Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 11
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr.2462 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimații reclamanți, ( ), scu, ,.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Civ.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.2462 din 6 mai 2009 espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei si Finantelor..
A admis în parte acțiunea formulată de petenții, (), scu, a, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justitiei,Ministerul Economiei si Finantelor, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat intimații la plata către petenți a drepturilor banesti reprezentind stimulente neacordate, pe anii 2005,2006,2007, sume actualizate cu indicele de inflatie la data plătii efective.
A respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata Ministerul Economiei si Finantelor, instanța a respins-o ca neintemeiata, întrucât drepturile solicitate de petenți sunt de natură salarială, fiind aplicabile prevederile art. 40 și 155 Codul Muncii.
Petenții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei TG Carbunesti și fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție, cu statut independent și atribuții deliberative, iar stimulentele financiare solicitate sunt de natura salarială în sensul art. 155 din Codul Muncii, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal potrivit art. 25 din Legea nr.146/1997, modificată.
S-a reținut ca textul art. 14 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale a fost completat prin Protocolul 12 din Convenție intrat in vigoare la 01.04.2005. Astfel art. 1 pct. 1 din acest Protocol prevede in sarcina statelor interdicția generală a discriminării; beneficiul drepturilor si intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare fără nici un criteriu, cum ar fi statutul persoanei. Acest text a înlăturat dependenta art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale Convenției care garantează alte drepturi.
salariale solicitate de către reclamanți sunt circumscrise inclusiv prevederilor art. 155 si art. 40 al. 2 din Codul Muncii, fiind adaosuri banesti salariale. Art. 2 al. 1 si art. 6 lit. A si lit. C si art. 8 din OG 137/2000 modificata, ocrotesc toate drepturile salariale in mod egal, astfel incat dreptul reclamantilor la aceste prestatii pecuniare este un drept consacrat si recunoscut de lege. Intimatii in mod gresit si lipsit de temei si suport juridic au operat o selectie arbitrara intre criteriile de acordare a stimulentelor salariale.
In aceste conditii, instanta a reținut si faptul ca prin Hotararea nr. 15/2006 a CNCD, s-a stabilit in mod clar faptul ca reclamanții au fost discriminați in mod indirect in sensul art. 2 al. 2 din OG nr. 137/2000.
De asemenea, potrivit art. 21 al. 1 din OG nr. 137/2000 in toate cazurile in care se constata existenta unei discriminari din cele prevazute expres in acest act normativ, persoanele interesate, deci petenții, își pot manifesta interesul si au dreptul sa solicite despagubiri proportionale cu prejudiciul suferit si dovedit, cu restabilirea situatiei anterioare discriminarii prin desfiintarea anularea discriminarii.
Astfel, sunt retinute de catre instanta de judecata si prevederile cuprinse in art. 292-293 din Codul Muncii, respectiv art. 7 art. 19 pct. 13 din Pactul International cu privire la Drepturile Economice ratificat de Romania, art. 4 din Carta Sociala Europeana, art. 16 al. 1din Constitutia Romaniei.
In ceea ce priveste cererea de a se acorda actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflational, a fost admisă intrucat prin neplata la timp a sumelor respective catre petenti s-a produs un prejudiciu in patrimoniu, prejudiciu care urmeza sa fie acoperit prin plata actualizarii sumelor datorate in baza art. 1084-1086 din Codul Civil si art. 161 al. 4 din Codul Muncii.
Referitor la cererea petenților de a fi obligată Curtea de Apel Craiova să facă mențiunile corespunzătoare in carnetul de munca, instanta a admis- intrucat in conformitate cu dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 92/1076 privind carnetul de muncă, angajatorul are această obligație, în termen de 15 zile de la orice modificare intervenită.
Având in vedere aceste considerente, instanța urmează a admis în parte acțiunea, a obligat intimații Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei si Finantelor, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj să plateasca petenților drepturile banesti reprezentind stimulente acordate pe perioada anilor 2005-2007, sumele urmand sa fie actualizate in functie de indicele de inflatie de la momentul datorarii pana la data platii efective si sa oblige Curtea de Apel Craiova să efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca ale petiționarilor.
