Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 139/R-CM
Ședința publică din 30 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1045/CM din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimații-reclamanți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, modificarea sentinței și pe fond admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 14.12.2007, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta A, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C, pentru fiecare ca urmare a neacordarii la termen acestor drepturi, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004.
La data de 05.03.2008 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din muncii, considerându-se că, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulateîn termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia." și a prematurității acțiunii în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de Paști și de care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.
Simpla lectură a textului art.168 al.1 din CCM, raportată la inexistenta oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistentei unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal (lipsă caracter lichid al creanței), modalitatea de acordare (plată eșalonată, integral, etc.) nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței (lipsă exigibilitate), condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute (lipsă caracter cert al creanței) iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma dacă reclamanții de față au sau nu calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept; modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu raportat la fiecare subiect procesual activ in parte; inexistenta debitului conduce la inexistenta oricăror daune, așa încât urmează a fi respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
upă intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2. Pentru anul 2004, textul art. 168 alin. 2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003 iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005;
Prin Decizia nr. 3793/18.06.2007,Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr. 5140/2007 intitulata "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art. 168 din CCM al SA ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a pârtilor semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse in salariul lunar de baza al angajaților, precum si ca, începând cu 2003, părțile au înțeles ca art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. "
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1045/CM din 14 octombrie 2008 a admis acțiunea restrânsă și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paști și C pe anii 2005 - 2007 în cuantumul determinat de expert în varianta a raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A fost obligată pârâta și la plata sumei de 4120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2004 - 2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de societate. În alineatul 2 al art.168 s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări, pârâta nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007 suplimentările prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contract și în cursul anilor 2004 - 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că nu s-a specificat că " în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor.
S-a reținut de asemenea că Decizia nr.3793/18.06.2007 și "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA", nu pot fi avute în vedere, din moment ce potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 contractele pot fi modificate de părți potrivit acordului de voință al acestora, doar pe parcursul executării lui, interpretare și modificarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efectele până la momentul încetării contractului. În speță, înscrisurile de mai sus au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual și în contradicție cu textul clar al prevederii.
Totodată, dreptul pretins de reclamanți s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost înserat în cuprinsul contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori.
Coroborând dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 cod civil și ținând seama de faptul că acțiunea având ca obiect acordarea primei de Paști pe anul 2004 este prescrisă potrivit art.3 din Decretul nr.158/1967, s-a admis acțiunea restrânsă, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA B, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- În mod greșit a fost respinsă prescripția dreptului la acțiune, apreciindu-se că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi salariale ale reclamanților, deși în realitate este vorba despre un ajutor social acordat salariaților pentru repaus în zilele de Paști și de
Art.154 Codul muncii condiționează existența drepturilor salariale de îndeplinirea a două condiții: menționarea acestora în contractul individual de muncă și nașterea lor ca o contravaloare a muncii prestate, condiții care nu sunt îndeplinite în speță, în timp ce art.155 definește salariul.
2.- Promovarea în acest moment a acțiunii este nejustificată și prematură față de disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, dispoziții ce impuneau o anumită procedură prealabilă și stabilirea a cinci elemente: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, condiții neîndeplinite în cauză, ceea ce înseamnă că reclamanții nu pot face dovada de titulari ai dreptului pretins, fiind lipsiți de calitate procesuală activă.
3.- Greșit s-a admis acțiunea și pentru considerentul că sumele au fost încorporate în salariul de bază, situație ce rezultă din redactarea textului art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă.
Instanța nu trebuia să analizeze din punct de vedere gramatical textul art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă, ci trebuia, în aplicarea principiului voinței reale a părților reglementat de art.977 Cod civil, precum și a principiului interpretării clauzei îndoielnice în sensul în care aceasta produce un efect (978 Cod civil), să interpreteze textul respectiv în sensul că încă din anul 2003 suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază.
Verificând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, având în vedere și prevederile art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art.154 alin.1 și art.155 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale.
Art.154 alin.1 Codul muncii, contrar susținerilor recurentei, nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar în definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturile salariale pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare.
De altfel, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă prevede pentru reclamanți "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Chiar recurenta a recunoscut caracterul de drept salarial al acestor prime, prin următoarele critici în cadrul cărora arată că aceste "drepturi suplimentare" s-au inclus în salariile de bază.
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate, fără distinge între drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Întrucât art.283 alin.1 lit.c instituie un termen special de prescripție în cazul acțiunilor având ca obiect plata unor drepturi salariale, rezultă că, termenul de prescripție de 6 luni reglementat de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii se aplică în cazul nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, altele decât cele referitoare la salarii.
A doua critică este de asemenea, nefondată.
Este adevărat că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cu minim 15 zile înainte de Paști sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pe de altă parte, același articol arată că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații SA, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații, tuturor acestora fiindu-le opozabil Contractul colectiv de muncă din momentul înregistrării acestuia.
Așadar, dreptul la prime s-as născut pentru reclamanți odată cu înscrierea acestui drept în CCM, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile a negocierii, deoarece și-ar invoca propria culpă.
Nici următorul motiv de recurs nu poate fi reținut de către instanța de control judiciar.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că, în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical, în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 se confirmă faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, în momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 aceste prime să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Așa cum bine a reținut și instanța de fond, un astfel de înscris nu respectă dispozițiile art.244 Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În speță, această interpretare s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicată unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din acest înscris nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare.
Chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plăților de către angajator.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.291 Codul muncii și art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1045/CM din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
9.02.2009
jud fond.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
