Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C și recurenta pârâtă " ", cu sediile în B,-, - 37,. 3, parter, sector 4; C, șoseaua - Stația, județul C și C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 728 din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 10274/118 din 2007, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 5.03.2009, 9.03.2009 și 11.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " " și pe reprezentantul legal al acesteia -, pentru a fi obligați în solidar la plata sumei de 118 lei reprezentând drepturi salariale restante neachitate pentru luna iulie 2007, contravaloarea a 21 de bonuri de masă corespunzătoare aceleiași perioade, plata indemnizației de concediu medical pentru luna august 2007, precum și a salariului cu începere din luna septembrie 2007 până la momentul reprimirii la locul de muncă.
Reclamanta a solicitat, totodată, obligarea pârâților la plata de daune morale echivalente cu veniturile nete lunare ale administratorului societății pe perioada derulării litigiului.
A arătat că s-a angajat la societatea pârâtă în luna mai 2006 în funcția de casier/vânzător stație, raporturile de muncă decurgând fără probleme până în luna august 2007.
La jumătatea lunii iulie 2007 fost trimisă la un curs de specializare în domeniu, dar în perioada 1-14 august 2007 primit concediu medical, iar medicii i-au recomandat schimbarea condițiilor de muncă fără toxicitate, ture de noapte și program redus.
S-a mai susținut că în perioada 15-16 august 2007 salariata a fost internată în spital, dar datorită aglomerației, cât și a lipsei adeverinței de angajat și a documentației privind plata asigurărilor, a fost externată, cu recomandarea de a primi 14 zile de concediu medical.
La data de 21.08.2007 reclamanta a primit o invitație de la societate, dar patronul nu i-a eliberat actele necesare concediului medical, ceea ce a determinat refuzul autorităților medicale de a-i prelungi concediul medical, primind însă tratament.
Pentru rezolvarea situației sale s-a adresat cu mai multe cereri Inspectoratului Teritorial d e Muncă și în urma verificărilor, inspectorii au apreciat ca întemeiate susținerile salariatei.
Prin precizările ulterioare, reclamanta a mai solicitat: anularea deciziei de desfacere a contractului său de muncă; reintegrarea pe postul deținut anterior; plata restului de salariu pentru luna iulie 2007 și a bonurilor de masă; plata veniturilor nerealizate până la data reintegrării; daune morale; plata asigurărilor la zi și completarea carnetului de muncă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca tardivă, fiind invocate dispozițiile art. 283 Codul muncii, iar în subsidiar ca nefondată.
S-a invocat, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, față de prevederile art. 282 Codul muncii.
Pârâta consideră că prezentul litigiu probează reaua-credință a reclamantei, care nu a înștiințat pe angajator asupra situației sale, nefiind înaintat societății niciun document scris în acest sens iar în ce privește luna august, arată că au fost achitate drepturile corespunzător zilelor lucrate.
Prin referatul nr. 45/19.08.2007 s-au constatat mai multe abateri printre care, comportament neadecvat în timpul lucrului, slaba calitate a activității, lipsuri în gestiune, crearea unei atmosfere neplăcute printre colegi, iar pentru clarificarea acestei situații salariata a fost invitată la sediul punctului de lucru în ziua de 27.08.2007, orele 10.00.
În procesul-verbal s-a luat act de lipsa nejustificată a salariatei, motiv pentru care a fost întocmită decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la termenul de judecată din 1.02.2008 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-persoană fizică.
Instanța a avut în vedere că litigiile de muncă se poartă, conform art. 282 Codul muncii, între angajator și salariat, fără ca persoana administratorului societății să poată fi răspunzătoare, în solidar pentru obligațiile asumate prin contractul de muncă.
La termenul de judecată din 8.02.2008 a fost respinsă și excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere nr. 1 din 25.09.2007.
S-a reținut, prin prisma prevederilor art. 283 alin. 1 lit. "a" Codul muncii, că societatea pârâtă nu a comunicat reclamantei decizia menționată, iar salariata a luat cunoștință de înscris abia în cursul procesului.
Prin sentința civilă nr. 728/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta " " C, s-a anulat decizia de concediere nr. 1/25.09.2007 și s-a dispus reintegrarea reclamantei pe aceeași funcție.
