Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 911/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.911/2008-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea ROMÂNIA SA. cu sediul în S M, B-. -, nr.23-29, jud. S M, în contradictoriu cu intimații din S M, str. -, nr.28, jud. S M și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, -, nr.4-6, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.1095/2006-R din 23 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 27 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 29 mai 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1095/2006 - R din 23 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil introdus de domiciliat în S M, strada -,nr.28, județul S M în contradictoriu cu pârâtele SC" ROMÂNIA"SA S,cu sediul în S M,B- -,nr.23-29, județul S M și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S,str.- -,nr.4-6, județul S M, împotriva sentinței civile nr.630/D din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a modificat-o în parte în sensul că despăgubirile acordate vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data plății. Au fost menținute restul dispozițiilor instanței recurate.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de SC" ROMANIA"SA. cu obligarea părții intimate SC" România"SA S M să plătească părții recurente suma de 130 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit Deciziei civile nr.319/20.03.2000 pronunțată în dosar nr.1561/R/1561/R/2000 al Tribunalului Arad, s-a dispus anularea deciziei civile nr.155 din 8.04.1998 privitor la desfacerea contractului de muncă al contestatorului, a fost obligată SC""SA la plata despăgubirilor civile - sumă de bani pe care ar fi primit-o pentru munca prestată de la data desfacerii contractului de muncă aprilie 1998 - martie 2000, din care să se deducă plățile compensatorii sumelor acordate ca ajutor de șomaj și alocație de sprijin. Totodată, s-a luat act de renunțarea la judecată a recurentului referitor la reintegrarea în muncă și acordarea daunelor morale.
Din considerentele acestei decizii s-a reținut faptul că măsura desfacerii contractului de muncă a fost nelegală, întrucât societatea trebuia să ia măsuri pentru trecerea în altă muncă corespunzătoare conform celor trei calificări profesionale sau să solicite sprijin Agenției Județene pentru Ocuparea și Formarea Profesională. Dispoziția de desfacere a contractului de muncă a avut nr.155/8.04.1998.
Conform actelor medicale, aflate la dosarul cauzei, ulterior emiterii dispoziției, la 31.08.1998 -fila 38 - s-a emis bilet de trimitere pentru efectuarea examenului psihologic, a fost internat la 1.10.1998, externat la 23.10.1998, anterior internat la 2.09 - până la 11.09.1998, celelalte acte medicale fiind emise în 2000 - internări, externări, diagnosticele fiind decompensare depresivă, tulburări de personalitate, tulburări de adaptare. Așadar, starea de boală a reclamantului a intervenit doar după emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă, faptul că martorii audiați au declarat că aceasta a intervenit în urma unui conflict între părți legate de acțiunile deținute în urma privatizării nu fac decât să se rețină aceeași culpă a societății și nu că ar fi fost un factor favorizant, iar litigiile au generate toate de aceasta, criticile în acest sens fiind nefondate.
Renunțarea reclamantului la reintegrarea sa, la plata daunelor morale nu este un aspect ce să nu facă incidente dispozițiile art.998 Cod civil, acesta nerenunțând la dreptul de-a solicita despăgubirile civile constând în salariile ce le-ar fi obținut în măsura în care nu ar fi intervenit starea de boală, împrejurarea că ar fi student este irelevantă.
Expertiza medico-legală psihiatrică întocmită de Serviciul Medico-legal SMa relevat faptul că într-adevăr în lipsa actelor medicale dinainte de anul 1998 și în perioada 2001-2005 nu poate să exprime o părere cu privire la această perioadă, însă, raportat la actele medicale, menționate și mai sus, există posibilitatea unei eventuale legături între starea actuală și momentul declanșator, cel al desfacerii contractului de muncă, fiind inapt temporar pentru muncă. Celălalt raport de expertiză medicală, întocmit de - INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ Bar elevat pierderea în procent de 50%- a capacității de muncă, împărtășind opinia celuilalt raport exprimat anterior.
Nu a constatat instanța de fond faptul că în perioada 1.06.2000 - decembrie 2000, reclamantul a fost angajat al SC""SRL S M, ci dimpotrivă pentru acea perioadă nu a acordat despăgubiri. Faptul că are capacitatea de muncă diminuată la 50%, nu înseamnă implicit că nu ar putea să revină la starea inițială de sănătate după un tratament medical corespunzător, angajarea o perioadă cu normă întreagă confirmă această ipoteză fără a înlătura însă concluziile prezente ale expertizei efectuate în cauză.
