Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1557/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8256/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1557/
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ, împotriva sentinței civile nr.868/F din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(1938/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Național " ", Grădinița cu program normal Nr.2 S, Grădinița cu program prelungit "Junior" S, Grădinița cu program prelungit Nr. 1 S, Grădinița cu program prelungit Nr. 2 S, Grădinița cu program prelungit Nr. 3 S, Grup Școlar " " S, Grup Școlar " " S, Liceul de Artă " " S, Liceul Pedagogic " " S, Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Sf. de " S, Școala cu Clasele I-VIII Nr.2 "Sf. " S, Școala cu Clasele I-X Nr.6 ". Domnului" S, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 3 S, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 5 S, Școala de Arte și Meserii "G ", având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta reclamantă Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.868/F/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1938/2008), s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I împotriva pârâților Liceul de Artă " " S, Liceul Pedagogic " " S, Colegiul Național " " S, Grup Școlar " " S, Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Sf. de " S, Grădinița cu program normal Nr.2 S, Grădinița cu program prelungit "Junior" S, Grădinița cu program prelungit Nr. 1 S, Grădinița cu program prelungit Nr. 2 S, Grădinița cu program prelungit Nr. 3 S, Grup Școlar " " S, Școala cu Clasele I-VIII Nr.2 "Sf. " S, Școala cu Clasele I-X Nr.6 ". Domnului" S, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 3 S, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 5 S, Școala de Arte și Meserii "G "
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Art.1 alin.1 din OUG nr.146/2007 reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, iar potrivit alin.2, în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței conform art.1 și funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Rezultă astfel că, în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile OUG nr.146/2007 intră și acele categorii de personal care beneficiază de prima de vacanță în baza legilor speciale. Cum în sistemul de învățământ salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, neexistând nici o altă lege specială care să reglementeze acordarea acestui drept bănesc, reclamantei nu i se pot aplica dispozițiile OUG nr.146/2007.
De asemenea, potrivit art.36 lit.d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2003/2004, personalul din învățământ poate beneficia de prima de vacanță din venituri proprii,în condițiile legii și nu din fonduri alocate de bugetele locale.
Cum în cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței unor venituri proprii care să fie alocate cu destinația de prime de vacanță pentru personalul din învățământ, coroborând întregul material probator aflat la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, tribunalul a apreciat ca fiind nefondată cererea reclamantei, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei sentința declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului că principala motivație a instanței de fond în respingerea acțiunii constă în esență, în aceea că reclamantul nu ar fi realizat dovada unor venituri proprii care să fie alocate cu destinație de primă de vacanță pentru personalul din învățământ. Ori, nu s-a avut în vedere că, potrivit prevederilor art.287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, nerevenind în sarcina recurentei obligația să facă dovada existenței unor venituri proprii, care să fie alocate cu destinația de primă de vacanță.
Totodată, se apreciază că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art.129 alin.5 din Cod pr.civilă, în sensul că nu a solicitat unităților de învățământ pârâte, nici o dată cu emiterea citației sau printr-o adresă să facă dovada existenței veniturilor alocate pentru acordarea primei de vacanță. De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că potrivit art.30 alin.1 raportat la art.11 alin.1 lit.c și d din Legea nr.130/1996, dar și la art.241 și art.243 alin.1 Codul muncii, aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
Mai mult, se consideră că lipsa fondurilor sau faptul că acestea nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept prevăzut în contractul colectiv de muncă, cât și cel încheiat la nivelul Inspectoratului Școlar I, întrucât pârâții aveau cunoștință de aceste prevederi și aveau obligația de a cuprinde în buget sumele necesare pentru acordarea primei de vacanță.
Instanța de fond nu a ținut seamă că, deși legea specială în materia salarizării personalului din învățământ (Legea nr.128/1997), nu prevede expres acordarea primei de vacanță, totuși prevede în art.50 alin.12 că același personal beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă. Ori, prima de vacanță este reglementată tocmai de contractele colective de muncă, atât la nivel național, dar și la nivel de ramură învățământ și cel încheiat la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului
Se solicită totodată că, prin neacordarea primei de vacanță salariații din învățământ sunt discriminați în raport cu celelalte categorii de salariați bugetari, care beneficiază de prima de vacanță conform contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.591/2007 publicat în Monitorul Oficial -a partea a V-a sub nr.19/8.12.2007, salariații din această ramură beneficiază de acordarea primei de vacanță, la fel și salariații de la nivelul grupului de unități al Autorității Național Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, salariați ce beneficiază de prima de vacanță în baza art.54 alin.1 lit.f din contractul încheiat la nivelul acestui grup de unități, contract publicat în Monitorul Oficial - partea a V-a nr.11/10.05.2007.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi înfățișate în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză, întrucât angajații reclamantei beneficiază de o lege specială de salarizare, Legea mr.128/1997, ce nu prevede expres acordarea dreptului solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, respectiv de prima de vacanță, cum de altfel recunosc și prin motivele de recurs. În acest context, corect s-a statuat că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.146/2007, ce reglementează modalitatea de plată a primelor de vacanță acordate prin legi speciale a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei în sensul că dispozițiile speciale în materia salarizării personalului din domeniul unităților de asistență socială, cât și a salariaților de la nivelul Autorității Național Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor le sunt aplicate și lor pe motiv că s-ar crea o nejustificată și disproporțională discriminare între categorii profesionale bugetare aflate în situații identice. Ori, această argumentație propusă de reclamanți este injustă, câtă vreme fiecare din categoriile socio-profesionale menționate sunt salarizate în baza unei legi speciale, a unui statut propriu.
