Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 777/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 777
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr. 1406 din 23.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata COLEGIUL TEHNIC DOMNUL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că se află depusă la dosarul cauzei prin serviciul arhivă concluzii scrise formulate de către contestatorul și a solicitat în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra contestației de față
Prin sentința civilă nr. 2130/13 11 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul - a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul I împotriva pârâtului Colegiul Tehnic Dl..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului indemnizația pentru 7 zile concediu de odihnă pentru anul școlar 2007 - 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând -o ca fiind nelegală în sensul că în mod greșit s-a stabilit un număr de doar 7 zile de aferente anului școlar 2007 - 2008 prin reținerea exclusivă a datelor furnizate de pârâtă, în loc de a fi efectuată o expertiză de specialitate.
Prin decizia 1406 din 23.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, a respins recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2130/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul -, în contradictoriu cu intimata COLEGIUL TEHNIC DOMNUL.
Referitor la primul motiv de recurs Curtea a reținut că este nefondat întrucât,stabilirea numărului de zile de concediu de odihnă nu reprezintă o chestiune de fapt care să impună necesitatea cunoașterii părerii unor specialiști, ea nefiind - în cauza de față - o obligație impusă de lege instanței de judecată, expertiza solicitată de reclamant fiind inutilă în lămurirea acestui aspect.
Astfel potrivit art. 103 lit. a) din Legea 128/ 1997 cadrele didactice beneficiază de un concediu anual de 62 zile - duminicile și sărbătorile legale fiind excluse - astfel încât, față de faptul că reclamantul a beneficiat de 55 zile, plătite, în perioada iulie -august 2008, rezultă că instanța de fond a reținut corect,diferența de 7 zile restante.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs Curtea a constatat că, de asemenea este nefondat întrucât instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere în mod corect, prin raportare la Legea nr. 193/2008 care prevede la rt. 1 - Societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.iar la art. rt. 2 - (1) Tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale și HG1317/2006, de unde rezultă că, în baza unor negocieri, concretizate ulterior în acorduri tripartite - "minute" încheiate între primărie, sindicate și centrele de execuție bugetară se stabilește atât acordarea efectivă-deci transformarea vocației în drept efectiv - cât și numărul de tichete cadou pentru fiecare angajat.
Făcându-se dovada de către unitatea de învățământ, a ridicării de către reclamant - sub semnătură, a numărului stabilit de tichete cadou, a fost înlăturat și acest motiv de recurs.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, Curtea a constatat, de asemenea că este nefondat.
Recurentul-reclamant, în calitate de personal didactic, susține în esență că art. 50 alin. 12 din legea 128/1997 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2005-2008.
Curtea retine că OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Prin urmare a fost considerată ca nefondată susținerea reclamantului în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși recurentul - reclamant a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
Și critica privind lipsa fondurilor necesare acordării primelor, a fost apreciată ca nefondată. Instanța de fond a argumentat soluția, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamant există. Argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției a fost lipsa unei reglementări legale, nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare învederând că, prin cererea de recurs a invocat și prev. art. 3041.pr.civilă, în sensul ca instanța de recurs să analizeze cauza sub toate aspectele.
Aspectele care nu au fost analizate de instanța de recurs și asupra cărora nici nu s-a pronunțat privesc tichetele cadou, dovedind că pe data de 19.11.2008 a încetat contractul său individual de muncă, iar instanța nu s-a pronunțat în legătură cu acest aspect.
În ceea ce privește concediul de odihnă neefectuat pe anul școlar 2007, 2008, aspectul neanalizat este cel rezultat din faptul că a solicitat proba cu expertiză, ca probă contrară celei făcute de pârâtă cu ștatele de plată pe lunile iunie, iulie și august 2008, și a defăimat acest înscrisuri, deoarece sunt inexacte și incorecte, iar instanța era obligată în virtutea art. 184.pr.civilă să cerceteze prin orice mijloace de probă, probele pârâtei.
Contestatorul anexează la dosar concluzii scrise.
Curtea constată a fi nefondată contestația pentru următoarele considerente:
. art. 318.Pr.civilă reglementează contestația în anulare specială și prevăd că, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În raport de susținerile contestatorului rezultă că acesta își întemeiază contestația pe dispoz. art. 318 Pr.civilă, teza a II-
Din examinarea considerentelor deciziei contestate, rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de recurent, răspunzând atât criticilor privind zilele de concediu de odihnă neefectuate și neacordate aferente anului școlar 2007-2008 inclusiv celei referitoare la proba cu expertiză solicitată pentru lămurirea acestui aspect, cât și criticilor referitoare la tichetele cadou și primele de vacanță.
Curtea reține că aspectele învederate de fapt în cuprinsul contestației nu sunt motive de modificare sau casare în sensul art.304 Pr.Civ.cu care să fi fost investită instanța de recurs,ci argumente în susținerea celor examinate prin decizia contestată.
ițiile art.318 teza a II -a din Codul d e Procedură Civilă au în vedere numai omisiunea instanței de a examina unul dintre motivele de modificare sau casare, dintre cele menționate la art. 304.pr.civilă, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare sau modificare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient să arate considerentele pentru care a găsit motivul ca neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
În raport de aceste precizări, Curtea constată contestația ca fiind nefondată și drept consecință o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr. 1406 din 23.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata COLEGIUL TEHNIC DOMNUL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/3.03.2010
Tehn./Ex.2
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
