Obligația de a face. Decizia 1558/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7528/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1558/
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2513 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 24956/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL MUNCII,FAMILIEI Șl PROTECȚIEI SOCIALE, având ca obiect -obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât MINISTERUL MUNCII,Familiei și Protecției Sociale, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 5 dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al intimatului pârât MINISTERUL MUNCII,Familiei și Protecției Sociale, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2513 din 12.12.2007 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția contencios Administrativ.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în temeiul art.137 proc. civ. excepția necompetenței materiale a instanței pentru următoarele considerente.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la numirea sa ca atașat pe probleme de muncă și sociale.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată prin Legea nr.262/2007, soluționarea prezentei cauze al căror obiect îl constituie emiterea unui act administrativ, este de competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit art.22 alin.2 din HG nr.381/2007, MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, desemnează cu avizul Ministerului Afacerilor Externe prin ordin al ministerului un reprezentant cu atribuții în domeniul relațiilor pe probleme de muncă și sociale, denumiți atașați pe probleme de muncă și afaceri sociale din cadrul misiunilor diplomatice ale României în străinătate.
Față de dispozițiile art.3 pct.2 proc. civ. potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, Tribunalul în baza art.158 alin.(3) proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ, având în vedere obiectul cererii și calitatea de autoritate publică centrală a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei aceleași instanțe spre rejudecarea fondului.
În motivarea în fapt a sentinței, recurenta arată că în urma promovării concursului și nominalizării sale de către așa cum prevede legislația în vigoare la momentul susținerii acestuia, MINISTERUL MUNCII trebuia să încheie un alt contract de muncă pentru funcția de atașat.
Recurenta consideră că MINISTERUL MUNCII nu a respectat drepturile obținute ca urmare a promovării concursului, a semnării memorandumului prin care Ministrul de Externe a semnat nominalizarea sa ca atașat pe lângă misiunea diplomatică de la, constituie conflict de drepturi, respectiv de încălcarea prevederilor legale privind discriminarea directă prin neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercițiului drepturilor prevăzute în legislația muncii, prevăzute de art.67 și 68 din Legea nr.168/1999.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform art. 3041. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive.
Astfel, recurenta-reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă emiterea unui act administrativ (ordin) de numirea în funcția de atașat pe probleme de muncă și sociale în cadrul Corpului pe Probleme de Muncă și Sociale.
Cu privire la temeiul de drept invocat, respectiv art.67 și 68 din Legea nr.168/1999, Curtea constată că acesta nu este incident deoarece dispozițiile legale invocate se referă la următoarele " art. 67, Sunt conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
b) conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă." "art. 68, Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă;
b) conflictele în legătură cu constatarea nulității contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă.
Prin urmare, Curtea reține că potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public," iar prin art.10 alin.(1) din același act normativ se stabilește competența instanțelor de contencios administrativ, astfel, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Față de aceste dispoziții legale, Curtea constată că Tribunalul în mod legal și temeinic a dispus declinarea competenței materiale în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul art.312 proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.2513/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
1.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
