Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1529/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1529/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil declarat de intimatul Consiliul Județean S M- în contradictoriu cu intimatul petent Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M- cu intimații Inspectoratul Școlar al Județului S M, Consiliul Local S M, Primarul Municipiului S M, " " S M-/A împotriva sentinței civile nr. 916/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Curtea de Apel
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 916/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M, CONSILIUL JUDEȚEAN S
A fost admisă acțiunea reclamanților, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,-, formulată împotriva pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M cu sediul în S M,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1, CONSILIUL LOCAL S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT " " S M,-/A, județul S M și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecăruia dintre reclamanți, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, înainte de examinarea pretenției concrete formulată de către reclamanți, instanța s-a considerat obligată să ofere un răspuns la chestiunea ridicată în fața sa, prin chiar acțiunea cu care a fost sesizată, referitoare la aplicabilitatea directă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
Răspunsul la această problemă este afirmativ, iar obținerea sa este facilă, decurgând, pe de o parte, din numărul M al textelor de lege care impun o atare concluzie și, pe de altă parte, din modul clar de redactare al normelor. Astfel, art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, art. 236 alin. 4, art. 238 alin. 2, art. 239, art. 241 alin. 1 lit. d și art. 243 din Codul muncii, dispun că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național constituie legea părților, că executarea contractului este obligatorie pentru părți, că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților vinovate, că prevederile acestora se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară și că contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În mod evident, în circumstanțele legale descrise, tribunalul a conchis că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național reprezintă un izvor de drept și dispozițiile sale produc efecte directe în planul drepturilor și obligațiilor părților contractului individual de muncă, chiar dacă prevederile respective nu au fost cuprinse în corpul contractului individual de muncă.
Analizând pretențiile salariale reclamate, tribunalul conchide că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic nr. 2895/29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Of. partea V nr. 5/29.01.2007 (), coeficientul minim de ierarhizare, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, este egal cu 2.
Conform art. 40 alin. 2 din, coeficientul de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În consonanță cu art. 40 alin. 4 din, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Cum părțile aflate în litigiu nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut la alin. 1, dar cum, în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare se va aplica la salariul de bază minim brut stabilit prin.
În consecință, remunerația părților reclamante are drept componentă primară salariul de bază minim brut de 880 lei/lună.
În ceea ce privește cererea reclamanților de actualizare drepturilor salariale cu indicele de inflație, tribunalul o găsește, de asemenea, ca fiind întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea spre exemplu disp. art. 371 indice 2 alin. 3.proc.civ.).
Față de faptul că potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și Legii 84/1995, republicată, atât inspectoratului școlar, cât și consiliului județean, consiliului local și primarului le revin obligații în ceea ce privește administrarea actului de învățământ prin încadrarea cadrelor didactice, promovarea acestora și alocarea de fonduri pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ, instanța apreciază că au calitate procesuală pasivă și va respinge excepțiile invocate de aceștia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Consiliul Județean SMs olicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pe excepțiile invocate și pe interpretarea greșită a legii în soluționarea fondului, fără cheltuieli de judecată.
În primul rând recurenta susține excepția lipsei sale procesuale pasive întrucât potrivit OUG nr. 32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea urmând ca, cheltuielile efectuate de la bugetul de stat pentru finanțarea acestor instituții să se regularizeze cu bugetele locale după aprobarea legii bugetului.
Recurenta susține că după aprobarea legii bugetului Consiliul Județean prin hotărâre și cu asistența tehnică a DGFP și a Inspectoratului Școlar Județean va repartiza sumele defalcate pe fiecare instituție de învățământ în cuantumul și cu respectarea destinațiilor din legea bugetului.
În atare situație susține recurentul acesta nu poate fi obligat retroactiv la calcularea plăților de drepturi salariale și oricum aceste sume nu le repartizează din bugetul propriu.
În ceea ce privește fondul cauzei recurentul susține că, investirea instanței cu o astfel de cerere este natură să genereze o imixtiune întrucât există o procedură administrativă pentru revendicarea dreptului, Legea 130/1996 reprezentând norma generală, astfel că, invocă greșita aplicare a legii de către instanța de fond.
În drept invocă art. 299, 304 pct. 9 și 304/1 cod pr. civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 rap. la 304 alin. 1 cod pr. civilă și 304/1 cod pr. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Critica hotărârii instanței de fond nu este întemeiată, astfel în ceea ce privește excepția invocată, corect a fost respinsă de instanța de fond câtă vreme conform Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic și a Legii 84/1995 Consiliul Județean are obligații în ceea ce privește administrarea actului de învățământ și aici vorbim de alocarea de fonduri pentru finanțarea unităților de învățământ inclusiv în ceea ce privește drepturile salariale. De altfel, însăși recurentul arată că în baza art. 17 din HG 538/2001 este obligat alături de alte instituții să repartizeze sumele de la bugetul de stat pe fiecare instituție de învățământ, așadar apărarea sa este neîntemeiată, superfluă fără corespondent probator.
Cu privire la fondul dedus judecății nu există nici o imixtiune a instanței în soluționarea litigiului privind aceste drepturi salariale neputând fi încălcate în primul rând prevederile constituționale privind accesul liber la justiție care se coroborează de altfel cu normele internaționale de drept. La soluționarea cererii reclamanților instanța a avut în vedere dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, care prevede la art. 40 alin. 4 și alin. 1 lit d coeficientul minim de ierarhizare, că aceste se aplică la salariul minim negociat pe unitate, iar cum în speță nu s-a negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de salarizare sus menționat acesta urmează să se aplice la salariul de bază minim brut stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național întrucât astfel cum prevede Codul muncii contractele individuale de muncă nu pot conține clauze inferioare contractului colectiv de muncă la nivel superior.
În ceea ce privește actualizarea sumelor acordate acesta se impune datorită cursului inflaționist al monedei naționale raportat la prevederile Codului civil art. 1082, 1084 cod civil.
Față de cele mai sus expuse raportat la actele și lucrările de la dosar, cu aplicarea prevederilor legale mai sus enunțate se impune respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de intimatul Consiliul Județean S M- în contradictoriu cu intimatul petent Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M- cu intimații Inspectoratul Școlar al Județului S M, Consiliul Local S M, Primarul Municipiului S M, " " S M-/A împotriva sentinței civile nr. 916/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. dec.PA
14.11.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./14.11.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
