Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1517
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier: - -
*********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.587 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, vazand că s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă-fila 20.
Nefiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.587 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins acțiunea civilă având ca obiect " drepturi bănești" formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ teritorială și Consiliul local.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin actiunea formulată s-a solicitat de reclamanții și în contradictoriu cu Unitatea Administrativ teritorială - prin Primar si Consiliul Local - să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară in cuantum de 25% din salariul de bază retroactiv până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată cu indicele de inflație, precum si consemnarea mențiunilor în carnetul de muncă a acestei indemnizații.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a constatat:
Potrivit dispozitiilor art. 1 din legea 138/1999- dispozitiile prezentei legi se aplică personalului militar si civil din cadrul MAI și MI, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție Pază, Serviciului de TelecomunicațiiSpecialesi Ministerului Justiției.
Potrivit dispozitiilor art. 47 și 49din lege, personalul civil din ministerele si instituțiile centrale mentionate la pct. 1, care desfășoară activități în conditii similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele,sporurilesi indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul MAI nr. 275/05.06.2002- au fost adoptate Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a Legii 138/1999, acesta din urmă fiind modificat si completat prin Ordinul MAI 496/2003.
Potrivit pct. 9.2 introdus prin ordinul modificator " indemnizația de dispozitiv se acordă si personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Punctul 31.1 din Ordin prevede că: Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual civil din Ministerul Administratiei si Internelor, personalului civil din Ministerul Administratiei si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Lege, precum si de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Coroborând dispozitiile legale mentionate s- constatat că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de legea 138/1999 trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar s-au într-una din instituțiile si autoritățile prevăzute in art. 1 din Lg. 138/1999.
În speță personalul reclamant face parte dintr-un organ al administratiei publice locale, si nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administratiei si Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamantilor.
În sustinerea celor arătate sunt și dispozitiile punctului VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
S- mai constatat că, nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administratiei si Internelor, Consiliul Local fiind, potrivit legii 215/2001 o autoritate publică locală autonomă, de asemenea dispozitiile legii 138/1999 nu fac referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală, care nueste personal militar.
S-a mai retinut de instanță că nu sunt aplicabile nici dispozitiile art. 16 din Constitutia României si nici cele din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului, deoarece nu există nici o egalitate, între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare si o instituție publică, în care toate acele regulinu se aplică.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.-
A fost criticată soluția primei instanțe pentru următoarele considerente;
- dreptul la indemnizația de dispozitiv a fost recunoscut personalului civil din domeniul administrației publice, nefiind just ca ei să nu beneficieze de el.
- instanța a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor Ordinului nr.496/2003, 275/2000, 30/2007 și nu a ținut cont de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Intimații legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.304, 3041, 312 Cod procedură civilă,Curtea constată caracterul său nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ordinul nr. 496/28.07.2003 - invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor deduse judecății face distincție în art. 31.1 între personalul civil - funcționari publici și personal contractual din MAI menționat de Legea 138/1999 - care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. la art. 9.2 - și cel exceptat de la plata acestui drept - personal civil din domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate;
De asemenea, este adevărat că MAI ( actual MIRA ) s-a format prin comasarea Ministerului Administrației publice cu Ministerul d e Interne conform OUG63/2003; însă, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG63/2003 - act normativ în vigoare la data emiterii Ordinului 496/2003 - doar anumite instituții di n domeniul administrației publice - menționate expres - erau trecute în subordinea acestui minister ( respectiv: Institutul Național de Administrație, Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare aLegii nr. 10/2001, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Arhivele Naționale );
De menționat că și prin G nr.30/2007 s-au păstrat aceste instituții în subordinea MIRA.
Ori, personalul Primăriilor nu se regăsește printre acestea; prin urmare actele interne emise în cadrul acestui minister nu erau aplicabile pârâților.
Nici susținerea cum că interpretarea dispozițiilor Ordinului 496/2003 nu se poate face decât în sensul acordării indemnizației de dispozitiv tuturor persoanelor ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice indiferent de calitate, în caz contrar survenind o situație discriminatorie, nu poate fi reținută ca întemeiată întrucât:
Prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, un tratament diferențiat devine discriminare când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauză nu s-a dovedit că reclamanții sunt în situații comparabile cu angajații civili din subordinea MAI ( actual MIRA ) - sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă ) egale prestate, a elementului generator comun al dreptului pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice o remunerare egală.
Mai trebuie menționat și că, prin pronunțarea deciziilor de neconstituționalitate nr. 818 - 821/2008, drepturile salariale nu se mai pot acorda în temeiul unor situații discriminatorii.
Pentru considerentele sus-arătate, văzând că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, va fi respins ca nefondat recursul în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanții si împotriva sentinței civile nr.587 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent.C, Red.dec.SC/15 2009 Tehn.red.EG /- 4 ianuarie 2010
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
