Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 94/
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1525/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -, în litigiul de muncă intervenit cu reclamanții, I, -, A, -, -, cu domiciliul ales la Curtea de APEL GALAȚI,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B,--3, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, ambele cu sediul în G,-, având ca obiect " drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2008 fiind consemnate în încheierea din acea dată care fac parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 12.02.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1525/19.10.2007 a Tribunalului Galați, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, I, a, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Consiliul pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01.09.2004-31.01.2007 și indemnizația lunară de 10% din salariul de bază începând cu data de 01.02.2007 până la data încetării discriminării, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților să includă în bugetul de stat a sumelor solicitate prin acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 6062/30.08.2007 pe rolul Tribunalul Galați, reclamantele, a OG, I, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați, plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01.09.2004 - 31.01.2007 și plata indemnizației lunare de 10% din salariul de bază de la data de 01.02.2007 și până la data încetării stării de discriminare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă pentru fiecare semnatar a prezentei acțiuni, obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, a sumelor solicitate și cheltuieli de judecată.
De asemenea, reclamantele în temeiul disp. art. 21 pct. 3 din nr.OG 137/2000 au solicitat citarea pentru opozabilitate, a Consiliului Național al Discriminării.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL GALAȚI.
Au mai susținut că art. 6 alin. 2 din Codul muncii, consacră principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, drepturi egale, principiu ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, au precizat că nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Astfel, au considerat reclamantele că față de grefierii menționați mai sus, sunt tratate inegal din punct de vedere al salarizării, discriminate fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, au promovat prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat disp. Legii nr. 50/1996 potrivit căreia, de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
A mai precizat pârâtul că restul personalului auxiliar, nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității, nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, a susținut că nici dispozițiile Codului muncii, invocate de către reclamante, nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, dat fiind faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară a activitate egală, sarcinile fiecăruia fiind stabilite prin fișa postului.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut că atribuțiile personalului auxiliar se specialitate sunt prevăzute în regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și cuprinse în fișa posturilor, repartizarea acestui personal pe secții și compartimente de activitate, făcându-se de către președintele instanței prin ordin de serviciu.
Astfel, acest personal beneficiază de indemnizația de 10% în condițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, numai în condițiile în care în fișa postului are prevăzute atribuțiile menționate în dispoziția legală sus-citată. Or, având în vedere că nu tot personalul auxiliar de specialitate al unei instanțe participă la realizarea acestor activități ci, numai cel desemnat în acel scop, nu se poate susține că toți depun o muncă egală și că au aceleași responsabilități.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
G nr. 137/2000, prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.
Art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, prevede că: "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat".
În prezenta cauză, deși reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Curții de APEL GALAȚI, nu primesc sporul de 10% arătat mai sus, fiind astfel discriminate și prejudiciate în sensul dispozițiilor invocate.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10%, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de aceste considerente, și având în vedere disp. Legii nr. 50/1996 și OG nr. 8/2007, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01.09.2004 - 31.01.2007 și indemnizația lunară de 10% din salariul de bază începând cu data de 01.02.2007, până la data încetării discriminării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul dispozițiilor nr. 92/1976, instanța a obligat pârâții să efectueze mențiunile referitoare la acordarea acestor drepturi salariale, în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Capătul de cerere prin care reclamantele au solicitat obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate, a fost respins ca nefondat, motivat de faptul că potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002 atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetului are Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției, considerând-o nelegală, potrivit disp. art. 304 pct.4 și 9.pr.civilă pentru următoarele considerente:
1. Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000. Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. Instanța a încălcat astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000.
S-a pronunțat și Hotărârea nr. 333/2007 de către D prin care s-a constatat că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare.
2. Personalul auxiliar de specialitate nu este victimă a discriminării potrivit disp. OG nr. 137/2000.
Dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 8 din nr.OG 8/2007 nu sunt discriminatorii.
Astfel, a susținut că, în speța de față, existența unei situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, ci și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției.
A apreciat că diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară ci are la bază criterii obiective, motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce le implică îndeplinirea acestor atribuții precum și de volumul de muncă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
La solicitarea instanței, la dosar a fost depus tabel cuprinzând funcția fiecărui reclamant și perioada lucrată.
În baza disp. art. 306 alin.2 rap. la art. 137 alin. 1.pr. civilă, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept inclusiv față de excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este fondat, însă față de următoarele considerente:
În ceea ce privește fondul problemei, respectiv dacă există o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar, apreciem corectă soluția instanței de fond.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la art. 14 din Convenție, a arătat că, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o asemenea încălcare să aibă loc, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
S-a mai statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
De asemenea, art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 instituie principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării care sunt garantate prin exercitarea dreptului la muncă, la condiții de muncă echitabile, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În speța de față, constatăm că, este vorba de un tratament diferențiat ce se aplică personalului auxiliar, respectiv se realizează o deosebire între grefierii care participă la efectuarea anumitor acte de procedură din anumite compartimente, ce beneficiază de o indemnizație de 10% și ceilalți grefieri, care nu primesc această indemnizație, încălcându-se dispozițiile legale mai sus menționate.
Această diferențiere salarială de 10% o apreciem nejustificată, contrar susținerilor invocate de recurentă, iar aplicarea criteriului complexității și a responsabilității muncii nu își găsește nici o justificare rezonabilă.
