Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1072/
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în B,.Buzăului nr.24, -.24,.12 împotriva sentinței civile nr.276/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, în acțiunea având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.276/07.04.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului B prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr.261/113/29.01.2009 reclamantul a chemat in judecata pe parata Unitatea Administrativ Teritoriala municipiul B reprezentată de Primar pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată aceasta din urmă să îi plătească drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza din luna ianuarie 2006 și până la data de 13.10.2006, suma actualizată cu indicele de inflație la data plății.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că a avut calitatea de personal contractual civil în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei B; în aceasta calitate avea dreptul, potrivit Ordinului MAI nr.496/2003 si art.13 din Legea nr.138/1999, la indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. In drept Legea nr.138/1999, OUG nr.63/2003 si art.28 din Legea nr.54/2003.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.02.2009 pârâta Unitatea Administrativ Teritoriala municipiul B reprezentată de Primar a solicitat respingerea acțiunii. Se menționează că noțiunea de dispozitiv presupune ca angajații să răspundă în orice moment la solicitarea conducătorului instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter urgent pe care le presupune administrația publică.
In cauză a fost administrată proba cu acte.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei B (contract de munca 5-6 dosar). Această instituție nu se afla în subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Conform art.13 din Legea nr.138/1999 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Art.1 din Legea nr.138/1999 prevede ca "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției."
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației si Internelor, la pct.9.2, s-a prevăzut ca indemnizația de dispozitiv se acorda personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
In conformitate cu definiția data la pct.3.1 din ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o norma metodologică de punere în aplicare a legii și nu poate modifica legea chiar dacă prin el s-a precizat faptul ca și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de aceasta indemnizație.
Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât cele expres enumerate in Legea nr.138/1999 deoarece, în caz contrar, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii și care ar adăuga la lege.
Nu se poate retine nici discriminarea in sensul OG nr.137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii si de diferența dintre unitătile în care sunt angajați salariații.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Nu poate fi reținută motivarea instanței referitoare la faptul că Ordinul nr.496/2003 nu ar fi intrat în vigoare atât timp cât existența acestui act normativ nu a fost contestată.
Prima instanță face o interpretare restrictivă a Ordinului nr.496/2003 interpretând greșit actul administrativ ca adresându-se doar administrației publice centrale și nu și celei locale.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative exercită atribuții principale în domeniul administrației publice, deci aplicabilitatea Ordinului MAI nr.496/2003 este evidentă.
In consecință, tot personalul preluat, actualmente personal al Ministerului Administrației și Internelor, ca parte a aceleiași structuri beneficiază de indemnizația de 25 % din salariul de bază.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, a invocat disp.art.299-316 Cod procedură civilă, art.13 din Legea nr.138/1999, art.17 din OUG nr.63/2003, pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003, art.5 din Legea nr.53/2003.
Intimatul Municipiul Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr.275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției ".
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/2002 completat prin Ordinul nr.496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statut "După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut: "9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractul și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamantei este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministerul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil: "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, Curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1. din Ordinul nr.275/2002); personalul civil contractul; personal civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamantul este angajat în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Municipiul B, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2 din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 nu îi sunt aplicabile.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamantului ca nefondat, astfel că în temeiul art.312 alin.1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în B,.Buzăului nr.24, -.24,.12 împotriva sentinței civile nr.276/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.LC-12.11.2009
Dact.MH-16.11.2009/4 ex.
Fond: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
