Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 889/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 889/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - prin DGFP, împotriva sentinței civile nr.524/CM din data de 9.06.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza delegațiilor de la dosar și consilier juridic, pentru recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice-prin A, în baza delegației de la dosar, lipsind intimații-reclamanți -, -, și, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția de neconstituționalitate a art.2 alin.1 și art.11 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000, invocată de recurentul-pârât în motivele de recurs.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, arată că nu mai susține excepția și nu se mai impune înaintarea dosarului cauzei la Curtea Constituțională, dat fiind faptul că instanța s-a mai pronunțat cu privire la această excepție.
Consilier juridic, pentru recurentul-chemat în garanție, pune aceleași concluzii, în sensul că nu se mai impune înaintarea dosarului la Curtea Constituțională.
Curtea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art.2 alin.1 și art.11 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000, având în vedere că aceeași instanță s-a pronunțat, prin mai multe decizii, asupra acestei excepții.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, depune la dosar o hotărâre judecătorească, în extras, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, urmând a fi avută în vedere ca practică judiciară.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, pentru recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul înlăturării obligației instituției pe care o reprezintă de a aloca fondurile necesare. Solicită respingerea recursului Ministerului Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, solicită admiterea recursului instituției pe care o reprezintă și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. Lasă la aprecierea instanței motivul referitor la excepția de neconstituționalitate. Având în vedere că o parte din reclamante sunt încadrate la DIICOT, susține și motivul de recurs referitor la introducerea în cauză a acestei instituții. Față de acest motiv, solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare. Solicită respingerea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 06.11.2007, la Tribunalul Argeș, reclamanții -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada noiembrie 2003 - la zi pentru reclamantele: -, -, mai 2006 - la zi pentru reclamanta și iulie 2006 - la zi pentru reclamantul, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să includă în bugetul de stat, la prima rectificare bugetară, sumele mai sus menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că norma juridică stabilită prin dispozițiile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin nr.OG83/2003, este discriminatorie, în sensul că stabilește acordarea unui spor de 10 % doar pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și de executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii.
Au mai arătat reclamanții că au fost încălcate dispozițiile art.6 alin.2 din Codul muncii, dispozițiile nr.OG137/2000, precum și art.20 și art.53 din Constituția României.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus în termen legal întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că acest minister este ordonator principal de credite ca și Procurorul General. De asemenea, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public nu există nici un fel de raport juridic astfel încât, primul minister nu poate avea calitate de pârât în cauză.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că acordarea sporurilor respective se face în temeiul legii care enumeră limitativ categoriile de personal ce beneficiază de aceste sporuri.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.05.2007, Ministerul Publica solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca inadmisibilă, având în vedere că sporul de 10% a fost prevăzut pentru personalul auxiliar de specialitate care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și a celor care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii.
Pârâtul a arătat că în mod evident voința legiuitorului a fost expres și ferm exprimată în cuprinsul art19 alin.3 din Legea nr.50/1996, precum și art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și cadrul altor unități din sistemul justiției și că, în speță, reclamanții nu au depus o muncă egală și prin urmare nu pot fi retribuiți cu un salariu egal.
În raport de dispozițiile nr.OUG131/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și față de pretențiile reclamantelor -, -, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat introducerea în cauză a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structură cu personalitate juridică al cărei Procuro are calitatea de ordonator secundar de credite.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
La data de 16.01.2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât, în raport de disp.art.27 din OUG nr.137/2000, Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, CNCD fiind instituția abilitată și investită prin lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei anumite fapte.
Prin sentința civilă nr.524 din 9 iunie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, după cum urmează: reclamantelor -, - și pentru perioada 06.11.2004-09.06.2008, reclamantei pentru perioada mai 2006 - 09.06.2008, iar reclamantului pentru perioada iulie 2006 - 09.06.2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
A fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost apreciată ca neîntemeiată, având în vedere că această instituție a fost chemată în judecată în calitate de reprezentant al statului român și față de rolul pe care îl are în elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD a fost de asemenea respinsă, întrucât Consiliul a fost citat în temeiul art.27 alin.3 din OUG nr.137/2000 și nu în calitate de pârât.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalului Argeș, respectiv Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin nr.OG83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciar și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut raportat la timpul efectiv lucrat în aceste activități.
De asemenea, conform dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48, personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției.
Revine președintelui instanței atribuția de a stabili, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Așadar, atribuțiile personalului auxiliar repartizat prin ordin de serviciu se stabilesc prin fișa postului de către președintele instanței.
Din analiza textelor de lege menționate, rezultă că trecerea personalului auxiliar pe unul din posturile enumerate de art.19 alin.3 din Legea nr. 50/1996 nu impune condiția existenței unui examen sau concurs.
Conducătorul instanței poate avea în vedere doar pregătirea profesională și experiența fiecărui grefier. Dar, tot din dispozițiile legale enumerate mai reiese și condiția obligativității respectării acestor criterii. Alegerea este lăsată la latitudinea președintelui instanței.
Reclamanții au invocat existența în cauză a unui tratament discriminatoriu.
Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, discriminare înseamnă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
2 al aceluiași articol arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor arătate față de alte persoane în afara cazului în care toate acestea sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Tot în domeniul discriminării, Legea Fundamentală a României statuează, prin dispozițiile art.4 și art.16, principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Nu mai puțin trebuie respectate și dispozițiile tratatelor internaționale, pe care Statul Român le-a ratificat și care, conform art.11 și art.21 din Constituție, fac parte din dreptul intern și se impun ca atare.
În acest sens, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la o plată egală pentru o muncă egală.