A fost obligată societatea pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale restante pe luna iulie 2007, în cuantum de 118 lei și să-i acorde bonurile de masă sau echivalentul acestora, pentru aceeași lună.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizația de concediu medical, conform legii, aferentă lunii august 2007.
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea sub aspectul capetelor de cerere privind plata salariului pe luna septembrie 2007 și a daunelor morale.
A fost respinsă acțiunea formulată față de pârâtul, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Conform contractului individual de muncă nr. -/18.05.2006 reclamanta a îndeplinit funcția de casier la " " C, începând cu 1.05.2006.
Nota întocmită ca răspuns la petiția nr. 13253/5.09.2007 adresată C de către reclamantă, consemnează că din documentația societății, pontajul și statul de plată al salariilor aferent lunii iulie 2007 rezultă că, salariata nu a fost la serviciu. Instituția nu a identificat date din care să rezulte că salariata s-a aflat în concediu medical pentru situația invocată în perioada 19.07.-21.07.2007 și nici în perioada 1.08.-14.08.2007.
La 25.09.2007 a fost emisă decizia nr. 1/2007 prin care s-a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă al salariatei, după ce în prealabil aceasta a fost înștiințată prin adresă scrisă, transmisă la adresa din C,-, să se prezinte la societate (filele 61-65).
Motivația concedierii s-a raportat la: comportament neadecvat în timpul lucrului, neîndeplinirea normei de muncă, slaba calitate a activității și lipsurile în gestiune, precum și crearea unei atmosfere neplăcute în cadrul societății și absențele nejustificate de la serviciu începând cu 6.08.2007.
Nu au fost menționate temeiurile din Regulamentul intern încălcate de către salariată și nici data săvârșirii acestor abateri, faptele imputate fiind enumerate fără o descriere concretă a situațiilor invocate și fără vreo referire la documentația întocmită în acest sens (cu atât mai mult cu cât în sarcina reclamantei a fost stabilită și o lipsă din gestiune).
Prin urmare, instanța a reținut că încetarea raporturilor de muncă a operat în realitate datorită situației învederate de către salariată, anume, starea de graviditate, despre care reprezentantul societății nu poate susține că nu avea cunoștință câtă vreme reclamanta a probat înaintarea prin corespondență a documentației medicale la 21.08.2007, pe care însă societatea a refuzat să o primească la sediul punctului de lucru.
De altfel, refuzul primirii corespondenței transmise de către reclamantă a fost dovedit și în cursul judecății, când societatea a refuzat să primească la sediul social declarat, atât actele comunicate de către salariată cât și corespondența transmisă ulterior de către instanță la sediul punctului de lucru.
S-au înlăturat susținerile pârâtei privind necunoașterea stării medicale a reclamantei, apreciindu-se că era în interesul acesteia din urmă de a-și valorifica dreptul rezultând din calitatea de asigurat, scop în care a și obținut documentația medicală.
Documentele care au stat la baza deciziei de concediere au fost întocmite pro causa, în măsura în care, deși reclamanta nu se mai prezentase la locul de muncă de la începutul lunii august 2008, șeful de tură a consemnat în referatul datat 19.08.2007 că salariata are un comportament neadecvat față de colegi și clienți și că nu-și îndeplinește norma de muncă.
Aspectele reținute au fost raportate la prevederile art. 60 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, potrivit cu care concedierea salariatei nu poate fi dispusă pe durata în care este gravidă, astfel că, s-a admis ca întemeiat capătul de cerere referitor la nelegalitatea concedierii, dispunându-se anularea acesteia și reintegrarea reclamantei pe aceeași funcție.
Pentru cererea privind plata diferențelor de drepturi neachitate pentru luna iulie 2007, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 161 alin. 2, art. 162 alin. 1 și art. 163 Codul muncii, față de care angajatorul nu a făcut dovada că a achitat integral aceste drepturi salariatei.
Cum societatea nu a probat faptul că salariatul nu s-a mai prezentat la locul de muncă în cursul lunii iulie în mod nejustificat și întrucât nu s-a putut valorifica de către reclamantă certificatul de concediu medical pentru perioada 19.07.-21.07.2007, s-au admis și pretențiile referitoare la plata diferenței de salariu neîncasat, și a bonurilor de masă aferente lunii iulie 2007.
