Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1500/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1500
Ședința publică din data de 12 august 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1010 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în comuna, sat nr. 642, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii din data de 16 iunie 2008, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa nr. 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, arătând că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de că nu mai sunt cerereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
De asemenea, arată că renunță la motivul de recurs privind obligarea societății la sumele de bani din salariul brut, având în vedere că prin sentința pronunțată de instanța de fond s-au acordat reclamanților drepturile salariale, constând în prima de Paște și C, la suma brută.
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor
dosarului reține următoarele:
Reclamanții, G, HG, - și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 6631 lei pentru fiecare reclamant, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au calitatea de angajați ai pârâtei, calitate în care, pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada 2005-2007.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de intimații-reclamanți.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art. 283 alin.1 din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
La data de 28.03.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că numiții, HG, -, și înțeleg să renunțe la judecarea acțiunii, în baza art, 246.pr.civ.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1010 din 28 martie 2008, respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, G și, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de câte 6631 lei reprezentând drepturi salariale constând în primă de Paște și C pe anii 2005-2006-2007, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și a lua act de renunțarea reclamanților menționați în tabelul de la fila 43, dosar fond, la judecata acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că sarcina probei revine, în litigiile de muncă, angajatorului acesta având obligația depunerii dovezilor în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sumele cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și încasate efectiv, din niciun mijloc de probă nu rezultă această situație.
Faptul că în nota întocmită de comisia paritară s-a stabilit includerea primelor de Paște și C în salariu începând cu anul 2003, nu înseamnă că aceste drepturi suplimentare au și fost efectiv plătite câtă vreme pârâta nu a făcut nicio dovadă astfel că apărarea din întâmpinare nu este confirmată de probe și nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanții aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni conform art.283 alin.1,lit.e din Codul muncii.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
Un al treilea motiv l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este egală cu salariul de bază mediu pe SN iar nu cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamanți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți, legal citați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, în raport de probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Referitor la fondul cauzei, Curtea retinând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, acesta avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
În speță, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Referitor la suma acordată la fond, critica din motivele de recurs nu mai face obiectul analizei acesteia, recurenta renunțând la acest motiv de recurs.
În conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște și C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, in temeiul art.312 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1010 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în comuna, sat nr. 642, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./05.09.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
