Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1515/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1515
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier: - -
******************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenții, împotriva sentinței nr. 583 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.583/D/2009, pronunțată în dosarul nr-, pronunțată de Tribunalul Bacăua fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect " drepturi bănești", formulată de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ I, CONSILIUL LOCAL reprezentată prin PRIMAR ca fiind nefondată. -
În motivarea sentinței s-a arătat în esență că:
Prin acțiunea formulată se solicită de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ I, CONSILIUL LOCAL reprezentată prin PRIMAR pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de bază retroactiv până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată cu indicele de inflație, precum si consemnarea mențiunilor în carnetul de muncă a acestei indemnizații.
În motivare arată reclamanții că au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului administrativ al comunei - făcând parte din Ministerul Administrativ si Internelor.
Urmare apariției Ordinului MAI nr. 496/28.07.2003 de modificare si completare a Ordinului MAI 275/2002, personalul din cadrul structurilor MAI trebuie să beneficieze de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază, conform pct. 9.2 din acest act, care arată că indemnizația de dispozitiv si personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
In susținerea acțiunii s-a depus practică judiciară, dispozițiile privind numirea în funcție, acte stare civilă, tabel privind personalul contractual.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului constată;
Potrivit dispozițiilor art. 1 din legea 138/1999- dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar si civil din cadrul MAI și MI, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție Pază, Serviciului de TelecomunicațiiSpecialesi Ministerului Justiției.
Potrivit dispozițiilor art. 47 și 49din lege, personalul civil din ministerele si instituțiile centrale menționate la pct. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele,sporurilesi indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul MAI nr. 275/05.06.2002- au fost adoptate Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a Legii 138/1999, acesta din urmă fiind modificat si completat prin Ordinul MAI 496/2003.
Potrivit pct. 9.2 introdus prin ordinul modificator " indemnizația de dispozitiv se acordă si personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual civil din Ministerul Administrației si Internelor, personalului civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Lege, precum si de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Coroborând dispozițiile legale menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de legea 138/1999 trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar s-au într-una din instituțiile si autoritățile prevăzute in art. 1 din Lg. 138/1999.
În speță personalul reclamant face parte dintr-un organ al administrației publice locale, si nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației si Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
În susținerea celor arătate sunt și dispozițiile punctului VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Se mai constată că, nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației si Internelor, Consiliul Local fiind, potrivit legii 215/2001 o autoritate publică locală autonomă, de asemenea dispozițiile legii 138/1999 nu fac referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală, care nueste personal militar.
Se mai retine de instanță că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României si nici cele din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului, deoarece nu există nici o egalitate, între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare si o instituție publică, în care toate acele regulinu se aplică.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs reclamanții care au criticat nelegalitatea acesteia, invocând încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor Ordonanței nr.63/2003 a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003, pct.3.1;31;pct.9.2 de modificare a Ordinului MAI nr.275/2002, ale Legii nr.138/1999, creând astfel o inechitate sub raport salarial între personalul civil din cadrul Unităților Administrativ teritoriale și cel din cadrul unităților militare.-
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Indemnizația de dispozitiv reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 este instituită ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice, ordinii publice și siguranței naționale.
Recurenții - reclamanți îndeplinesc funcția de personal contractual în cadrul aparatului propriu al Comunei, și nu al, astfel încât acesta nu poate beneficia de sporul salarial pretins, unitățile administrativ teritoriale nefiind subordonate ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative. În acest sun dispozițiile OUG30/2007, privind organizarea și funcționarea, art. 3 alin.1 lit. a pct. 4 care prevăd că acest minister are ca atribuție îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor.
Din analiza prevederilor art. 12 al.1,2, din OUG30/2007 coroborate cu anexa 1 nr.OUG 4,161/2007, consiliile locale și primăriile nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea
De altfel, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, ( Legea administrației publice locale ) prevăd că administrația publică și unitățile administrativ teritoriale funcționează, printre altele, în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar cele ale art. 4 din lege menționează că autonomia locală este administrativă și financiară, aceasta exercitându-se în baza și în limitele prevăzute de lege.
Actele normative invocate de recurenții -reclamanți în susținerea acțiunii privind vocația la acordarea sporului de dispozitiv, nu sunt de natură să ateste existența unei norme legale care să stipuleze în favoarea personalului contractual din administrația publică locală acordarea acestui spor.
Astfel,. nr. 496/2003, invocat de reclamanți, face distincție în art. 31.1 între personalul civil ( funcționari publici, personal contractual din, menționat în Legea nr. 138/999) care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. de art. 9.2. și cel exceptat de la plata acestui drept, personal civil din domeniul administrației publice locale, tocmai în scopul de a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate.
Este adevărat că s-a format prin comasarea cu, conform OUG 63/2003, însă, potrivit art. 11 al acestui act normativ ( în baza căruia s-a emis. nr.436/2003) doar anumite instituții din domeniu administrației publice, menționate expres, au trecut în subordinea acestui minister ( prevederi menținute și prin OUG30/2007), printre acestea neregăsindu-se primăriile, consiliile locale și personalul acestora. Pe cale de consecință, actele interne emise în cadrul acestui minister nu puteau fi aplicate personalului contractual din instituțiile care nu se aflau în subordinea sa ( în acest sens art. 11 din OUG nr. 63/2003).
Se reține, totodată, că. 496/2003 a fost emis în baza și în aplicarea OUG 63/2003, care, la art. 9 al.4 prevede că, în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ și individual.
În respectarea principiului ierarhiei actelor normative, ordinul nu putea stabili alte drepturi decât cele expres prevăzute de lege, în speță Legea nr. 138/1999, care nu prevede acordarea sporului de dispozitiv pentru personalul contractul și funcționarii publici din aparatul administrației publice locale.
În contextul anterior arătat, dispozițiile legale invocate în susținerea acțiunii nu asimilează situația recurenților - reclamanți cu cea a personalului civil din instituțiile menționate în actul normativ, astfel că, prima instanță nu putea acorda recurenților reclamanți un drept salarial fără a avea la bază un fundament juridic.
Este de menționat, totodată, faptul că, acțiunea nu poate fiprimită nici în considerarea dispozițiilor OG nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv prin reținerea unei situații de discriminare între salariații civili din cadrul și cei din cadrul organelor administrative locale.
Actul normativ invocat nu poate fi reținut, în speță, întrucât, prin deciziile 818-821, 1354/2008, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile acestuia în măsura în care din ele s-ar desprinde înțelesul ca instanțele să anuleze ori să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, nu se poate reține existența unei situații discriminatorii nici în raport de dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, însăși, jurisprudența în materie aas tatuând constant că tratamentul diferențiat devine discriminator când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauză, nu s-a invocat și nici dovedit că recurenții reclamanți se află într-o situație comparabilă cu angajații civili din subordinea.()sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă) egală prestată, a elementului generat și pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice acordarea sporului pretins.
Constatând că în raport de motivele invocate, nu se impune modificarea sentinței atacate, în temeiul art.3121Cod procedură civilă,Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței nr. 583 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent.C,
Red.dec.rec.LC/6 ian.2010
Tehn.red.EG/7 ian.2010
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
