Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1126
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre examinare recursul civil declarat de pârâta - GRUP împotriva deciziei civile nr. 647/D/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul este la primul termen de judecată în recurs;
- procedura de citare legal îndeplinită;
Curtea constată că recursul a fost declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, atât pe excepție cât și pe fond. Urmează a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Bacău și înregistrată sub nr. 1011/110/22.02.2008 reclamantul a chemat în judecată - membru GRUP solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească sumele 9330,52 lei drepturi salariale cuvenite si neacordate pe perioada anilor 2004 - 2005 și 533,52 lei daune, beneficiu nerealizat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei în perioada 01.12.1980 - 03.12.2007 ca magaziner, raporturile de muncă încetând la 28.11.2007 prin decizia nr. 111.
Potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2004 - 2007 art. 168 (1), salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe .
Aceste sume nu au fot plătite si se compun din: 980 lei suplimentare C 2004, 1400 lei, Paste 2005, 1400 lei C 2005 1850 lei Paste 2006, 1850 lei C 2006 și 1850 Paște 2007.
Aceste sume au fost stabilite prin negociere de către Directorul General si președintele.
Motivând în drept cererile, reclamanții au invocat dispozițiile art. 5, 269 al. 1, 164 alin. 4 din Codul muncii, ale art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 iar în dovedirea susținerilor lor au depus la dosar înscrisuri ).
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 285 Codul muncii.
întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților societății, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile suplimentare de C și de Paști prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă (CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2. Această operațiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată și a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor două alineate ale art. 168 CCM. Având în vedere că au apărute unele litigii de muncă față de exprimarea oarecum defectuoasă a acestui articol, cele două părți ale au urmat procedura prevăzută de acest contract și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din CCM și anexa nr. 2 la acesta, comisie care,prin decizia nr. 3793/18.06.2007 și apoi prin decizia nr. 5140/2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori. Prin urmare, concluzionează pârâta, a achitat salariaților săi și, deci, și reclamanților toate drepturile salariale prevăzute de CCM.
Chiar acceptând prin absurd că reclamanții ar fi îndreptățiți la primele suplimentare, pârât susține că dreptul la acțiune nu s- născut întrucât potrivit art. 168 CCM alin. 1 teza finală, text nemodificat în perioada 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivel de societate ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele evenimente.
A mai arătat pârâta că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanți, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate,în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2003 - 2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, astfel cum rezultă din adresele nr. 2022/04.09.2007 și 2919/12.11.2007.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri ( 61 - 166 dosar).
Prin sentința civilă nr. 647/D/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția prematurității acțiunii formulate de către pârâta
S-a admis acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta "" și, în temeiul art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004 - 2007 fost obligată pârâta să plătească reclamantului, drepturile salariale suplimentare care se acordă cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, cuvenite și neacordate, în cuantum total de 9330 lei, sumă ce se compune din: 980 lei/ 2004; 1400 lei/C 2005; 1850 lei/C 2006; 1400 lei Paște 2005; 1850 lei/Paști 2006 și 1850 lei Paște 2007, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Considerentele reținute de instanță au fost următoarele:
Potrivit art. 168 CCM încheiat în 2003 între și salariații reprezentați de cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori astfel încât obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și C la nivelul anului 2003 (societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de "salariu de bază mediu" despre care vorbește CCM și de "salariu mediu brut" la care fac referire adresele nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006, și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către .
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art. 168 alin. 1 CCM, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale căruia valori sunt cele stabilite prin adresele nr. 3084/2207 și 2919/12.11.2007, instanța constată că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr. 2919/12.11.2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de bază mediu pentru anii 2003 - 2007, în contradicție cu adresele transmise anula structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul "salariului mediu brut"- adresele cu nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006.
Având în vedere însă, că societatea pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art. 287 Codul muncii potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța urmează a constata că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate și pe cale de consecință a obliga pârâta la plata sumelor constând în prime de Paști și C pentru anii 2004 - 2007 astfel: 980 lei suplimentare C 2004, 1400 lei Paste 2005, 1400 lei C 2005 1850 lei Paste 2006, 1850 lei C 2006 și 1850 Paști 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Aceasta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, invocând în susținerea recursului următoarele argumente:
În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la natura drepturilor solicitate de reclamanți.
Conform Codului muncii salariul cuprinde salariul de bază - partea principală a salariului, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri plătite în raport cu performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite.
Potrivit art. 161 alin.1 din Codul muncii salariul se plătește cel puțin odată pe lună.
Reclamanții au solicitat acordarea unor prime, invocând nerespectarea art. 168 din încheiat la nivel de unitate, norme care reglementează acordarea unor drepturi fără caracter periodic, care nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor din Codul muncii ori ale
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, respectiv 6 luni de la nașterea dreptului.