În baza dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. "c" și "f" Codul muncii și art. 12 și următoarele din nr.OUG 158/2005, instanța a obligat angajatorul pârât la plata către reclamantă a indemnizației de concediu medical, aferent lunii august 2007, deoarece s-a probat, sub acest aspect, că în cursul lunii august 2007 beneficiat de concediu medical pe perioada 1.08.-14.08.2007, iar repunerea părților în situația anterioară concedierii obligă la respectarea drepturilor salariatului aflat în incapacitate temporară de muncă.
În lipsa unui document medical care să ateste nașterea dreptului de a beneficia de indemnizații legale sau prestarea unei activități, ulterior încetării raporturilor de muncă urmare concedierii, s-a respins acțiunea sub aspectul capetelor de cerere privind plata salariului pe luna septembrie 2007, ca nefondată.
S-a respins și capătul de cerere privitor la daunele morale, considerându-se că situația litigioasă de față, nu o îndreptățește pe reclamantă să pretindă daune echivalente unui prejudiciu adus imaginii ori demnității sale, iar refuzul angajatorului în exercitarea cu bună-credință a obligațiilor legale nu generează implicit și dreptul la acordarea unor asemenea daune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta cât și societatea pârâtă.
Reclamanta a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Constanța sub următoarele aspecte:
- Instanța a obligat societatea pârâtă la plata concediului medical pentru perioada 15-31 august 2007 cu toate că la acea dată nu a fost prelungit concediul său medical iar acum nu se mai poate emite retroactiv un concediu medical. În aceste condiții, recurenta apreciază că era corect să se dispună obligarea societății la plata unor despăgubiri egale cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada respectivă.
- Pentru luna septembrie când a fost internată, nu i s-a eliberat concediu medical pentru că pârâta a refuzat să elibereze adeverință de salariat și copie de pe ordinul de plată a asigurărilor sociale, astfel că era îndreptățită la plata salariului și pentru această lună;
- Instanța a omis să se pronunțe pe capătul de cerere care privea plata drepturilor salariale până la reintegrare;
- Trebuia admisă și cererea privind daunele morale deoarece pârâta a continuat să-i prejudicieze imaginea și demnitatea prin întocmirea de acte false, pro-causa, care i-au afectat sănătatea;
- Mai solicită recurenta și anularea amenzii aplicată martorului deoarece acesta a fost în imposibilitate să se prezinte la termenul din data de 6.06.2008.
II. Recurenta pârâtă a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a tuturor capetelor de cerere întrucât acțiunea a fost făcută cu rea credință.
Arată recurenta, că pentru luna august, a plătit salariul corespunzător orelor lucrate de reclamantă iar decizia de desfacere a contractului de muncă este legală și temeinică deoarece reclamanta a încălcat de mai multe ori sarcinile de serviciu.
La 27.08.2007 a fost invitată la sediul punctului de lucru din șoseaua pentru a da explicații cu privire la faptele săvârșite, dar aceasta a refuzat să se prezinte astfel că măsura desfacerii contractului de muncă putea fi luată și în lipsa cercetării prealabile.
Instanța de fond a respins în mod nelegal cererea societății de amânare a cauzei, concluziile pe fond și apărările formulate, dând o interpretare eronată dovezilor administrate.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta este în parte întemeiat.
Astfel, reclamanta a investit instanța de fond cu mai multe capete de cerere, unele dintre acestea fiind precizate pe parcursul procesului, aspect care este reținut chiar de către instanță, în considerentele sentinței.
O astfel de cerere viza și obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite, până la data reintegrării în funcția deținută anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Deși s-a constatat ca nelegală măsura desfacerii contractului de muncă și s-a dispus reintegrarea pe funcție, instanța de fond a omis totuși să se pronunțe cu privire la drepturile salariale cuvenite până la data reintegrării, prin prisma dispozițiilor art. 78 Codul muncii.
O astfel de omisiune echivalează cu necercetarea fondului pe acest capăt de cerere, împrejurare care conduce la casarea în parte a sentinței în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Critica referitoare la plata concediul medical aferent lunii august 2007, va fi respinsă, deoarece soluția instanței este conformă cu înscrisurile depuse la dosar și nu trebuie reformată sub acest aspect.
