Drepturi salariale (banesti). Decizia 892/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 892/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanții, și pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.130/CM din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Debaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 22.11.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la recunoașterea vechimii în specialitate, astfel cum era prevăzută de Legea nr.567/2004, să le mențină sporul de fidelitate avut înaintea datei de 01.01.2007 și să le plătească diferențele de spor de fidelitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și pe viitor.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, sporul de fidelitate în procentul în care li se cuvine începând cu 01.01.2007, iar paratul Ministerul Finanțelor să fie obligat să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare acestor plăți.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin apariția Legii nr.567/2004 în forma inițială, au fost asimilați personalului auxiliar de specialitate, astfel cum prevede art.3 alin.1. Le-a fost stabilită vechimea în specialitate care cuprindea inclusiv perioadele lucrate în același domeniu în alte unități, vechime care a stat la baza calculării sporului de fidelitate, conform deciziilor emise anterior datei de 31.12.2006.
După apariția Legii nr.17/2006, informaticienilor li s-a schimbat titulatura în grefieri informaticieni, dar angajatorul le-a exclus din vechimea în specialitate perioadele lucrate în același domeniu în alte unități decât cele arătate de lege. Pe cale de consecință, drepturile salariale le-au fost diminuate prin micșorarea sporului de fidelitate.
Reclamanții au apreciat că în acest fel au fost încălcate dispozițiile art.155 din Codul muncii, precum și cele ale art.41 alin.3 din același act normativ, angajatorul aducând atingere principiilor drepturilor câștigate și al stabilității în muncă.
La data de 05.12.2007, reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând introducerea în cauză a Tribunalului Argeș, având în vedere faptul că acesta are calitatea de ordonator de credite alături de Curtea de APEL PITEȘTI.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat pe faptul că această instituție este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției și nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că între această instituție și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, în cauză, calitate procesuală pasivă având Curtea de APEL PITEȘTI, în temeiul art.35 alin.1 din Legea nr.303/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, acest pârât a arătat că acordarea sporului de fidelitate pentru personalul auxiliar de specialitate se face numai în funcție de vechimea efectivă în funcțiile auxiliare de specialitate, ceea ce nu echivalează cu vechimea în specialitate la care face referire art.93 alin.3 din Legea nr.567/2004, neexistând în fapt identitate între noțiunile ˝vechime în muncă˝ și ˝vechime în specialitate˝.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.130/CM/15.02.2009 a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate în cuantumul prevăzut de lege pentru perioada 01.01.2007-15.02.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții îndeplinesc calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL PITEȘTI, Tribunalului Argeș și Tribunalului Comercial Argeș.
Prin deciziile nr.21/01.01.2005, nr.7/01.01.2005, nr.43/20.03.2006, nr.17/01.01.2005 și nr.15/01.01.2005, reclamanților le-a fost recunoscută acordarea sporului de stabilitate, în procentele prevăzute de lege, astfel cum acestea au fost instituite de Legea nr.50/1996, art.18 alin.3, raportate și la perioadele de vechime stipulate în acest act normativ.
Prin Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, s-a statuat la art.93 alin.3, că pentru informaticieni, constituie vechime în specialitate și perioadele lucrate în același domeniu, în alte unități.
Acest act normativ a fost modificat prin Legea nr.17/2006 care a completat Legea nr.567/2004 și în care s-a prevăzut la art.93 alin.4 că pentru informaticieni constituie vechime în specialitate și perioadele lucrate la instanțele judecătorești, parchetele de pe lângă acestea și Ministerul Justiției.
O ultimă modificare a cadrului normativ în vigoare a fost făcută de legiuitor prin dispozițiile nr.OUG100/2007, sens în care alin.4 al art.93 din statut are următorul conținut: pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate și perioadele lucrate în același domeniu, în alte unități.
Ca urmare a modificărilor ulterioare ale statutului personalului auxiliar de specialitate, se impunea punerea de acord a denumirii funcției deținute de reclamanți cu noul cadru legislativ.