A respins capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata ca nedovedit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Gas usținut că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția calității procesuale pasive deoarece este ordonator principal de credite numai pentru instituțiile din subordinea sa astfel încât nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ce revin salariaților ai Ministerului Justiției.
Ministerul Finanțelor Publice, precum și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, fiecare pentru instituțiile din subordine, iar potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt capitol".
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice nu poate să aloce și să vireze în mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de către intimații reclamanți, chiar dacă ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acestea putând fi solicitate exclusiv de către ordonatorul principal de credite prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetare, respectiv de către Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Justiției arată, în criticile formulate în recurs, că, în mod greșit instanța de fond a ignorat faptul că prin acordarea suplimentelor conform Ordinelor Ministerului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG nr. 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu există un "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai posibilitatea recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sat stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției.
Dispozițiile Legii nr. 146/1996 și Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate în aceste acte normative. salariale acordate prin ordinele invocate de reclamanți nu au avut drept beneficiari un grup profesional distinct ci acestea au fost acordate punctual unor anumite persoane sau unui grup de persoane care nu făceau parte în mod absolut din categoria personalului asimilat, ci și din categoria judecătorilor delegat, funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului contractual, personalului încadrat la cabinetul demnitarilor, etc.
Verificând criticile formulate în recurs de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice Curtea apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiile din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002 care prevede că ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrate în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii trei ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Așa fiind Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite și nici de a administra aceste bugete, rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind, pe lângă altele, de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG nr. 37/20087 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonatorii de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului și comunicând Ministerului Finanțelor Publice, în termen de 5 zile, operarea acestor modificări.
Întra-adevăr, art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Față de cele prezentate urmează a fi admis recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a se modifica sentința în sensul că se respinge acțiunea formulată de reclamanți față de acest pârât.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției va fi admis pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, personal auxiliar - grefieri în cadrul Judecătoriei Tg. C au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției, în calitatea de ordonator principal de credite să le plătească echivalentul stimulentelor primite în perioada 2005 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, sau personalului contractual din cadrul acestui minister cu titlu de despăgubiri, sume actualizate la data plății precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate potrivit OG nr. 9/2000 de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective.
În mod greșit prin soluția pronunțată, instanța de fond a reținut incidența, în cauză a unor acte normative care reglementează drepturi salariale a unor categorii de personal din sistemul Ministerului Justiției, stabilind că există o discriminare creată prin lege, potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din OUG nr. 137/2000.
Prin decizia nr. 1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pe care își întemeiază acțiunea reclamanții, sunt neconstituționale în măsura în care prin din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Acordarea stimulentelor unor categorii de personal din cadrul Ministerului Justiției conform unor ordine emise în acest sens, menționate în acțiune, nu poate fi reținută astfel, ca o încălcare a dispozițiilor OG nr. 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor deoarece posibilitatea acordării acestor stimulente impun îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin Ordin și Normele de aplicare.
În dispozițiile Legii nr. 146/1996 și a Normelor aprobate prin Ordinul Ministerului d e Justiție nr. 1008/C/2006 nu este reglementată obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
Acordarea stimulentelor din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1996 se face numai pe baza criteriilor prevăzute în art. 3 alin. 2 din Normele aprobate prin ordinul Ministerului Justiției.
Pe de altă parte, prin stabilirea unor priorități la un moment dat nu se distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de OG nr. 137/2000 cu atât mai mult cu cât au fost aprobate fonduri și pentru stimularea judecătorilor și a personalului auxiliar, într-o anumită perioadă.
În considerarea celor prezentate Curtea constată că recursul pârâtului Ministerului Justiției este fondat și îl va admite, modifica sentința în sensul respingerii acțiunii și față de acest pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr.2462 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimații reclamanți, ( ), scu, ,.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud.-/19.01.2010.
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Corneliu