Condițiile atragerii răspunderii civile delictuale au fost îndeplinite în cauză, cum corect a reținut instanța de fond, întrucât anterior desfacerii nelegale a contractului de muncă, reclamantul avea o stare a sănătății corespunzătoare, a lucrat 10 ani în societate fără astfel de probleme, acestea au apărut imediat după acest fapt, capacitatea de muncă s-a redus cu 50%, existând raport de cauzalitate între fapta ilicită a societății și declanșarea deteriorării sănătății reclamantului, aspect reținut corect de prima instanță, motivele în acest sens fiind nefondate.
reclamantului în perioada septembrie - octombrie 2000, nu înlătură concluzia exprimată mai sus ci dimpotrivă relevă că starea sănătății a degenerat din nou, existând însă, astfel cum s-a arătat posibilitatea ca în viitor să se remedieze, însă în prezent capacitatea de muncă s-a diminuat la 50%.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de SC. " România"SA. a fost nefondat.
Cât privește recursul declarat de reclamantul, într-adevăr acesta a solicitat prin acțiunea introductivă plata drepturilor salariale în proporție de 100%, actualizate, indexate, reactualizate pe perioada aprilie 2000 până la însănătoșire. Întrucât starea sănătății poate determina încadrarea acestuia în gradul III de invaliditate, fiind posibilă obținerea, conform Legii nr.19/2001 a unei pensii, corect a acordat instanța doar despăgubiri pentru 50 % din cele solicitate iar perioada cât a lucrat la SC. "" SRL. nu a fost luată în considerare întrucât în aceasta a realizat venituri integrale.
Sigur că, pentru viitor pretențiile sunt premature, însă la gradul III de invaliditate, întrucât acesta ar putea lucra efectiv 4 ore zilnic și întrucât nu s-a stabilit câtimea unei pensii, pretențiile viitoare sunt într-adevăr premature, cum corect a reținut prima instanță, mai mult, este posibilă însănătoșirea nefiind cert cât timp va starea actuală, neputând fi îndatorată societatea pentru un prejudiciu viitor incert.
Potrivit art.1084 cod civil daunele cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit creditorul, ori, în speță este certă devalorizarea monedei naționale, astfel că se impune ca drepturile acordate să fie actualizate conform indicelui de inflație, criticile fiind în acest sens fondate, întrucât instanța a obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite, acestea incluzând implicit și eventualele majorări, indexări, în perioada cuprinsă cu ocazia punerii în executare se verifică implicit ce venituri ar fi realizat și în consecință pretențiile la acordarea acestora câtă vreme s-au cuprins în mod global, sunt neavenite.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat contestație în anulare pârâta contestatoare România SA. solicitând anularea hotărârii atacate în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că instanța de recurs a analizat cu superficialitate motivele de fapt și de drept, precum și probele depuse de intimat.
Astfel, instanța de recurs a omis o serie de probe importante, respectiv adresele nr.12278/17.11.2004 și 12417/19.11.2004, emise de Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S M, din care rezultă că reclamantul a beneficiat de alocație de sprijin, respectiv indemnizația de șomaj, în perioadele 26.01.1999 - 01.06.2003, 01.12.2000 - 27.08.2001, 28.08.2001 - 27.02.2003, ceea ce reprezintă o greșeală de fapt și involuntară.
Pe cale de consecință, se impunea modificarea hotărârii, în sensul ca din sumele plătite de pârâtă să fie deduse plățile compensatorii mai sus evidențiate.
În drept, invocă dispozițiile art. 318 - 321 Cod procedură civilă.
Examinând contestația, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis să se cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Art. 317 (1) Cod procedură civilă, mai prevede că o astfel de contestație este admisibilă pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Ori se poate constata că această din ultimă cerință nu este îndeplinită, în sensul că aspectele relevate de petentă în contestație nu au fost invocate în cererea de recurs.
Singurul aspect invocat în recurs, cel privind perioada 01.06.2000 - 01.12.2000 cât reclamantul a fost angajat la SRL. SMa fost analizat de instanța de recurs, iar perioada mai sus arătată nu a fost luată în considerare la stabilirea despăgubirilor.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă contestația ca nefondată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe contestatoare la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea ROMÂNIA SA. cu sediul în S M, B-. -, nr.23-29, jud. S M, în contradictoriu cu intimații din S M, str. -, nr.28, jud. S M și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, -, nr.4-6, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.1095 din 23 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă contestatoarea să plătească părții intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec. - /06.06.2008
Jud.recurs: - -
Dact./06.06.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