Așadar, deși toți se includ categoriei de bugetari în sens larg, adică persoane salarizate din fonduri alocate de la bugetul de stat, iar nu din fonduri private, nu se poate susține că între aceste persoane există identitate sub aspectul salarizării,pentru că nu se găsesc în aceeași situație. Nu trebuie neglijat totodată că prin mai multe decizii ale Curții Constituționale, Deciziile nr.818, nr.819, nr.820 din data de 03.07.2008 și nr.821/2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 din OG nr.137/2007, iar prin ultima decizie, a întregii ordonanțe OG nr.137/2007, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din ele s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Ori, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se confirmă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice, de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României, astfel cum a fost modificată și completată, cât și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Toate aceste argumente duc la concluzia că interpretarea dispozițiilor OG nr.137/2000, în sensul menționat sunt neconstituționale, realizând transformarea instanțelor în autorități legiuitoare prin eludarea textelor constituționale la care s-a făcut referire mai sus.
În consecință, pretențiile titularilor cererii de chemare în judecată nu au nici un temei legal, drepturile salariale ale acestora fiind stabilite prin lege specială, în conformitate cu conținutul concret al sarcinilor de serviciu.
Astfel, personalul didactic așa cum s-a mai arătat beneficiază de drepturile salariale stabilite prin lege specială, Legea nr.128/1997, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea primei de vacanță.
Prevederile art.48 din Legea nr.128/1997 nu conferă decât o vocație la prima de vacanță, ceea ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contracte colective de muncă. Este adevărat că în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe anii 2005-2006 s-a prevăzut plata unei prime de vacanță din venituri proprii,în condițiile legii.
Deci, reglementarea contractuală stabilește două cerințe pentru plata acestei prime, respectiv să fie prevăzute sumele necesare în bugetul propriu și să existe o reglementare clară a acestui drept. Nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, legal statuând tribunalul acest aspect.
Nu pot fi primite nici apărările recurentei, în sensul că tribunalul nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea pricinii, în sensul că nu ar fi ordonat în baza art.129 alin.5 Cod pr.civilă, cu ocazia emiterii citației sau la discutarea probatoriilor, emiterea unei adrese angajatorului, care să confirme sau să infirme existența veniturilor alocate pentru acordarea primelor de vacanță, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Ori, o astfel de probă a fost administrată în cauză, fiind atașată la fila 184 dosar fond -adresa nr.4247/14.10.2008, în care unitatea angajatoare precizează că în bugetul aprobat pe anul financiar 2008 nu există prevederi bugetare la capitolul cheltuieli de personal, neexistând propuneri pentru acordarea primei de vacanță. În acest context, proba faptului negativ nu se putea realiza decât de recurentă printr-un fapt pozitiv și conex, respectiv a existenței unor asemenea fonduri în bugetul aprobat, probă pe care reclamanta nu a fost în măsură să o producă.
Inexistența fondurilor financiare necesare plății primei de vacanță pentru membrii sindicatului reclamant și inexistența unei reglementări clare pe acest aspect, nu pot conduce decât la concluzia primei instanțe, că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art-312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ, împotriva sentinței civile nr.868/F din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(1938/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Național " ", Grădinița cu program normal Nr.2 S, Grădinița cu program prelungit "Junior" S, Grădinița cu program prelungit Nr. 1 S, Grădinița cu program prelungit Nr. 2 S, Grădinița cu program prelungit Nr. 3 S, Grup Școlar " " S, Grup Școlar " " S, Liceul de Artă " " S, Liceul Pedagogic " " S, Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Sf. de " S, Școala cu Clasele I-VIII Nr.2 "Sf. " S, Școala cu Clasele I-X Nr.6 ". Domnului" S, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 3 S, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 5 S, Școala de Arte și Meserii "G ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./09.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
