Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1068/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1068
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, domiciliat în P,-,.139 H,.A,.5, județul P, cu domiciliul ales în B,-, -.101 A,.B,.20, sector 3 și de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1145 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu sediul în B,- - 3, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,- - 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, iar prin decizia nr. 2857 pronunțată la 11 martie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Civilă și de proprietate intelectuală s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.234 pronunțată la 24 ianuarie 2008 în dosarul nr- (filele 22-23) a fost disjunsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă J, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București și prin care s-a solicitat obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu luna noiembrie 2004-la zi, actualizarea sumei cu coeficientul de inflație și plata dobânzii legale calculată la sumele rezultate, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 era reglementat sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară pentru magistrați și care a fost apoi abrogat implicit prin art.50 din OUG nr.177/2002; ulterior, prin art.41 lit.a din OUG nr.27/2006 s-a abrogat OUG nr.177/2002, astfel că dreptul la sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică a afirmat reclamantul, este și a rămas în vigoare așa cum a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin Decizia nr.21/2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ.
Cauza disjunsă a fost înregistrată la aceeași instanță sub nr- iar părțile au fost legal citate.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Jaf ormulat întâmpinare (filele 13-22) prin care a susținut pe cale de excepție, necompetența materială a instanței în raport de dispozițiile art.36 alin.2 din 27/2006, iar în fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibile cu motivarea că instanța de judecată nu poate judecata cererea fără a-și depăși atribuțiile conferite de lege, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea unor drepturi salariale pentru magistrați.
Totodată, acest pârât a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice (filele 23-25) pentru ca în situația admiterii acțiunii, acesta din urmă să fie obligat la asigurarea fondurilor necesare plății.
Legal citat, Ministerului Finanțelor Publice a invoca prin întâmpinarea depusă (filele 28-29) lipsa calității sale procesuale întrucât acesta nu trebuie confundat cu statul român și bugetul de stat al acestuia și că i se poate imputa politica salarială a magistraților precum și faptul că nu are raporturi de serviciu cu reclamantul al cărui angajator nu este.
Prin sentința civilă nr.1145 pronunțată la 8 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice precum și cererea de chemare în garanție a acestuia, a respins excepția necompetenței materiale a instanței iar în fond, a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâții să-i plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu luna noiembrie 2004, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la cea a plății efective, precum și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la plata dobânzilor legale aferente sumei cuvenite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit, sub aspectul excepțiilor că este competentă material să soluționeze cererea reclamantului care are drept obiect plata unor drepturi bănești rezultate din raporturi de muncă și care, din acest motiv, intră sub incidența dispozițiilor codului muncii.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, tribunalul a hotărât că în temeiul dreptului de acces la justiție, stabilit prin art.21 din Constituția României, reclamantul are îndreptățirea de a se adresa instanțelor judecătorești cu pretenția sa care se încadrează în categoria litigiilor de muncă, conform art.248 alin. 3 din codul muncii.
Cercetând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice și cererea de chemare în garanție a acestuia, prima instanță a hotărât că acesta nu are atribuții directe legate de plata drepturilor rezultate din raporturile de serviciu ale reclamantului cu unitățile de parchet chemate în judecată și față de care nu are calitatea de angajator, astfel ca a admis excepția și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În fondul dreptului, tribunalul a reținut că art.47 din Legea nr.50/1996 potrivit căruia pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost abrogat conform art.42 din 83/2000 însă acest din urmă act normativ este de nivel inferior legii și în vădită contradicție cu prevederile constituționale și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind nelegală, astfel că pretențiile reclamantului, întemeiate pe art.47 din Legea nr.50/1996 au fost considerate întemeiate și acțiunea sa admisă pentru aceste motive.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a exercitat recursuri pârâtul Parchetul de pe lângă J (filele 4-12) și reclamantul (filele 13-14).
Recurentul-reclamant a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere privind plata dobânzii legale aferente sumei cuvenite ți care are caracter de despăgubiri moratorii, menite să acopere prejudiciul suferit ca urmare a întârzierii plății drepturilor salariale de care a fost de asemenea, lipsit în mod injust.
