în G,-, -. 5 în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, ca fiind prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/08.09.2009
: ex.//15 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Comunicat 3 ex.//18.09.2009
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