Astfel, la fila 6 din dosarul de fond este depusă copia certificatului medical aferent acestei perioade iar în condițiile nr.OUG 158/2005, unitatea angajatoare are obligația de a plăti contravaloarea concediului medical și nicidecum salariul.
Aceasta deoarece, salariul reprezintă contravaloarea prestației angajatului ori în perioada incapacității de muncă, dovedită cu certificat medical, nu se poate vorbi de o prestație a salariatului, ba mai mult, nici de prezența la locul de muncă.
Pentru luna septembrie, nu se justifică plata indemnizației de concediu medical din moment ce nu există nicio dovadă cu privire la acest concediu.
În ce privește cererea de acordare a daunelor morale, s-a apreciat în mod corect că pentru a stabili o astfel de obligație în sarcina pârâtei instanța avea nevoie de dovezi din care să rezulte că măsura desfacerii contractului de muncă a produs un prejudiciu de imagine reclamantei sau că i-au fost afectate demnitatea și prestigiul, iar în acest sens nu s-au administrat niciun fel de probe.
Cât privește amenda aplicată de Tribunal martorului, aceasta trebuia atacată de cel obligat la amendă și numai la instanța care a aplicat sancțiunea, printr-o cerere de reexaminare, așa cum prevede art. 1085Cod procedură civilă.
Față de considerentele de mai sus, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, potrivit cu care va fi admis recursul reclamantei și casată în parte sentința, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru a se pronunța și pe cererea ce are ca obiect plata drepturilor salariale până la reintegrare.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind legale și temeinice.
În ce privește recursul declarat de societatea pârâtă, acesta va fi respins ca nefondat, întrucât criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare sau modificare a sentinței, astfel cum sunt prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Recurenta apreciază că hotărârea este nelegală deoarece nu s-au avut în vedere dovezile administrate cu privire la desele încălcări ale dispozițiilor din regulament de către reclamantă.
În condițiile în care decizia de desfacere a contractului de muncă s-a emis în perioada în care salariata era gravidă, iar instanța a făcut aplicarea art. 60 litera "c" Codul muncii, nu se mai impunea a se analiza pe fond cauza sub aspectul faptelor imputate reclamantei, deoarece aspectele de nulitate trebuie cercetate cu prioritate.
Nu se poate reține nici critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare deoarece din dosarul cauzei rezultă că societatea a beneficiat de apărare calificată pe parcursul derulării procesului.
Împrejurarea că apărătorul pârâtei a formulat o cerere de amânare a cauzei la termenul când s-au închis dezbaterile, nu echivalează cu o încălcare a unui drept la apărare în condițiile în care se mai formulase anterior o astfel de cerere de către același apărător iar instanța nu poate dispune amânarea decât în condițiile art. 156.
De altfel, tocmai în considerarea acestui fapt, instanța a amânat pronunțarea, pentru a da posibilitatea pârâtei să formuleze concluzii scrise, fiind respectate dispozițiile art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste motive, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 728/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 10274/118 din 2007.
Casează în parte sentința și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării și a capătului de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale până la reintegrare.
Respinge recursul civil declarat de recurenta pârâtă " ", cu sediile în B,-, - 37,. 3, parter, sector 4; C, șoseaua - Stația, județul C și C,-, județul C, împotriva aceleași sentințe civile.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
4 ex./ 12.03.2009.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 23.03.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA - SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm, alăturat, spre competentă soluționare dosarul civil nr-, care conține 60 file, privind recursurile civile declarate de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C și recurenta pârâtă " ", cu sediile în B,-, - 37,. 3, parter, sector 4; C, șoseaua - Stația, județul C și C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 728/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 10274/118 din 2007, având ca obiect drepturi bănești, întrucât prin decizia civilă nr. 89/CM/11.03.2009 a fost admis recursul civil declarat de recurenta reclamantă, s-a casat în parte sentința și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării și a capătului de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale până la reintegrare. S-a respins recursul civil declarat de recurenta pârâtă " " și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
La dosarul nostru se află atașate dosarul nr:
- - al Tribunalului Constanț a (176 file).
PREȘEDINTE COMPLET, GREFIER,
- - - -
2 ex.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