Recurentul-pârât Parchetul de pe lângă, invocând motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ. a susținut greșita aplicare a legii numai pentru capetele din acțiune, referitoare la actualizarea sumei cuvenite reclamantului cu indicele inflației și respectiv efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă admise de instanța fondului.
Recurentul-pârât a reiterat cererea de introducere în cauză a Direcției Naționale Anticorupție, în raport de calitatea reclamantului, aceea de procuror în cadrul acestei direcții-structură cu personalitate juridică și ordonator secundar de credite.
decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale J, recurentul a susținut că în raport de dezlegarea dată, recursul declarat urmează a viza numai capetele de cerere privind actualizarea sumelor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă cu motivarea că fondurile alocate Ministerului Public pentru anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.388/2007 care nu cuprinde sume pentru achitarea diferențelor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, cheltuielile prevăzute având destinație precisă și limitată.
Sub un alt aspect, art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 stabilește că singura categorie de drepturi bănești ce se înscrie în carnetele de muncă este cea privind retribuția tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, ori sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept salarial care se adaugă la retribuția tarifară și nu se include în aceasta, drept urmare obligația stabilită de instanță în sens contrar, este nejustificată.
Sub un ultim aspect, recurentul a criticat și greșita soluționare a cererii de chemare în garanție, care a fost respinsă de instanța fondului greșit, fiindcă admițând acțiunea reclamantului, trebuia să se constate interesul născut și actual ca Ministerul Finanțelor Publice să răspundă pentru asigurarea fondurilor necesare achitării sumelor acordate prin sentință.
Pentru aceste motive, recurentul-pârât a cerut admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și în fond respingerea capetelor de cerere din acțiune privind actualizarea sumelor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă-ca neîntemeiate.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că ambele recursuri exercitate sunt nefondat și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, admițând capătul principal din acțiunea reclamantului referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, a stabilit că cererile din petitele 2 și 3 privind actualizarea sumelor cuvenite cu indicele inflației și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă se justifică prin faptul că acesta a fost lipsit de beneficiul drepturilor bănești la care avea dreptul, începând cu luna noiembrie 2004- la zi, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului respectiv trebuie operate în carnetul de muncă, în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Faptul de a nu exista în bugetul pe anul 2008 al recurentului-pârât sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamantului prin sentință și nici a celor rezultate din actualizare, așa cum s-a susținut, nu constituie motiv de recurs în sensul art.304 cod pr.civ. fiindcă această critică nu vizează în realitate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ci o împrejurare legată de executarea efectivă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, care excede controlului judiciar al Curții.
Nici cea de a doua critică a recurentului-pârât nu este întemeiată, în condițiile în care dreptul reclamantului la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai poate fi contestat, fiind stabilit cu putere de lege, în principiu în favoarea tuturor magistraților judecători și procurori, prin Decizia în interesul legii nr.XXXVI din 7 mai 2007 a Secțiilor Unite ale, așa încât obligația de înscriere a acestui spor în carnetul de muncă al acestuia și care se calculează la indemnizația de încadrare brută lunară a fost corect stabilită de instanța fondului, în conformitate cu art.11 din Decretul nr.92/1976.
Cât privește recursul reclamantului prin care acesta a criticat greșita soluționare a capătului de cerere privind plata dobânzii legale aferente sumei cuvenite, Curtea reține că potrivit art.1 din nr.9/2000, părțile sunt libere să stabilească în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligații bănești, însă în pricina dedusă judecății dreptul reclamantului nu izvorăște dintr-un contract astfel ca pentru întârzierea executării clauzelor sale, debitorul să fie sancționat prin plata de dobânzi, cu caracter moratoriu, ci, așa cum în mod legal și temeinic s-a hotărât prin sentință, sumele cuvenite reclamantului au drept fundament dispoziții legale ce au fost interpretate unitar prin decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale J, ceea ce face ca textul legal referitor la justificarea dobânzii legale să nu fie incident în cauză.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri,menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.1145 pronunțată la 8 aprilie 2008 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, domiciliat în P,-,.139 H,.A,.5, județul P, cu domiciliul ales în B,-, -.101 A,.B,.20, sector 3 și de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1145 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu sediul în B,- - 3, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,- - 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -
Grefier
Tehnored
2 ex./4.06.2009
f--Trib.
Operator dedate cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
