Pretentii civile. Speta. Decizia 1499/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1499
Ședința publică din data de 12 august 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - SA - GRUP, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 839 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură - cu sediul în comuna, nr. 994, județul D, domiciliat în comuna, județul D și intimatul-intervenient domiciliat în comuna, str. - -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-intervenient, personal, lipsind recurenta-reclamantă - SA-Membru GRUP și intimații-reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus cerere formulată de recurenta - SA - GRUP, prin care solicită să se dispună comunicarea tuturor actelor de procedură, depunând confirmarea de primire a plicului prin care a fost transmis recursul către Tribunalul Dâmbovița. Totodată, solicită ca în temeiul art. 242 alin.2 pr.civilă să se procedeze la judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-intervenient, personal, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de că nu mai sunt cerereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul-intervenient, personal, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.839/2008 a Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta - SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2380 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și de C, pentru perioada decembrie 2004 - aprilie 2006.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâtela punctul de lucru G până la data de 21 noiembrie 2005 și că potrivit în afara salariului aceasta avea dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la câte o primă pe toată durata menționată în acțiune.
Aceste drepturi bănești nu i-au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
În conformitate cu art. 115 Cod pr. civilă pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni, motivând în esență că începând cu anul 2003 primele care fac obiectul acțiunii au fost incluse în salariu.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune în conformitate cu disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, deoarece în cauză, în opinia acesteia își are incidența termenul special de prescripție de 6 luni.
La termenul de judecată din 24 aprilie 2008 instanța de fond, respectiv Tribunalul Dâmbovițaa dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr- și - privind pe reclamanții I și care au solicitat drepturi salariale de aceeași natură.
De asemenea, a fost admisă și cererea de intervenție a numitului, care a solicitat ca și ceilalți reclamanți, drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și de
La același termen instanța a respins excepția prescripției invocată de pârâtă reținând că în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii și termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind vorba de drepturi salariale.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis acțiunea, a obligat pârâtă să plătească reclamanților primele de Paști și de stabilite conform art. 168 alin.1 CCM, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că atâta vreme cât pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost deja achitate nu se pune problema prematurității acțiunii, excepția invocată în acest sens fiind vădit nefondată.
Pe fond tribunalul a stabilit că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și ulterior, în condițiile în care prevederile art.168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece în dispozitivul sentinței se prevede în mod expres că vor fi plătite sumele prevăzute de art.168 CCM respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu brut și nu al unui salariu mediu brut pe unitate pentru fiecare, așa cum greșit prevede recurenta.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.839 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - cu sediul în comuna, nr. 994, județul D, domiciliat în comuna, județul și intimatul-intervenient, domiciliat în comuna, str. - -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
3 ex./03.09.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