Fiecare compartiment din cadrul instanțelor implică desfășurarea unei activități complexe din partea personalului, neputându-se stabili criterii concrete de dificultate.
Nu considerăm că activitatea desfășurată de grefierii din cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, precum și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura insolvenței desfășoară o muncă cu grad ridicat de dificultate sau responsabilitate, comparativ cu orice alt grefier (ca de exemplu, un grefier de ședință, grefierul-arhivar sau registrator care au de asemenea, atribuțiile prevăzute de același Regulament de ordine interioară, a căror muncă este, la fel de complexă).
De asemenea, și dacă privim din alt punct de vedere, respectiv prin prisma faptului că, potrivit Secțiunii a V-a din Regulament, în cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, sunt desemnați judecători cu atribuții privind activitatea acestor compartimente sau sunt judecători cu atribuții de judecători sindici care au aceleași drepturi salariale la fel ca și ceilalți judecători, apare cu atât mai evidentă discriminarea din cadrul personalului auxiliar și ne întărește convingerea că, nu există nici o justificare rezonabilă și obiectivă pentru a menține această diferențiere de tratament.
Nu suntem de acord nici cu punctul de vedere exprimat de către recurenta Ministerul Justiției prin primul motiv de recurs și apreciem că se încadrează în prevederile OG nr. 137/2000 examinarea oricărei stări de discriminare ce rezultă din aplicarea actelor normative, atât timp cât este constatată o stare de discriminare.
Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
Cu atât mai mult nu reținem argumentul adus de către recurentă, față de disp. art. 18 alin. 1 din aceeași ordonanță care prevăd că, Consiliul este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate,precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Există astfel, decizii pronunțate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care sancționează tocmai faptul că, prin anumite prevederi legale, sunt aplicate tratamente diferențiate între categorii de salariați (de exemplu, decizia nr. 185/22.07.2005).
În consecință, împărtășim punctul de vedere exprimat de prima instanță în sensul că modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră iar reclamanții care îndeplinesc funcții de grefieri, în înțelesul legii (art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004) au dreptul la o retribuție egală pentru muncă egală.
Însă, recursul este întemeiat din punct de vedere al excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și, care îndeplinesc funcția de agent procedural, respectiv aprod.
Astfel, potrivit disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer suntconexepersonalului auxiliar de specialitate.
Legiuitorul a înțeles să facă o distincție între categoria personalului auxiliar care este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni, prevăzuți în alineatul 1 al art. 3 și categoria personalului conex, prevăzut în alienatul 3.
Ori, față de considerentele expuse mai sus, dreptul la retribuție egală îl avem în vedere numai în cazul personalului care îndeplinește funcțiile ce compuncategoria personalului auxiliarși nicidecum nu putem pune un semn de egalitate între această categorie de salariați și personalul conex.
În consecință, considerăm că cele două reclamante, și, în calitate de personal conex, (așa cum rezultă din tabelul depus la dosar în recurs) nu au calitate procesuală activă în speța de față, neîndeplinind funcția de personal auxiliar așa cum este prevăzut de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție cu caracter absolut, de ordine publică și astfel, poate fi invocată și de către instanță din oficiu, potrivit art. 136, art. 162 și 306 alin. 2.pr. civilă.
De asemenea, apreciem că hotărârea instanței de fond este nelegală în parte și față de faptul că a acordat indemnizația lunară de 10% tuturor reclamanților, începând cu data de 01.09.2004 și până la încetarea stării de discriminare, fără să țină cont de perioada efectiv lucrată de aceștia, așa cum a fost precizată chiar de către reclamanți, în tabelul aflat la filele 5 și 6 din dosar.
Astfel, cu titlu de exemplu, arătăm că unii reclamanți au început să lucreze începând cu data de 01.06.2006 sau cu data de 22.11.2005, iar alți reclamanți au încetat activitatea (de exemplu, reclamanta care a încetat activitatea la data de 01.12.2005). Ori, instanța de fond trebuia să precizeze că acordă drepturile cuvenite corespondent perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant în parte.
Față de toate aceste considerente, recursul este fondat doar din punctele de vedere exprimate mai sus, fiind aplicabil disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, și urmează a fi admis, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă.
Se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantele și, pentru lipsa calității procesuale active.
Se vor obliga pârâtele să plătească reclamanților indemnizația lunară de 10% din salariul brute pe perioada 01.09.2004-31.01.2007 și indemnizația lunară de 10% din salariul de bază începând cu 01.02.2007 până la încetarea stării de discriminare, actualizată cu indicele de inflație a data plății efective, cu luarea în calcul a perioadei lucrate efectiv de fiecare reclamant în parte.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1525/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1525/19.10.2007 a Tribunalului Galați în sensul că:
R espinge acțiunea formulată de reclamantele și, pentru lipsa calității procesuale active.
Obligă pe pârâte să plătească reclamanților indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 01.09.2004 - 31.01.2007 și indemnizația lunară de 10% din salariul de bază începând cu 01.02.2007 până la încetarea stării de discriminare, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu luarea în calcul a perioadei lucrate efectiv de fiecare reclamant în parte.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABIL
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//07 Martie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Ion Ioneci
