Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 10127/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10127
Ședința publică de la 21 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D pentru a, OG, a, -, -, a, G, și împotriva sentinței civile nr. 4917/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, recurentul solicitând și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06.06.2008, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, ., -, -, G, reclamant, a chemat in judecată pe pârâții Școala, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, s-a arătat că de la intrarea in vigoare a legii nr. 142/1998 o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, iar salariații din învățământ nu au beneficiat niciodată de aceste tichete, astfel că, față de dispozițiile art. 41 al 2 din Constituție, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ li s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din învățământ reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații sectorului bugetar, încălcându-se dispozițiile constituționale sus citate dar și ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04 11 1950 pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b și art. 41 al 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006, art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b, art. 42 al 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii2007 - 2010, art. 11 și art. 30 din Lg nr 130/1997, art. 1 alin 5, art. 41 alin 2 și 5 din Constituție, art. E, Partea V din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 14 din Convenția din 04. 11. 1950.
In dovedire, reclamanții au depus extrase din legislația invocată,practică judiciară,tabel cu semnături și certificarea calității de salariat a membrilor de sindicat.
Primarul Municipiului, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și al Consiliului Local al Municipiului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât intre aceștia și reclamanți nu există niciun fel de raport juridic și nu se poate reține vreo culpă a autorităților locale cu privire la nerespectarea unor drepturi legale față de aceștia.
Pe fondul cauzei, a arătat că pentru perioada celor 3 ani din urmă, Consiliul Local al Municipiului și-a îndeplinit obligația bugetară, prin repartizarea către centrele bugetare a sumelor totale necesare așa cum acestea au fost transmise de către Consiliul Județean
Prin sentința nr.4917 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D cu sediul în C,-, jud. D, în numele membrilor de sindicat, ., -, -, G, reclamant, și pe pârât ȘCOALA, pârât CONSILIUL LOCAL, pârât PRIMĂRIA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în comuna.
S-a reținut că reclamanții, ., -, -, G, reclamant, membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte Școala.
Având în vedere obiectul cererii de chemare in judecată, instanța a constatat că unitatea administrativ teritorială pârâtă și Consiliul Local nu au calitate procesuală pasivă, între acești pârâți și reclamanți neexistând vreun raport juridic de muncă și, prin urmare, ei nu pot fi obligați la plata drepturilor bănești rezultând din raportul de muncă încheiat între reclamanți și unitatea școlară pârâtă.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primăriei - Instituția Primarului, cu consecința respingerii acțiunii față de acești pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 al 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile,publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr. 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr. 14/18. 02. 2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 1 al 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului susțin că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie și instituie cadrul general pentru toate activităților din ramura de serviciu la nivel național.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Dreptul la tichete reprezintă măsuri de protecție socială a salariaților ce face parte din dreptul fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, salariații în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 din aceeași lege, aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului și un drept în favoarea salariatului, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezentând doar o vocație ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
O astfel de interpretare a fost reținută de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr.14/2008.
Reclamanții având calitatea de salariați ai unității școlare pârâte, chiar dacă aveau vocație la această alocație individuală de hrană, pentru a beneficia de aceste tichete era necesar ca prin legea bugetului de stat și în bugetul local să fie prevăzute și alocate sumele necesare cu acest titlu, așa cum prevăd dispozițiile alin.2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998.
În măsura în care nu au fost prevăzute în buget fondurile necesare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să li acorde acest beneficiu,întrucât acordarea acestei alocații așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă un drept al angajatorului și nu o obligație.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D pentru a, OG, a, -, -, a, G, și împotriva sentinței civile nr. 4917/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
4.12.2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi, Marin Covei
