Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 10129/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10129
Ședința publică de la 21 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței nr. 3448/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-reclamant avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol, iar angajatorul nu a dat curs solicitărilor adresei.
Avocat pentru recurentul-reclamant precizează că la alin. 1 al art. 50 din CCM se specifică indemnizația acordată pentru vechimea în muncă în cazul concedierii, iar la alin. 4 al aceluiași articol se prevede indemnizația acordată pentru vechimea în muncă desfășurată în cadrul SC în cazul concedierii.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul-reclamant prin apărător cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată că aceasta este neîntemeiată, întrucât obiectul acțiunii este acordarea drepturilor de natură salarială, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 287 lit. "c" și nu lit. "e" din Codul Muncii. Pe fond, pune concluzii de admitere a propriului recurs așa cum a fost formulat și motivat, cu obligarea unității a acorda drepturile salariale potrivit art. 50 alin. 1 din CCM și de respingere a recursului declarat de unitatea pârâtă potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta. B pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata contravalorii drepturilor salariale restante și neachitate cu titlu de suplimentări salariale de C aferente anul 2005 și de Paști pentru anul 2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație pentru neacordarea la zi a acestor drepturi și a indemnizaziei de concediere cuvenită în funcție de vechime, conform art. 50 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, actualizată în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
In motivarea acțiunii a arătat că, în calitate de salariat al pârâtei are dreptul sa beneficieze, conform art. 168 din Contractul Colectiv de Munca, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia fiecarei sărbători de Paște si C pentru perioada 2004-2007.
Deși, conform contractului individual de munca, fiecare angajat trebuie sa beneficieze, pe langa salariul de baza pentru munca prestata, si de toate drepturile acordate in baza Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de societate, iar art. 40 din Codul Muncii prevede la alin. 2 ca angajatorului ii revine in principal obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Munca, aplicabil în această perioadă pârâta nu si-a respectat aceste obligații si salariatii unității pârâte nu au beneficiat de suplimentarile salariale aferente celor doua sarbatori.
A calculat sumele solicitate prin raportarea la valoarea salariilor medii brute
aplicate in cadrul sucursalelor pârâtei conform Contractelor Colective de
Munca aplicabile.
Solicită sa fie obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflatie până la plata efectivă.
In dovedirea prezentei cereri intelege sa folosească proba cu inscrisuri.
In drept, îsi intemeiază actiunea pe prevederile art. 37, 38 si 40 Codul Muncii, precum si pe dispozitiile contractului individual si ale contractului colectiv de munca.
in xerocopie carnetul de munca, extrase din contractele colective de munca aferente anilor 2004, 2005, 2006, adresele nr. 562/09/02/204, nr.405/27.01.2005, 6152/21.11,2005 și nr. 1990/17.05.2006, tabelul cu calculul sumelor conform indicelui de inflatie, practică judiciară.
Pârâta a depus la dosar intâmpinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, conform dispozitiilor art. 283 alin. 1lit.e Codul Muncii.
Potrivit art. 283, al. 1 din Codul Muncii "Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia."
Avand in vedere faptul ca dreptul la suplimentarile salariale solicitate rezulta din contractul colectiv de munca, si ca prin prezenta cerere se solicita suplimentarile pretinse cuvenite cu ocazia sarbatorilor de Pasti și C din anii 2004, 2005, 2006 și 2007, consideră prezenta actiune ca fiind prescrisa.
Pe fond, solicită respingerea actiunii ca neintemeiată, in conditiile in care Societatea a achitat toate drepturile salariale in conformitate cu prevederile CCM.
Începand cu anul 2003 partile au prevazut in mod expres includerea sumelor suplimentare in salariul de baza; dupa anul 2003, partile au reglementat mentinerea masurii privind includerea sumelor suplimentare in salariul de baza, atat reprezentantii salariatilor cat si instantele investite cu solutionarea unor astfel de litigii au confirmat includerea in salariul de baza a sumelor suplimentare precum si acordarea acestora catre salariati, oricum, modalitatea de calcul invocata in sustinerea actiunii este gresita atat timp cat se raporteaza la nivelul salariului mediu brut la nivel de Societate iar promovarea prezentei acțiuni este prematura in raport cu prevederile contractuale care, eventual, ar putea justifica dreptul la actiune.
