Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1198/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1198/R/2009
Ședința publică din 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. -, nr.3. și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-,.3, intimații intervenienți, ambele cu domiciliul procesual ales în O, Parcul - nr.10, și, toți cu domiciliul ales la. cu sediul în O,-/A,.3 și intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambele cu sediul în O, Parcul - nr.10, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3 împotriva sentinței civile nr. 190/LM din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 190/LM din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis excepția de litispendență raportat la dosarul nr- a Tribunalului Bihor față de intervenientele, și toate cu ales la Judecătoria Oradea str.-.- nr.10.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea precizată formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâtii TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumelor nete reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 25.05.2004 - 01.10.2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective.
Din considerentele sentinței se reține, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B că există identitate intre titularul obligației deduse judecății și persoana chemată în judecată, motiv pentru care va respinge această excepție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, instanța a reținut faptul că în conformitate cu prevederile art. 27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, situație în care judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare. Pentru aceste motive instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Potrivit art. 1 din OUG. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 Ministerul Finanțelor Publice (actual Ministerul Economiei si Finanțelor) răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul unor titluri executorii din sumele aprobate din bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. Referitor la excepția inadmisibilității a cererii de chemare în garanție instanța constată că în conf. cu art.60 pr.civ. partea poate să cheme în gartanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar putea cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Prin urmare, raportat la atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice de a elabora proiectele legilor bugetare anuale respectiv de a formula propuneri de buget respectiv propuneri de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite,instanța apreciază că cererea de chemare în garanție este admisibilă și în consecință va respinge excepția de inadmisibilitate invocată de Ministerul Economiei si Finanțelor.
In ce privește fondul cauzei, astfel după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului în speța dedusă judecății, tema pretențiilor și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru reclamant în calitatea acestuia de magistrat și personal auxiliar în cadrul instanțelor judecătorești.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constitutie ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispozitii ale Legii nr. 50/1996, desi asa cum rezulta din dispozitiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Asadar, desi prin legea de abilitare nu a fost prevazuta decat posibilitatea modificarii si completarii legii, prin ordonanta emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispozitii ale acesteia.
Este de remarcat in acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intentia sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevazut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele cele de mai sus, intrucat abrogarea realizata prin OG nr. 83/2000 este nelegala, instanța a apreiat ca întemeiată acțiunea reclamantului avand ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 30 mai 2004 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat in vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozitiile Legii nr. 50/1996.
In consecinta, în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 din OUG. nr 22/2002 și art. 73-78 din Legea nr. 168/1999 a fost actiunea reclamantului si au fost obligati paratii la plata in favoarea reclamantului a sumelor reprezentand spor de risc și solicitare neuropsihică, pe perioada 25.05.2004 - 01.10.2005, dată la care reclamtnul a fost eliberat din funcția de magistrat prin demisie, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este notoriu faptul că moneda națională s-a devalorizat și din păcate se devalorizează continuu, astfel că potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform aplicării indicelui de inflație potrivit datelor comunicate de - Direcția Județeană de Statistică B, până la data plății efective.
Instanța a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzilor aferente sumelor de bani solicitate de reclamant, acestea fiind drepturi salariale nepurtătoare de dobânzi, art.3 alin.3 din nr.OUG9/2000 invocat ca și temei de către reclamant făcând referire la dobânda acordată în materie comercială.
In conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 92/1976, art.1 coroborat cu art.3, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului cu privire la sporul de risc și solicitare neuropsihică.
În ceea ce privește intervenientele, și instanța a constatat că acestea au mai formulat o acțiune cu același obiect în dos.nr- al Tribunalului Bihor și în consecință văzând în drept și disp.art.163 pr.civ. conform cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe, instanța a admis excepția de litispendență invocată din oficiu raportat la dos.nr- a Tribunalului Bihor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârata Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor precum și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurenta Direcția Generală Finanțelor Publice B prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a acestui pârât.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că întrucât în speță raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției care avea atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților acestei instituții.
De asemenea atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali iar potrivit dispozițiilor legale, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Mai arată că Guvernul României răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Subliniază în continuare recurenta că obligația ce îi revine chematului în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție care nu există în sarcina acestei instituții față de angajații
Arată apoi recurenta că temeiul unei astfel de cereri trebuie să-l constituie obligația ce îi revine chematului în garanție în baza legii, contractului sau a unei obligații de restituire, condiții ce nu se găsesc în prezenta cauză.
Recurentul Ministerul Justiției prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că în cauza de față este incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Subliniază în acest sens că interpretarea dată în cauză de către prima instanță prin care s-a constatat că este nelegală și nu poate produce efecte abrogarea art 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul G nr. 83 /2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să-l abroge în mod expres.
De asemenea un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304act. 9 cod procedură civilă, sens în care arată că art 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
De asemenea această ordonanță a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin 1 și 3 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată și ale art 1lit.q pct.1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. Potrivit art 114 alin 1 din Legea Fundamentală, parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Arată în continuare recurentul că sporul de 50% de stres și suprasolicitare neuro-psihică nu a fost reglementat în forma inițială a L- 50/1996, fiind introdus pentru prima oară de magistrați,sub forma unui nou art.42 ind.1 în temeiul art 32, pct din nr.OG 9/1997, în temeiul unor simple ordonanțe ale guvernului.
În cele ce urmează arată acest recurent că nr.OG 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea principiilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă.
Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu instanța constată că acestea sânt nefondate urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzut de art 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar.
Criticile recurentei axate pe netemeinica pretențiilor reclamanților nu pot fi primite în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de risc și suprasolicitare neoro-psihică au fost tranșate prin decizia nr. 21 din10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție,ca urmare a soluționării recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art 47din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești privind statutul judecătorilor și al procurorilor, care a statuat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au drept la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, deci și pentru viitor.
Ori cum deciziile pronunțate în soluționarea recurilor în interesul legii sânt obligatorii pentru instanțe, nu se mai poate pune în discuție îndreptățirea ori neîndreptățirea acestei categorii de personal la un astfel de spor.
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor axate pe lipsa calității sale procesuale pasive nu sânt fondate.
Potrivit Legii nr. 500/2002, a G nr. 208/2005 și a G nr. 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin dispozițiile art 1 din G nr. 22/2002, aprobată prin Legea 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Față de cele ce preced criticile ambilor recurenți fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art 312 cod procedură civilă vor fi respinse recursurile menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. -, nr.3. și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-,.3, intimații intervenienți, ambele cu domiciliul procesual ales în O, Parcul - nr.10, și, toți cu domiciliul ales la. cu sediul în O,-/A,.3 și intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambele cu sediul în O, Parcul - nr.10, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3 împotriva sentinței civile nr. 190/LM din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 30 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
15.10.2009
Jud fond,
Dact IC
18 ex/20.10.2009
16 com/20.10.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
