Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1066
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, a, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat în P, str.-. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3104 pronunțată la data de 8 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, a răspuns pentru intimata-pârâtă avocat, potrivit delegației depusă la dosar, lipsind recurenții-reclamanți.
Curtea, având în vedere că recurenții-reclamanți au apărător ales, lasă cauza la a doua strigare.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă, depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai poate rămâne în instanță până la următoarea strigare a cauzei întrucât are dosare și la alte instanțe solicitând a se avea în vedere aceste concluzii la pronunțarea deciziei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, a, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale către fiecare reclamant, constând într-un salariu minim brut pe ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005-2007, ce reprezintă contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii respectivi, ce se vor reactualiza cu indicele de inflație de la sfârșitul lunii octombrie a fiecărui an, până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății pârâte, iar prin art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 s-a prevăzut în mod expres că salariații societăților semnatare ale contractului beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă -iarnă, de câte o suplimentare salarială constând într-o sumă fixă, ce reprezintă salariul minim la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze.
Au mai susținut reclamanții că în perioada 2005-2007 nu au beneficiat de suplimentările salariale solicitate prin acțiune deși ele erau obligatorii pentru angajator, conform disp. art. 969 cod civil coroborate cu art.236 alin.4 din Codul Muncii, precum și cu art.243 alin.2 și art.241 alin.1 lit.c din același cod, dispoziții la care s-a făcut referire.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretenției privind obligarea acesteia la plata pretinselor drepturi bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, pe cale de excepție, ca prescrisă sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și pe fond, ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că venitul anual din luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, efectiv din 1998, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA, pe anul 1997, stipulându-se, la art. 168 alin 3, că începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
S-a mai arătat de către pârâtă că adresele comune RA SA -Sindicat nr. 2328/08.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998 atestă că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit s-a operat în mod efectiv învederându-se, în continuare, că în contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte din perioada 1998-2002 majorarea salariului de bază este prevăzută expres în art. 168 alin. 2, conform căruia " suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază ( conform telexului nr. 2412/1998)".
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a susținut că întrucât drepturile solicitate sunt reglementate în Capitolul VIII- " Protecția socială a salariaților", distinct de Capitolul VI- "Salarizarea", prezenta acțiune se încadrează în ipoteza art. 283 lit. e din Codul Muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv luna octombrie a fiecărui an.
Referitor la lipsa calității procesuale active a reclamanților, pârâta a arătat că sindicatul, încă din anul 1998, nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, iar faptul în sine, al inexistenței negocierilor pentru acordarea distinctă ( inclusiv condiții, cuantum) a venitului anual în luna octombrie și inexistența unei clauze explicite în acest sens în CCM din anii 2003-2007- prezent atrage inexistența dreptului pretins de reclamanți prin acțiune, astfel că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial- obligațional invocat și în mod corespunzător, în plan procesual, aceștia sunt lipsiți de calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă - iarnă nu se datorează, conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA - excepție de la aplicarea alin 1 si 2 din art. 176 CCM ramură, drept pentru care sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a acestuia.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 3104 pronunțată la data de 8 decembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă prin întâmpinare și pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă întrucât cererea de chemare în judecată vizează plata unor drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, care reglementează un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen care în speță nu se împlinise la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul reținut că reclamanții justifică legitimarea procesuală activă întrucât potrivit art. 3 din contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada dedusă judecății, acesta are ca scop, în principal, stabilirea drepturilor minime ale salariaților și a obligațiilor corelative cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contactului individual de muncă, salarizarea, protecția socială a salariaților. Astfel, s-a arătat că drepturile negociate prin contractul colectiv de muncă sunt stipulate în favoarea salariaților și nu a sindicatului, așa încât aceștia sunt îndrituiți în formularea prezentei acțiuni, fiind creditori în cadrul raportului juridic obligațional în raport cu societatea pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2007, în cazul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
S-a mai arătat că prin art. 176 alin.2- 6 din contractul colectiv de muncă pe ramură se reglementează condițiile de acordare a acestor sporuri, respectiv condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare, iar cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, vor începe negocierile cu organizațiile sindicale în vederea stabilirii valorii concrete care se acordă.
Totodată, s-a reținut că art. 176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a dreptului salarial suplimentar în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă, doar in condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază arătându-se că prin art.168 alin.3 din CCM pentru anul 1997 încheiat între SNP SA și salariații reprezentați de, se prevede că suplimentarea suplimentară pentru aprovizionare toamnă-iarnă va fi introdusă în salariul de bază, fapt ce s-a și realizat, întrucât, în CCM pentru anul 1998 se prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă- iarnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998, iar în continuare, acest drept salarial suplimentar nu este reglementat in contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Întrucât începând cu anul 1998, reclamanții nu au făcut dovada unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, conform dispozițiilor art. 176 alin. 3 si 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, tribunalul a concluzionat că pretențiile reclamanților sunt nefondate, acțiunea fiind, prin urmare, respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții au declarat recurs criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea, întrucât aceștia nu au încasat suplimentarea salarială sub forma unui adaos în sumă fixă, reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din CCM la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze pe anii 2005-2007 deși potrivit art.969 Cod civil coroborat cu art.236 alin.4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform art.243 alin.2, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Așa fiind, câtă vreme intimata nu a făcut dovada acordării acestor drepturi legale, în temeiul art.161 din Codul Muncii, se conchide că acțiunea trebuie admisă.
Se arată, în continuare, care este valoarea salariului minim pe ramură pe anii 2005-2007 și actele din care rezultă această valoare, susținându-se că potrivit art.238 alin.1 din Codul Muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM încheiate la nivel superior, astfel că este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se regăsesc în CCM la nivel.
De asemenea, se susține că din întâmpinarea depusă de pârâtă la fond rezultă recunoașterea explicită a acesteia că în perioada 2005-2008 în CCM nu sunt prevăzute drepturile minimale din CCM pe ramură, contract care este obligatoriu și pentru societatea intimată, încălcându-se un drept salarial minimal garantat salariaților, ce nu erau obligați a dovedi că SC a vrut sau nu să-și îndeplinească obligația contractuală.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând și o serie de înscrisuri, în copie la dosar, în recurs, precum și concluzii scrise.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Intimata-pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond, cât și în recurs, că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale recurenților- reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, iar conform art.168 alin.3 din același contract, începând cu data de 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Prin adresa nr.2328/8.10.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană convenindu-se ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu 1 martie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele arătate expres în adresa nr.2412/1998 semnată și însușită de părțile contractante.
Curtea mai reține că în ceea ce privește Societatea -unde au fost salariați reclamanții, în anul 1997 această societate nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate mai sus le sunt opozabile, în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Astfel, prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea nr.70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Societatea a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome, cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații SC, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Societății aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" ", iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această din urmă federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților din cauza de față.
La data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999, prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
Prin urmare, la data de 1 iunie 1999 s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SN SA, iar acestea din urmă cuprindeau toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările care au avut loc până la 30.05.1999.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, iar împrejurarea de netăgăduit, a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul brut de bază, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept până în prezent, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile
brute de bază ale recurenților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizat cu indicele de inflație, a fost în mod corect respinsă de prima instanță.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, a, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat în P, str.-. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3104 pronunțată la data de 8 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 19 mai 2009, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Simona
--- - - - -- -
Grefier
/VS
2 ex./10.06.2009
f--Trib.P
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Simona
