Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/
Ședința publică de la 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C împotriva sentinței civile nr. 1136 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,. 1, județ C, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11.03.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de fata;
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 20.08.2007, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, solicitând anularea dispoziției nr. 42/25.01.2007 ca netemeinică și nelegală și obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 600 mp reprezentând lotul nr. 1054 situat în comuna ( ), precum și la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente, reclamantul a arătat că autorul său, a dobândit în proprietate, prin cumpărare, suprafața de 600 mp constituind lotul nr. 1054 din comuna ( - ), în baza actului de vânzare-cumpărare încheiat cu moștenitorii defunctului, act înregistrat în registrul de transcripțiuni sub nr. 351/03.03.1920 la Grefa Tribunalului Constanța.
La data de 18.04.1958, a decedat, lăsând ca unică moștenitoare legală pe fiica sa adoptivă, -, născută, căsătorită în ia sub numele, care a dobândit în această modalitate ( a succesiunii legale ) întreaga avere de pe urma defunctului, conform mențiunilor din certificatul de moștenitor nr. 232/10.10.1958 eliberat de fostul notariat de Stat
Reclamantul a mai arătat că a fost mama sa, conform certificatului de naștere seria nr. -; aceasta a decedat la 07.06.1996 în ia, iar reclamantul este unicul său succesor legal, în conformitate cu certificatul de succesiune eliberat la data de 13.08.1996 de către Judecătoria d e primă instanță, tradus din limba ă conform încheierii de legalizare a semnăturii traducătorului autorizat, înregistrată sub nr. 1725/02.03.1998 emisă de BNP.
Reclamantul a precizat că, din acest punct de vedere, apreciază că a făcut dovada calității sale procesuale, cât și a calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură.
A fost criticată dispoziția nr. 42/25.01.2007 a Primarului orașului prin care a fost respinsă cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului menționat, întrucât singurul motiv reținut în dispoziție este acela că,petentul nu a făcut dovada calității, astfel cum prevede art. 3 alin. 1 lit.a din Legea nr. 10/2001.
S-a considerat că imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care nu există nici o dovadă de preluare cu titlu, iar în speță s-a probat calitatea de proprietar a autorului său, care dobândise dreptul de proprietate încă din 03.03.1920, fiind îndeplinită și cerința instituită prin art. 3 alin. 1 lit. a din lege.
S-a apreciat că emiterea dispoziției s-a realizat și cu încălcarea disp. art. 23 alin. 2 din lege, conform cu care emitentul are obligația de a-l invita pe titularul notificării de a lua parte la lucrări.
Prin întâmpinare, pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
S-a arătat, în apărare, că reclamantul avea obligația de a depune la dosarul notificării sale toate actele în susținerea cererii sale; ori, s-a constatat că reclamantul nu a putut face dovada legăturii dintre autoarea sa ( născută ) și persoana care l-a succedat pe -.
Astfel, titlul de proprietate prezentat este emis pe numele lui, iar conform certificatului de moștenitor nr. 212/1958 eliberat de pe urma acestui defunct de fostul Notariat de Stat al raionului la 10.10.1958, calitatea de unică succesoare în drepturi a lui o are fiica sa adoptivă,. a succedat-o în drepturi pe, născută, conform certificatului de succesiune tradus și legalizat la BNP sub nr. 1725/02.03.1998.
Potrivit certificatului de căsătorie nr. 2/1980 tradus și autentificat sub nr. 6990/sept. 1998 BNP -, a pierdut la momentul căsătoriei sale cu numele de, iar nu cel de.
Aceste considerente au condus astfel, a susținut pârâtul, la emiterea dispoziției contestate, în sensul respingerii cererii de restituire în natură.
Prin sentința civilă nr.1136 din 14 octombrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 42/25.01.2007 și a obliată pe pârât să restituie în natură partea liberă de construcții din terenul reprezentând lotul nr. 1054 din fosta parcelare, identificată de expert între punctele A - K - J - I - H - M - O - N - G - F - E - A, precum și cea ocupată de magazia metalică, identificată în aceeași modalitate între punctele I - L - M -
Prin aceeași hotărâre instanța a obligat pârâtul să emită o dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzătoare valorii de piață, stabilite potrivit standardelor internaționale de evaluare, a părții de imobil care nu a putut fi restituită în natură.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul și-a dovedit calitatea procesuală activă atât din perspectiva descendenței în raport de autorul său, cât și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri privind restituirea imobilului, în acord cu prevederile Legii nr. 10/2001 și că are dreptul la restituirea imobilului care a aparținut autorului său și care a fost preluat abuziv de stat, fără nici un titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel paratul Primarul Orașului susținând, în esență, că reclamantul este cetățean și că, față de prevederile art. II din OUG nr. 184/2002, nu poate obține un drept de proprietate asupra terenului restituit, ci numai un drept de folosință special, care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu criticile formulate de pârât, instanța constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a notificat Primăria Orașului, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu o cerere de restituire în natură a terenului în suprafață de 600 mp, lotul nr. 1054 din comuna ( ), care a aparținut autorului său,. Reclamantul este fiul, fiica adoptivă a proprietarului.