Partile au stabilit o procedura care trebuie parcursa prealabil declansarii unui litigiu in fata unei instanțe judecatoresti, prin infiintarea unei comisii paritare in baza Anexei nr. 2 la CCM; aceasta comisie este compusa atat din reprezentantii salariatilor (in speta ), cat si din reprezentantii Societatii si are scopul de a lamuri, pe cale amiabila, orice neintelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
In temeiul art. 9 din CCM precum și al prevederilor Anexei nr. 2, in scopul solutionarii tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea CCM a fost infiintata Comisia Paritara. Scopul constituirii comisiei 1-a reprezentat tocmai clarificarea intentiei reale a partilor la momentul negocierii respectivelor clauze din CCM, comisia fiind formata tocmai din reprezentantii partilor semnatare.
Prin Deciziile nr. 3793/18.06.2007 (Anexa nr. 5) si nr. 5140/2007 intitulata,Nota asupra precizării situatie primelor de Paste si C, prevăzute in art. 168 din CCM al SA" Comisia Paritara a confirmat intentia partilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat in salariul de baza, atat pentru anul 2003, cat si pentru anii urmatori. Comisia a mentionat in mod expres faptul ca intentia reala a partilor la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C si de Pasti in salariul de baza, incepand cu anul 2003.
Pârâta a depus la dosar, în copie: din CCM nr.9002/2003, CCM la nivel de ramură energie electrică termică, petrol și gaze pe anul 2006, actele adiționale nr.3 si nr.4 la CCM nr.9002/2003, actul aditional la Contractul colectiv de munca al A nr. 8080/23.05.2000, inregistrat la B sub nr. 2643/11.05.2005, hotărârea Comisiei Paritare din 18.06.2007, hotărârile nr.14/2003 și nr.15/2003 ale Consiliului de Administrație, adresa Comisiei Paritare nr.4209/2007, protocolul din 2002 o serie de adrese ale SC SA, practică judiciară.
Prin sentința nr.3448/16 05 2008, Tribunalul Dolja admis actiunea în parte formulată de reclamant, cu domiciliul în C,-,. 116 c2,. 1,.2, Nouă, jud. D, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul in B, nr. 239, sector 1.
A obligat societatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor bănesti reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2005 precum și a celor de Paște pentru anul 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A respins cererea privind obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediere.
A obligat pârâta către reclamant la 100 lei cheltuieli de judecată.
Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța a constat următoarele:
Reclamantul este angajat al societății pârâte, prestând activitate în cadrul acesteia în baza unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pârâte pe anul 2004 cu ocazia sărbătorilor de, Paște si C salariatii vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate. Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitătii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textului alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, in sensul consemnarii că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, in ultima formă menționată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut că in contractele precedente.
Actul adițional la Contractul colectiv de munca al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la B sub nr. 2643/11.05.2005, a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca,părtile semnatare confirmă faptul că, in redactarea art. 168 alin. 1 si 2, la momentul negocierilor colective vointa comună a părtilor a fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paste si de C să fie introduse in salariile de baza ale fiecărui angajat .
De asemenea, prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnata de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se da o interpretare textului in discuție,potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pârâtei pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paste si C salariatii SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci vointa părtilor a fost ca aceste prime de Paste si de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
In cauză dispozitiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art.l alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de munca este conventia încheiata intre patron sau organizația patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se pastreaza și devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de munca (în egala măsura ca și contractele individuale de munca) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea dispune in sensul că prevederile contractului colectiv de munca reflecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisiva, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori partile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a părților, dar numai pana la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de munca poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând sa își producă efecte pana la momentul încetării efectelor contractului.