Pârâta a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile
Evoluția în timp a dispozițiilor referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Chiar dacă la prima citire și versiune din anul 2005 a art. 168 alin.2 din ar putea să indice dubii cu privire la sfera sa de aplicare temporară, citind comparativ această versiune cu cea anterioară, din 2003, din modificarea efectuată de părți în privința conținutul său rezultă, fără putință de tăgadă, că părțile au dorit să clarifice exprimarea, astfel încât acest alineat 2 să sublinieze acordul părților, cu privire la modificarea ce i-a fost adusă în privința acestor drepturi salariale suplimentare, la un anumit moment în timp și anume anul 2004.
Aceasta însemnă că, începând cu anul 2004, aceste drepturi au continuat să fie incluse în salariul de bază întrucât, nici actul juridic semnat în 2004, nici cel din anii următori nu conțin o mențiune în acest sens.
Voința părților semnatare a și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de reclamant, dovadă în acest sens stând concluzia comisiei paritare, potrivit căreia intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților.
Instanța de fond a ignorat faptul că, la fel ca orice contract și presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheiere. Prin aplicarea principiului libertății contractuale, reprezintă legea părților.
Interpretarea prin consens a clauzelor contractuale presupune, atunci când există anumite clauze neclare, că părțile urmează să stabilească înțelesul clauzelor respective.
chiar și la interpretarea contractului potrivit regulilor de drept comun, instanța de fond trebuia să dea eficiență regulii de interpretare potrivit căreia, atunci când există îndoială, contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță în favoarea pârâtei.
În drept, criticile pârâtei se circumscriu cazurilor de modificare prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea sentinței recurate, din prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Noțiunea de dreptsalarialprev. de art. 238 alin.1 lit. c din Codul muncii, se definește conform interpretării gramaticale prin raportare la noțiunea de salariu, adjectivulsalarialînsemnând în legătură cu salariul.
Salariul este definit tehnico-juridic în art. 155 din Codul muncii, care prevede că " salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri".
Din interpretarea sistematică art. 155 și a art. 161 al.1 din Codul muncii rezultă că noțiunea de salariu prev. de art. 161 al.1 Codul muncii se referă lasalariu de bazăși nu la noțiunea generică de salariu. În acest sens este și practica Curții Constituționale ( a se vedea Decizia nr. 74/2006, care face referire la premii care nu se plătesc lunar ci ocazional ) și a Înalte Curți de Casație și Justiție.
De altfel, această natură juridică dedrept salarial suplimentarprimelor acordate cu ocazia și Cului rezultă, fără echivoc, din însăși voința părților, care au prevăzut în art. 168 al.2 din că aceste prime sunt osuplimentare a drepturilor salariale.
Fiind vorba de undrept salarial( suplimentar) în sensul Codului muncii neacordat în cauză era aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 238 alin.1 lit. c Codul muncii, așa cum a reținut, în mod corect, și prima instanță.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că raționamentul pârâtei este greșit deoarece, premisa de la care pornește este falsă.
Este vorba de ideea că redactarea art. 168 alin.2 din în anul 2003 fost, oarecum, deficitară și interpretabilă.
Interpretarea presupune prin definiție, așa cum a arătat și recurenta, ca anumite clauze contractuale să fie neclare. În lipsa unui dubiu din punct de vedere semantic, nu se poate vorbi de interpretare,ci de modificarea clauzelor contractuale.
În opinia Curții, atât redactarea din anul 2003, cât și cea din 2005 estefoarte clarăși, în consecință,nesusceptibilă deinterpretareîntrucât se referă, fără echivoc, la faptul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază. Pentru anii următori acestea trebuiau evidențiate și plătite separat de salariul de bază.
Este firesc că în anul 2003 să se folosească timpul viitor al verbului ( a fi introdus) întrucât efectele juridice ale clauzei contractuale urmează să se producă, iar în anul 2005 să se folosească timpul trecut deoarece părțile contractante se refereau la o perioadă de timp consumată, recte anul 2003.
Nefiind în prezența unor clauze contractuale cu înțeles multiplu, rezultă că sensul dat de Comisia paritară art. 168 al.2 din este irelevant în ceea ce privește problema de fapt și de drept dedusă judecății întrucât, în anul 2007 nu s-a realizat o interpretare a contractului ( operațiune care ar fi fost posibilă oricând din punct de vedere legal), ci omodificare retroactivăa acestuia.
Pentru același considerent nu își găsea aplicabilitate în cauză nici principiul de dreptin dubio pro reo.
Hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta - GRUP împotriva deciziei civile nr. 647/d/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent.- /
red.dec. rec.- / 28.10.
tehnored./4 ex./ 05.11.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