Cele arătate sunt incluse, cu valoare de principiu și în dispozițiile Codului muncii, care în art.6 alin.1 și alin.2 stipulează că pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice formă de discriminare.
Principiul nediscriminării este consacrat, de altfel, și de dispozițiile art.5 alin.1, 2, 3 și 4 din Codul muncii.
În speță, este evident că între personalul auxiliar enumerat limitativ de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și celălalt personal auxiliar al instanțelor este creată o diferență în domeniul social, cu impact asupra unui element fundamental al contractului individual de muncă, respectiv salariul.
Se impune analizarea, în continuare a caracterului acestei diferențe, pentru aop utea sau nu încadra în noțiunea largă de "discriminare", respectiv dacă prin cele statuate în actele normative invocate legiuitorul a urmărit existența unui scop legitim, prin instituirea unor practici justificate obiectiv.
În România, instituția abilitată prin lege să se pronunțe asupra existenței unei discriminări este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, în punctul de vedere înaintat instanței, analizând condițiile pe care o faptă trebuie să le îndeplinească pentru a fi discriminare, arată că nu se impunea existența unor diferențe în cadrul aceleiași categorii profesionale.
Deosebit, tribunalul a reținut și că nu sunt îndeplinite criteriile art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 pentru justificarea diferenței statuate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996.
Este evident că tratamentul diferențiat adoptat de legiuitor are ca efect înlăturarea de la prevederile legii a unei părți a aceleiași categorii profesionale, respectiv personalul auxiliar al instanțelor, fără însă a se justifica un scop legitim în cauză sau cel puțin necesitatea unei astfel de măsuri.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat ca discriminatorie acordarea unui spor doar pentru anumite categorii de grefieri, fapt care conduce la existența unui tratament diferențiat în cadrul aceleiași profesii, iar singura modalitate de înlăturare a acestei discriminări o reprezintă admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata acestui spor.
Față de aceste considerente acțiunea formulată de reclamanți a fost privită ca întemeiată în parte, pentru perioadele în care aceștia au desfășurat activitate în cadrul pârâților și cu respectarea termenului legal de prescripție.
În raport de disp.art.269 Codul muncii au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 10% după cum urmează: reclamantelor -, -, și pentru perioada 06.11.2004-09.06.2008, reclamantei pentru perioada mai 2006-09.06.2008 iar reclamantului pentru perioada iulie 2006-09.06.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective față de disp.art.161 alin.4 codul muncii.
În temeiul art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâților fondurile necesare efectuării plăților.
A fost respinsă acțiunea reclamanților în ceea ce privește acordarea sporului în cauză pe perioada noiembrie 2003 - 05.11.2004, ca prescrisă, având în vedere dispozițiile Decretului Lege nr.167/1958.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Primul recurent a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
I - Potrivit art.II alin.3 din nr.OG75/2008, se solicită trimiterea cauzei spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție;
II - Se solicită sesizarea Curții Constituționale pentru excepția de neconstituționalitate a art.2, 11 și 27 din nr.OG137/2000;
III - Instanța a omis să se pronunțe asupra cererii formulată de acesta, de introducere în cauză a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizară și Terorism, cerere formulată prin întâmpinarea depusă la termenul din 9 ianuarie 2008;
IV - Pe fondul cauzei se susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii;
V - Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care acesta este o instituție bugetară și nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială;
VI - Instanța nu a luat în considerare cererea de chemare în garanție formulată de acesta, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
Recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor susține că sentința este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în judecată a acestui pârât prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată, obligându-l să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
S-a susținut că nu există temei legal în baza căruia acesta să fie obligat la virarea fondurilor respective, că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, singura în măsură să stabilească astfel de drepturi fiind puterea legislativă.
Examinând sentința recurată în raport cu actele de la dosar, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Prima instanță, pe fondul cauzei, în mod greșit a reținut că se impune admiterea acțiunii formulată de reclamanți, făcând o interpretare și aplicare greșită a legii.
Reclamanții, în calitate de personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, respectiv Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu aparțin nici uneia dintre categoriile de grefieri pentru care a fost reglementată indemnizația lunară de 10% din salariul de bază prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și art.3 din nr.OG8/2007.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, modificată prin art.I din nr.OG83/2000, indemnizația lunară de 10% din salariul brut era stabilită inițial pentru grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor Comisiei pentru cetățenie și calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, precum și conducătorii de Carte Funciară.
Pentru perioada ulterioară abrogării acestui text de lege, prin art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, s-a prevăzut că beneficiază de această indemnizație lunară de 10% din salariul de bază numai grefierii care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, precum și la efectuarea actelor de executare penală și civilă.
Acest din urmă text de lege a rămas în vigoare până la 15 aprilie 2008, fiind abrogat prin art.I pct.18 din Legea nr.97/2008 privind abrogarea nr.OUG100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
În acest sens, prin Decizia nr.24 din 12 mai 2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii (anterior sentinței atacate), Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că cele două texte de lege supuse analizei se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele respective.
Întrucât dezlegarea dată problemei de drept este obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, se constată că în mod greșit s-a reținut temeinicia pretențiilor reclamanților la plata acestui spor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în alt recurs în interesul legii și asupra neconstituționalității dispozițiilor art.2, 11 și 27 din nr.OG137/2000, prin Decizia nr.818/2008, care de asemenea este obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele enunțate anterior, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care în temeiul art.81 din Legea nr.168/1999, combinat cu 312 pct.5 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursurile, a se casa sentința, iar pe fond se va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.524/CM din data de 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Casează sentința și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/28.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