Acest lucru a fost realizat de Curtea de APEL PITEȘTI care, prin decizia nr.45 din 01.03.2007 a statuat la art.1 că începând cu data de 03.02.2007 informaticienii din instanțele din circumscripția Curții de APEL PITEȘTI se reîncadrează, conform anexei, în posturi de grefier informatician, prin transformarea corespunzătoare a posturilor -.
Textele de lege menționate nu arată nimic în ceea ce privește înlăturarea reclamanților de la dreptul de a beneficia de sporul de stabilitate (fidelitate) astfel cum acesta le-a fost recunoscut inițial.
Or, Curtea Constituțională a României a stabilit prin decizia nr.447/15.09.2005 că numai legiuitorul poate stabili ce sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, dar cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului de activitate pe care o desfășoară, ale importanței și riscului muncii lor și în privința oricăror elemente specifice.
Deosebit, prin diminuarea cuantumului sporului de fidelitate al fiecăruia dintre reclamanți au fost încălcate și dispozițiile art.41 alin.1 din Codul muncii, conform căruia contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, excepțiile de la această regulă fiind strict prevăzute de lege. Aceasta deoarece, pe de o parte, alin.3 al aceluiași articol prevede că modificarea contractului individual de muncă se referă, printre altele și la salariu (lit.e), ca element al unui astfel de contract, iar pe de altă parte, dispozițiile art.155 Codul muncii prevăd că salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În sensul celor de mai sus este și Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice care stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute doar de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse că diminuarea sporului de fidelitate al reclamanților a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Așa fiind, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților în ceea ce privește acordarea sporului de fidelitate în cuantumul prevăzut de lege, prin luarea în considerare a întregii vechimi în specialitate conform modificărilor aduse Legii nr.567/2004.
Tribunalul a respins însă capătul din acțiune privind obligarea pârâților la plata acestui spor, în cuantumul solicitat, și pe viitor deoarece, daca s-ar proceda în acest mod, atunci s-ar ajunge la o substituire a legiuitorului, după cum este și bine știut că în materia răspunderii contractuale, în cazul de față, nu poate fi prezumată culpa viitoare a pârâților în exercitarea cu bună credință a obligațiilor legale care le revin.
Cererea privind actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație a fost admisă, ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporului în cuantumul prevăzut de lege.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speța este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Potrivit art.3 din Decretul nr.92/1976, dar și a art.40 alin.2 din Codul muncii, pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Legat de chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, această instituție coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
mpotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanții și pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin recursul lor reclamanții au criticat sentința sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, arătând următoarele:
- hotărârea nu cuprinde motivele pentru care a fost admisă doar în parte acțiunea și s-a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat plata reprezentând diferență spor fidelitate și pe viitor;
- instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele și poate menține sporul de fidelitate și pentru viitor, fiind vorba de o prestație periodică ca poate fi cerută și înainte de termen, potrivit art.110 al.2 Cod procedură civilă, dispozițiile Codului muncii completându-se cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Prin recursul său, Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului în condițiile în care curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică, între Ministerul Justiției și instanțele de judecată nu există relații de subordonare, iar Ministerul Justiției nu poate răspunde pentru îndeplinirea greșită a obligațiilor administrative ce revin instanțelor, respectiv a Deciziei nr.45/1.03.2007 în cazul de față.
- pe fondul cauzei, recurentul a arătat că prevederile legale privitoare la sporul de stabilitate au rămas neschimbate din punct de vedere al cuantumului atât în Legea nr.567/2004, cât și în nr.OG8/2007, reclamanții au beneficiat de sporul de stabilitate până la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, iar ulterior Curtea de APEL PITEȘTI nu le-a mai acordat, prin decizia în litigiu, acest spor, situație ce nu poate fi imputată recurentului;
- potrivit art.16 alin.1 din nr.OG8/2007, personalul salarizat beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, astfel cum aceasta este prevăzută și prin pct.5 din Nota la Anexele nr.1a - 1c la nr.OG8/2007, astfel că în situația în care reclamanții nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de actele normative, aceștia nu pot beneficia de sporul de fidelitate.
