Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1501/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1501
Ședința publică din data de 12 august 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 951 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în M,-,. 10A,. A,. 4,. 20, județul P și cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii din data de 16 iunie 2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa nr. 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, arătând că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or, dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei brute de 3780 lei actualizată cu indicele de inflație reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005 cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul SC SA și, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă or a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalului Prahova prin sentința civilă nr.951 din 20 martie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, în baza art.137 Cod pr.civilă, reținând că cererea a fost înregistrată la data de 28.02.2008 înăuntrul termenului de 3 ani prev. de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata de drepturi salariale.
Pe fond, prin aceeași sentință, tribunalul a admis acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 3780 lei către reclamant, reprezentând prime C pe anii 2004-2005 și Paști 2005, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație începând cu data scadenței până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit. c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei și potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că, începând cu anul 2003, primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect, instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 2576 lei brut.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea lor, nr. 239, sector 1,împotriva sentinței civile nr. 951 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în M,-,. 10A,.A,.4,.20, județul P și cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 2576 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 august 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- - - - - -
Grefier
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-08-15
CP/SV
Trib. nr-
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
