Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 779/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- clinic, tichete de masă

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 779

Ședința publică de la 03 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu

JUDECĂTOR 2: Ligia Epure

JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu

Grefier - -

************

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, împotriva sentinței civile nr.1030/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G și intimatul chemat în garanție Ministerul Sănătății, având ca obiect, drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către intimatul reclamant G, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.

Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr.1030 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul G, împotriva pârâtului SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, în contradictoriu cu.chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

A fost obligat pârâtul să achite reclamantului o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.11.2005 - 19.03.2009, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar și s-a respins cererea de chemare în garanție.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocate de chematul în garanție Ministerul Sănătății, care va fi analizată cu prioritate, instanța constatat că, dată fiind inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamanți și Ministerul Sănătății, chematul în garanție Ministerul Sănătății nu are calitate procesual pasivă.

În consecință, instanța a admis excepția invocată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENTA NR.1 C împotriva chematului în garanție Ministerul Sănătății.

În privința celorlalte excepții invocate de chematul în garanție, instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea acestora, urmare a constatării lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății.

Pe fondul cauzei, cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:

Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizica ori persoana juridică, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art.1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.

In cazul in care la nivel de ramura de unitate a fost negociat un contract colectiv de munca, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masa sunt stabilite prin intermediul acestui contract.

Deși pârâtul in calitatea sa de angajator a acordat tichete de masa salariaților cu locul de munca in secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii si compartimente funcționale din cadrul spitalului, in mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.

Aceasta diferențiere in acordarea tichetelor de masa nu rezulta din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masa fiind aceea a încadrării intr-o unitate publica finanțată din venituri proprii.

Astfel se constata ca reclamantul are încheiat contract individual de munca cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. Art 5 alin 1 si art 39 alin 1 lit d din Codul Muncii.

Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga si nici modifica o lege, iar actele normative in materie sunt unitare in reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.

Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.

In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝, definiție din care rezulta sursa de finanțare si modul de funcționare, respectiv faptul ca sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare si de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masa.

Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece in art 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.

De asemenea, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, in articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat sa acorde tichetele de masa potrivit Legii nr. 142/1998 si in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

În ceea ce privește perioada pentru care reclamantului i se cuvine acest drept, instanța a constatat că i se cuvine începând cu data de 1.11.2005, în raport de prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și până la data pronunțării acestei sentințe, ulterior acestei date neputându-se reține o eventuală culpă (viitoare) a angajatorului legată de plata acestui drept.

In raport de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea precizată si a obligat pârâtul să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 01.11.2005-19.03.2009, proporțional cu zilele lucrate, dar nu mai mult de 20 tichete lunar.

Recurentul - pârât invocă în motivele de recurs nelegalitatea hotărârii, deoarece instanța nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, respectiv adresele depuse prin care s-a făcut dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila " clinic" și în care recurenta - reclamantă nu se încadrează, deoarece nu îndeplinește, prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical activitate de învățământ sau cercetare științifică medicală și educație continuă, medicii si personalul medico sanitar din cabinetele școlare fiind angajați cu norma de baza la C, acordând doar asistenta medicala de specialitate in cadrul cabinetului medical din incinta scolii.

De asemenea, nu a făcut dovada desfășurării activității continue de cercetare medicale și de învățământ superior medical.

S-au invocat si prevederile adreselor nr. 6154/18.08.1993 si 9864/01.09.2004 emise MS.

In ceea ce privește tichetele de masa se arata ca având in vedere caracterul restrictiv al Ordonanței nr.115/2004, neavând alocație bugetara la capitolul tichete de masa pentru unitățile finanțate de la bugetul statului, spitalul nu poate acorda tichete de masa personalului încadrat in cabinetele școlare.

In acest sens se invoca dispozițiile 511/2004, 379/2006, care exceptează de instituțiile publice de la acordarea tichetelor de masa.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, văzând probatoriu administrat se constată că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:

Prin acțiune reclamantul, care este angajat al pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență C în funcția de medic stomatolog având încheiat contract individual de muncă la Cabinetul medical"Cabinetul Școlar al Colegiului Național Frații Cas olicitat plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice în perioada menționată în acțiune și în care salarizarea în Sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003, care stabilește în cuprinsul art.2 (1) că, salariile de bază prevăzute în Anexele la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilirea a salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002, aprobată cu modificări prin Lg. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 01 ian. 2004 și cu 6% începând cu data de 01 oct. 2004, față de nivelul din 30 sept. 2004.

Potrivit Anexei 4/1 din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice ( pct.1) și unități clinice, institute și centre medicale (pct.2).

Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 s-a stabilit în art-4 că, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art.5, salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în Anexele nr. I-IV.

În Anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.

Art.8 lit.h din Lg. 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, Cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Lg. nr.95/2006.

Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.

În ceea ce privește tichetele de masă, acestea reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.

În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.

Deși recurentul - pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență C, în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.

Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.

Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.

Intimatul a invocat în apărarea sa dispoz. Anexei 1 pct.11 din nr.HG529/2002 potrivit cu care cabinetele medicale din grădinițe și școli sunt finanțate de la bugetul de stat, iar recurenta a invocat în susținerile sale prevederile Anexei nr.2 din aceeași Hotărâre de Guvern, respectiv pct. II, potrivit cu care spitalele sunt unități sanitare finanțate integral din venituri extrabugetare din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Interpretând numai aceste dispoziții, se constată că recurenta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul intimat în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul Muncii.

Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.

Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.

În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.

Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.

Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.

Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.

Critica recurentului - pârât că reclamantul nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea " clinic ".

Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamantul are încheiat contract de muncă individual cu pârâtul, iar salariul acestuia trebuie calculat conform grilei de salarizare a Spitalului Clinic.

Adresele invocate de către recurentul - pârât din care rezultă că este reglementată plata pe grila " clinic " a Ambulatoriului de specialitate nu poate fi primită, deoarece acestea exced textele legale anterior precedate.

În considerarea celor expuse, văzând și dispoz. art. 269. în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1.pr.civilă, recursul pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență C, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, împotriva sentinței civile nr.1030/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G și intimatul chemat în garanție Ministerul Sănătății, având ca obiect, drepturi bănești.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. jud. -

Tehn.AS/2 ex./17 -

Președinte:Mariana Pascu
Judecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 779/2010. Curtea de Apel Craiova