In speță, astfel cum rezulta din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și in total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
Se va retine, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu inculcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca) nu pot produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parata, se va reține ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, in absenta negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare a acestora nu poate nega dreptul salariaților - asumat de părți prin contractele colective de muncă - de a beneficia de aceste suplimentari. În consecință aceasta apărare va fi respinsa ca nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul Muncii,salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", obligație pe care pârâta nu a respectat-
Deoarece reclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că acesta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a suplimentărilor salariale solicitate.
Potrivit art. 1084 din Codul Civil reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Cu privire la indemnizația de concediere, instanța o va respinge ca nedovedită.
Pentru aceste considerente, va fi admisă în parte acțiunea, in sensul ca societatea pârâtă va fi obligata la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare sărbătorilor de C si de Paste, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, în raport de activitatea desfășurată în societate, drepturi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii până la data plății efective.
Potrivit art. 274 Cod Proc. Civ. a obligat pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că s-au invocat și nu s-au luat în considerare dispozițiile art.50 alin.1 coroborate cu art.7 alin.1-3 din CCM în care se prevedea că unitatea trebuia să-i plătească și o indemnizație în funcție de vechimea în muncă (art.50 alin.1)și nu i-a plătit decât plățile prevăzute de planul social conform art.50 alin.4 care completează art.50.
Recurentul a arătat că drepturile cuvenite conform art.50 alin.1din CCM sunt calculate pe criterii și în cuantum diferit față de cale prevăzute la art.50 alin.4,acestea trebuiau cumulate.
În motivele de recurs, recurenta pârâta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului dep rescripție d de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta pârâtă arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea nr. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 2919/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civilă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Recursul formulat de reclamant este nefondat dar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La data de 22 02 2008,recurentul reclamant a chemat în judecată pârâta solicitând să fie obligată la plata indemnizației de concediere prevăzută de art.50 alin.1 din CCM.
Astfel că instanța va analiza din oficiu în conformitate cu art.306 alin.2 Cod procedură civilă excepția prescripției dreptului la acțiune,excepție de fond și peremptorie,pusă în discuție în ședința din data de 21 11 2008.
Conform art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Drepturile solicitate de reclamant sunt reglementate de art.50 alin.1 CCM și reprezintă indemnizația de concediere astfel că termenul pentru exercitarea acțiunii este de 6 luni,termen care nu a fost respectat în cauză,recurentul reclamant fiind concediat la data de 30 11 2005,(dreptul la acțiune la această dată s-a născut ) iar acțiunea promovată la data de 22 02 2008.
Art.50 alin.1 folosește noțiunea de indemnizație de concediere ceea ce excede noțiunii de drept salarial astfel încât să fie incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Art.154 alin.1 Codul Muncii prevede că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
2 prevede că,pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Conform art.155 Codul Muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În consecință, prin drepturi salariale se înțelege suma de bani pe care salariatul o primește pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă,sumă care cuprinde salariul de bază ca parte principală a salariului total, la care se adaugă adaosurile și sporurile acordate ca urmare a rezultatelor obținute de salariat,condițiilor concrete în care acesta își desfășoară activitatea și vechimii în muncă.
În raport de aceste considerente,Curtea apreciază că indemnizația de concediere nu se circumscrie noțiunii de drepturi salariale deoarece nu reprezintă contraprestația muncii ci reprezintă o măsură de protecție socială pentru salariatul care și-a pierdut locul de muncă datorită unor împrejurări independente de voința sa,reglementată de art.50 alin.1 din CCM.
Astfel că dreptul la acțiune pentru plata acestei indemnizații se prescrie în termen de 6 luni în conformitate cu art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
În raport de aceste considerente,Curtea, în conformitate cu art.137 Cod procedură civilă,nu va mai analiza motivele de recurs care privesc fondul cauzei.
Recursul formulat de pârât este de asemenea nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Potrivit art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2005 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul Muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul Muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul Muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2005, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
Față de aceste considerente,Curtea urmează ca,în baza art.312 cod procedură civilă,să respingă ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței nr. 3448/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
21 12 2008/2ex
Jud.fond.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi, Marin Covei