Reclamantul este cetățean și deținea această cetățenie atât la momentul depunerii notificării de restituire cât și la data soluționării cauzei în primă instanță.
Apelantul pârât susține că, pentru terenul solicitat prin notificare, reclamantul poate obține, legal, numai un drept de folosință special iar nu un drept de proprietate, cetățenia reclamantului determinând incidența prevederilor art. II din nr.OUG 184/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2004. Aceste susțineri sunt întemeiate pentru că, potrivit textului legal invocat, "cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție".
Această normă, care instituie o limitare a dreptului de proprietate în cazul cetățenilor străini, este o reglementare cu caracter special care se aplică în situațiile în care litigiul privește un imobil teren aflat în sfera de incidență a Legii nr. 10/2001.
Textul este în vigoare și după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, care a abrogat numai art. VI alin. (1)-(4) din OUG nr. 184/2002.
Având în vedere domeniul său de reglementare, norma stabilită prin art. II al ordonanței are caracter de normă specială și se aplică în toate situațiile în care este incidentă, față de norma generală prevăzută de Legea nr. 312/2005, care dispune că cetățeanul unui stat membru al Uniunii Europene, apatrizii cu domiciliul într-un asemenea stat sau cu domiciliul în România, precum și persoanele juridice străine constituite în conformitate cu legea națională a unui stat membru al Uniunii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleași condiții prevăzute de lege pentru cetățenii români și pentru persoanele juridice române (art. 3), dar numai după împlinirea termenelor legale de 5, respectiv 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 4 și 5 din lege). Aplicarea în acest caz a OUG nr.184/2002 urmează regula "specialia generalibus derrogant" și este susținută nu numai de rațiuni ce țin de manifestarea suveranității Statului dar și de situațiile juridice speciale pe care le reglementează actele normative în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv de stat, diferite de situațiile pe care legea generală le prevede.
În acest sens, instanța nu poate reține ca fiind incidente prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 312/2005, care stabilește că nu există limitări în cazul "dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi prin moștenire legală", pentru mai multe argumente:
- această normă a fost adoptată în noiembrie 2005, după revizuirea
Constituției și, potrivit principiului constituțional al neretroactivității legii, ea se aplică numai de la momentul intrării în vigoare, respectiv numai pentru situațiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moștenitori legali s-a deschis după această dată. În speță, succesiunea titularului dreptului de proprietate s-a deschis la data decesului acestuia, respectiv în aprilie 1958, iar succesiunea d-nei s-a deschis în iunie 1996, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 312/2005. Concluzia este că acest act normativ nu se aplică speței.
- dreptul de proprietate asupra imobilelor din domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 nu se dobândește prin moștenire legală, ci prin restituire conform prevederilor legii. Chiar dacă în aplicarea procedurilor de restituire se verifică uneori și îndeplinirea regulilor succesiunii, nu se poate afirma că acesta este modul de dobândire al imobilelor preluate abuziv de stat.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prin termenul de "persoane îndreptățite" sunt desemnate acele persoane care pot solicita măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent valoric, proprietare ale imobilelorla data preluării în mod abuzivde către stat, așa încât aceste persoane nu au calitate de proprietari în momentul solicitării restituirii. De asemenea, în condițiile abrogării art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, calitatea de proprietar se exercită numai după primirea dispoziției/deciziei de restituire, fără ca această calitate să se mai poată raporta la momentul preluării, situație în care nu se mai poate afirma că, în condițiile în care dreptul de proprietate nu a fost pierdut niciodată de proprietarul căruia bunul i-a fost preluat abuziv, dreptul asupra acestui bun s-ar putea transmite prin moștenire.
În consecință, constatând că soluția tribunalului nu respectă norme legale cu caracter imperativ, reglementate de OUG nr. 184/2002, ce sunt de ordine publică, Curtea va admite apelul și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va stabili că reclamantul, cetățean cu domiciliul într-un stat membru al Uniunii Europene, are dreptul de a primi un drept de folosință special asupra terenului liber din lotul nr. 1054 din fosta parcelare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C împotriva sentinței civile nr. 1136 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,. 1, județ C.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că asupra porțiunii de teren liberă de construcții restituită în natură reclamantului prin hotărârea primei instanțe, acesta va dobândi doar un drept de folosință special, conform art. 2 din OUG184/2002aprobată prin Legea 48/2004, cu modificările ulterioare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red./tehnored.dec.jud./26.06.2009
Tehnored.disp.gref./6ex./29.06.2009
Emis 2 com./29.06.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
