Drepturi salariale (banesti). Decizia 888/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI NR. 888/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de, și și de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.236 din data de 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza delegației de la dosar, lipsind recurenții, și -, recurenții-reclamanți, -, -, și, intimații-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, expert în domeniul discriminării fiind Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, lasă la aprecierea instanței dacă se impune sau nu comunicarea întâmpinării recurenților.
Având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosar nu se invocă excepții sau apărări noi, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia recurenților și, dat fiind faptul că aceștia au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, potrivit acelorași considerente menționate în întâmpinarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 28.10.2008, reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, solicitând să se dispună obligarea acestora la plata efectivă către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite acestora cu titlu de primă de vacanță, egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu de odihnă corespunzătoare perioadei 2005 - 2006, sume actualitate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material până la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să asigure fondurile bănești ce li se cuvin.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996, modificată și completată prin OG83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate stabilite în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Au mai arătat reclamanții că nu au beneficiat de acest drept decât parțial, respectiv pentru anii 2001 - 2002, iar începând cu 01.01.2003 acest drept a fost suspendat prin Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, conform art.8 și 7, până la data de 31 decembrie 2005, iar prin Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, conform art.5 pct.5, suspendarea a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2006.
Prin textele de lege invocate a fost suspendată aplicarea prevederilor art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 și nu suprimat expres dreptul la prima de concediu pe anii 2005 - 2006, astfel că acest drept continuă să existe. Suspendarea, exercițiului dreptului la primele de vacanță nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Neacordarea dreptului la prima de concediu prevăzută de Legea nr. 50/1996 și apoi reluată prin Legea nr.45/2007 constituie pentru perioada menționată o discriminare a autorității judecătorești față de celelalte autorități.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a solicitat respingerea acțiunii, arătându-se că începând cu data de 01.01.2003 dreptul privind primele de vacanță cuvenite magistraților a fost abrogat prin art.50 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
În prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv nr.OUG27/2006, modificată prin Legea nr.45/2007, acordă acest drept magistraților.
De asemenea, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii pe considerentul că potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", raportat la Decizia nr.XXIII pronunțată în dosarul nr.31/2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementată prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996.
A mai arătat pârâtul că în raport cu această situație, dreptul magistraților a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 1 ianuarie 2003 și până la modificarea actului normativ de salarizare a judecătorilor și procurorilor prin Legea nr.45/2007 care a introdus la art.24 ( 1) dreptul la prima de vacanță.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nici un text de lege nu prevede în sarcina acestuia obligația de a asigura fondurile necesare pentru plata unor sume în contul diverselor instituții, în speță Ministerul Public.
În ce privește fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.236/27.02.2009, a respins acțiunea ca nefondată reținând următoarele:
Reclamanții au calitatea de magistrați în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Prin art.41 (1) alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin art.I punctul 38 din nr.OG83/2000, s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legii au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin art.III alin.2 din nr.OUG33/2001 s-a prevăzut că "se suspendă până la data de 31 decembrie 2003 aplicarea prevederilor art.41^1 alin.1 care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă", iar prin Legea nr. 386/2001 s-a dat un nou cuprins numai alin.3 al art.III din această ordonanță, prevăzându-se că "pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin.1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999, a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 237/2000".
În conformitate cu art.12 alin.(4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.743/2001, termenele prevăzute în art.III din OUG nr.33/2001 au fost prelungite până la 31 decembrie 2002, iar prin art.10 alin.(3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.631/2002 s-a dispus prelungirea acelorași termene până la data de 31 decembrie 2003.
Prin nr.OUG177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut la art.50 alin.2, că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art.1 ind.1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești [.], cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Rezultă deci că la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în interesul legii nr. XXIII/12.12.2005 a statuat că succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la primă pentru concediul de odihnă al magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1990, instituit prin art.41^1 alin.1, a fost introdus în această lege prin art.I pct.38 din nr.OG83/2000 și și-a produs efectele începând de la 1 ianuarie 2001, iar în urma abrogării art. 41^1 alin. 1 prin nr.OUG 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, acel drept a încetat să mai existe.
De aceea, nu este posibil să se aplice în prezent nici dispozițiile de prelungire succesivă a termenelor de punere în aplicare a art.41^1 alin. 1 din Legea nr.50/1996, referitoare la prima de concediu de odihnă pentru magistrați, prin invocarea prevederilor legilor bugetului de stat pe anii 2003, 2004 și 2005, pentru că s-ar contraveni principiului neretroactivității legii civile, prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituție și reglementat prin art. 1 din Codul civil.
Văzând și prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță și textele de lege mai sus menționate, tribunalul a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- deși prin Decizia nr.XXIII/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în aplicarea art.41/1 al.1 din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, prima de concediu se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, ulterior, prin nr.OUG146/2007 s-a reglementat plata acestei prime pentru anumite categorii de bugetari care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, între care se află și magistrații;
- printr-o altă decizie dată în interesul legii, nr.XXXVI/2007, s-a reținut că nr.OUG177/2002 nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art.33 al.1 și 2 din Legea nr.50/1996, dar ordonanța respectivă nu abrogă expres nici dispozițiile art.41/1 al.1 din Legea nr.50/1996, astfel cum în mod greșit se reține în decizia nr.XXIII/2005, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la primele de concediu pe anii 2005 - 2006;
- în caz contrar se încalcă principiul egalității în drepturi, iar aplicarea în continuare a dispozițiilor ce au reglementat acest drept este impusă și de Legea nr.45/2007 care a reinstituit acest drept.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că prin Decizia nr.XXIII/2005 prima de concediu pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001-2002.
Recursul este nefondat.
Prima critică din recurs este nefondată pe de o parte pentru că, potrivit art.329 al.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia nr.XXIII/2005, respectiv plata primelor de vacanță pentru magistrați doar pentru anii 2001 - 2002, este obligatorie pentru instanțe, iar pe de altă parte, începând cu 01.01.2003, data intrării în vigoare a nr.OUG177/2002, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr.50/1996 a încetat să mai existe.
Trebuie menționat și faptul că, potrivit art.1 al.2 din nr.OUG146/2007, magistrații nu se află între beneficiarii acestei reglementări.
Și cea de-a doua critică din recurs este nefondată în condițiile în care prin Decizia nr.XXXVI/2007, dată în interesul legii, s-au dezlegat alte probleme de drept decât cele dezlegate prin decizia nr.XXIII/2005 care, potrivit art.329 al.3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe în cauza de față.
Și ultima critică din recurs este nefondată pentru că, pe de o parte, legiuitorul și în anumite situații executivul, are libertatea de reglementare, putând stabili reglementări diferite față de anumite categorii de bugetari, iar pe de altă parte, Legea nr.45/2007 se aplică numai pentru viitor, nu și pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte cauze de modificare sau casare ale sentinței recurate.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.236 din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/25.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
