Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 854/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 854/
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, cu sediul în Tg-M,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1266 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1266 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr- s-a excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie c Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 5% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006), începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data de 30 martie 2007; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 2% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007), începând cu data de 1 aprilie 2007 și până la data de 30 septembrie 2007; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 11% (raportată la indemnizația de încadrare brută lunară din luna septembrie 2007), începând cu data de 1 octombrie 2007 și până la data încetării discriminării a reclamantului; sumele de mai sus vor fi actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale până la data efectivă a plății; la sumele respective se va adăuga și dobânda legală calculată din data de 14 martie 2008 până la plata efectivă a debitului; restul pretențiilor reclamantului au fost respinse; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, obligându-l pe acesta să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii introductive, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și ale art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a invocat în primul rând faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, însă prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, pronunțată de Curtea Constituțională dispozițiile art. 2 alin. 1 și 11, precum și ale art. 27 din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituționale și în aceste condiții s-a solicitat instanței să facă aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
Pârâtul a mai invocat faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11% din salariul de bază, prevăzute de OG nr. 10/2007, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești. Prin acordarea acestor majorări salariale reclamantului instanța de fond a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților (OG nr. 27/2006), schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
S-a susținut că acordarea creșterilor salariale solicitate de reclamant numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, așa cum este definită de legiuitor, iar acceptarea soluției instanței de fond ar însemna echivalarea sistemelor de salarizare ale diferitelor categorii de personal și ar da posibilitatea personalului contractual să solicite sporurile și indexările salariale acordate de legiuitor magistraților.
Recurentul pârât a mai arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației și cu aplicarea dobânzii legale, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o cheltuială, fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M a solicitat casarea sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii introductive, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3, 4 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât în condițiile în care reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr. 137/2000, competența de soluționare a acțiunii introductive revenea judecătoriei.
S-a mai susținut că prin admiterea acțiunii formulate de reclamant și obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2 %, 5% și 11% din salariul de bază, prevăzut de OG nr. 10/2007 instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Pe de altă parte, s-a apreciat că acordarea creșterilor salariale de 2%, 5% și 11% numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare în sensul prevederilor OG nr. 137/2000.
Recurentul pârât a mai invocat faptul că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a solicitat modificarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind inadmisibile, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor este terț față de raporturile existente între reclamant și celelalte instituții pârâte și întrucât plata salariului și a altor drepturi salariale este în sarcina angajatorului, orice culpă poate fi reținută doar în sarcina acestuia și nu a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a invocat, de asemenea, faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Procurorul General al României, primul neputând fi obligat la plata salariilor sau a altor drepturi de natură salarială pentru angajații altor instituții.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că dispozițiile OG nr. 10/2007 nu vizează acordarea majorărilor salariale categoriei profesionale din care face parte reclamantul.
Totodată s-a solicitat să se aibă în vedere faptul că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, au fost declarate neconstituționale.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Recursurile declarate au fost înaintate spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă ulterior dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Curții de Apel Târgu -M, având în vedere că prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamantul, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, a solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând majorările de 5%, 2% și 11% din salariul de bază, prevăzute de OG nr. 10/2007, invocând faptul că este discriminat în raport cu ceilalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului care au beneficiat de majorările salariale menționate.
Acțiunea reclamantului a fost admisă, instanța de fond reținând incidența în cauză a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Prin mai multe decizii pronunțate în mod succesiv de Curtea Constituțională ( deciziile nr. 818-821/2008) aceste prevederi legale au fost declarate neconstituționale, constatându-se că prevederile respective sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Având în vedere că prin sentința atacată instanța de fond a acordat reclamantului despăgubiri echivalente cu majorările salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, deși acesta nu se încadrează în categoria personalului vizat de normele legale menționate, curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care în speță trebuie să se țină cont de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantului, precum și a cererii de chemare în garanție,formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, cu sediul în Târgu-M,-, împotriva sentinței civile nr. 1266 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamantul.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnoed. BI/2ex
Jud.fond:;
-22.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