Prin recursul său, Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9, cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- instanța de fond a făcut o gravă eroare când a reținut calitatea de pârât a recurentului, care nu poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat;
- atât recurentul cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 al.4 din Legea nr.500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite;
- Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea lor pe ordonatorii principali, iar între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici o obligație de garanție;
- atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților avea instituția angajatoare, respectiv Ministerul Justiției, cu care reclamanții au raporturi de muncă;
- obligarea recurentului la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției era inadmisibilă, deoarece legea bugetului este o lege organică ce nu poate fi modificată de recurent, iar suplimentarea cheltuielilor stabilite de legea bugetului de stat este o problemă de legiferare, instanța depășindu-și atribuțiile prin admiterea cererii.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la recursul reclamanților, Ministerul Justiției a invocat excepția tardivității recursului reclamanților, față de data comunicării hotărârii, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia motivat de faptul că drepturile solicitate nu sunt recunoscute de lege și se referă la viitor.
Recursul reclamanților este nefondat, iar recursurile pârâților sunt fondate.
Recursul reclamanților, formulat în termenul legal față de data comunicării sentinței recurate, este nefondat față de cele ce se vor arăta în continuare:
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu poate fi primit deoarece, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină și care fundamentează soluția de admitere a acțiunii reclamanților, în parte, respectiv perioada 01.01.2007 - 15.02.2008.
Din considerentele expuse pe larg în sentința recurată, rezultă de ce instanța de fond a constatat ca fiind întemeiată acțiunea reclamanților pentru perioada susmenționată și de ce instanța nu a admis și capătul de cerere privind obligarea la plata sporului în litigiu și pentru viitor.
În aceste condiții nu se poate reține că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că aceste motive sunt contradictorii sau străine de natura cauzei.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare la plata acestui spor, potrivit art.110 Cod procedură civilă, având în vedere că dispozițiile Codului muncii se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, trebuie reținut că în principiu, potrivit art.110 al.2 Cod procedură civilă, se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei prestații periodice, însă, în cauza de față, instanța de fond a arătat de ce nu poate fi admis capătul de cerere privind plata sporului și pentru viitor.
Aceasta pentru că nu se poate prezuma culpa viitoare a pârâților în exercitarea cu bună credință a obligațiilor legale ce le revin.
Examinând recursul reclamanților sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte cauze de modificare sau casare a sentinței raportat la acest recurs.
Recursul formulat de către recurentul Ministerul Justiției este fondat pentru că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, situație în care acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă față de acesta.
Potrivit art.37 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, informaticienii sunt numiți prin decizie de către președinții curților de apel sau după caz de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea.
În aplicarea acestor dispoziții, reclamanții au fost numiți în funcție prin decizie a Președintelui Curții de APEL PITEȘTI, care a emis și deciziile de reîncadrare pe post a reclamanților informaticieni.
În aceste condiții, nu se poate reține calitatea procesual pasivă a recurentului, care nu este angajatorul reclamanților și nu a emis deciziile de numire pe post a reclamanților.
În consecință, raportat și la dispozițiile art.137 al.1 Cod procedură civilă, analiza celorlalte susțineri ale recurentului nu mai este necesară.
Recursul formulat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat pentru că nu se poate reține calitatea procesual pasivă a acestuia în acțiunea reclamanților ci, eventual, în cererea de garanție formulată de pârâtul sau pârâții obligați la plata drepturilor în litigiu.
Astfel cum s-a arătat la analiza recursului formulat de către Ministerul Justiției, nu există raporturi de muncă între reclamanți și recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, iar litigiul de față se poartă între angajat și angajator, care a emis deciziile de reîncadrare pe post a reclamanților.
Față de aceste considerente și de dispozițiile art.137 al.1 Cod procedură civilă, nu se mai impun a fi analizate celelalte chestiuni din recursul recurentului.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților, iar în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților față de acești pârâți ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.130/CM din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosar nr-.
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.130/CM din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș și modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de acești recurenți-pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/22.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
