Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1422/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1422
Ședința publică din data de 15 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul procesual ales la Și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.616 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna,-, jud.D și în contradictoriu cu intimatul-intervenient, domiciliat în comuna, sat de, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant -, lipsă fiind recurenta-pârâtă SC SA- Membru Grup, intimatul-intervenient.
Procedura legal îndeplinită,
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură recurenta-pârâta a depus în xerocopie confirmarea de primire a sentinței recurate, totodată, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul-reclamant - arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru debaterea recursului.
Intimatul-reclamant - având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să plătească suma de 2782 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei, iar relațiile de muncă au încetat la data de 18.11.2005 și că potrivit contractului individual de muncă și Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată urma să beneficieze de o suplimentare salarială prevăzută de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2005 în cuantum de un salariu de bază mediu pe, că nici unul dintre salariați nu a primit aceste drepturi salariale.
Pârâta SC SA-Membru Grup a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitate de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către pârâtă că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul, solicitând cu aceeași motivare, obligarea pârâtei să-i plătească primele cuvenite de Paște și de C pe perioada 2004-2006.
Instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție, apreciind că sunt îndeplinite prevederile art. 49 din Codul d e procedură civilă care stabilește că oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se judecă între două persoane.
De asemenea, a admis la cererea părților, proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis și cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de Paște și C au fost incluse sau nu în salariu mediu de bază al reclamanților, pentru anii 2004-2006, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei.
S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr. 830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, precum și modul de calcul al acestora.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit două variante, prima dintre acestea luând în calcul neacordarea în întregime a primelor de C și de Paște, iar cea de-a doua apreciind că acestea se datorează numai pentru diferența neinclusă în salariul de bază.
S-au admis de către instanța de fond obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză, în sensul că expertul să precizeze prin verificarea statelor de plată dacă pârâta trebuia să achite reclamanților diferențele de drepturi salariale solicitate.
Prin suplimentul la raportul de expertiză s-a stabilit că reclamantul - trebuie să primească drepturi salariale în sumă brută de 1466 lei deoarece timp de 8,5 luni s-a aflat în concediu medical, iar intervenientul nu trebuie să primească drepturile solicitate deoarece valoarea primelor de Paște și C incluse în salariul de bază al intervenientului în anul 2003 acoperit în totalitate valoarea primelor care ar fi trebuit acordate în anii 2004 și 2005.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.616 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea formulată de reclamantul - și cererea de intervenție formulată de intervenientul, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului și intervenientului drepturile salariale restante, în sumă de câte 2964 lei net.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul și intervenientul au solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe anii 2004, 2005, 2006, în raport de data la care le-au încetat contractele individuale de muncă, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 "vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și de C în anul 2003, tribunalul a apreciat că nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
A nai apreciat instanța de fond că susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită.
Această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu poate fi acceptată concluzia Comisie Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 l art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
Această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
În ceea ce privește invocarea prematurității introducerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa negocierii în vederea stabilirii cuantumului exact al sumelor care ar fi trebuit acordate, invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta este o apărare de fond care vine în contradicție cu susținerile din întâmpinare în care se precizează că drepturile solicitate au fost acordate fiind incluse în salariu.
Pe de altă parte, pârâta invocă propria sa culpă deoarece fiind una din părțile contractului colectiv de muncă putea declanșa negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamanților, tribunalul apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paște în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP și nu la un salariu mediu brut pe astfel cum susțin reclamanții prin cererea de chemare în judecată.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
Sumele stabilite de expert în raportul de expertiză inițial sunt de 3774 lei brut și de 2964 lei net pentru fiecare salariat și acestea urmează a fi avute în vedere de instanță, contrar concluziilor expertului din cealaltă variantă, în care se apreciază că
s-ar cuveni aceste drepturi numai pentru diferența neinclusă în salariul de bază.
Această concluzie rezultă din împrejurarea că referitor la includerea în salarii a suplimentărilor salariale pe anul 2003 nu există controverse, că aceste drepturi nu au fost evidențiate prin documente contabile în anii 2004, 2005, 2006 iar indexările salariale de care vorbește expertul nu reprezintă introducerea în salariu a acestor drepturi, fiind vorba de majorări salariale acordate cu alt titlu.
În ce privește susținerea expertului, în sensul că reclamantul - a fost în concediu medical și că nu i se cuvin aceste prime, tribunalul a constatat că nu există o prevedere în contractul colectiv de muncă care să înlăture de la beneficiul acestor suplimentări persoanele care au fost în concediu medical o anumită perioadă de timp.
Astfel, tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, și a admis în parte cererea, dispunând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului și intervenientului potrivit raportului de expertiză întocmit de expert în varianta în care s-au calculat aceste drepturi la suma de 2964 lei net pentru fiecare.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunilor.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul procesual ales la Și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.616 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna,-, jud.D și în contradictoriu cu intimatul-intervenient, domiciliat în comuna, sat de, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./16.07.2008
dosar fond- -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
