Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 157/
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de societatea pârâtă SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 1601/M din 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC SRL, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind formulate alte cereri, în temeiul dispozițiilor art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta în instanță a societății recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, motive pe care le susține în totalitate
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1601/19.11.2009 a Tribunalului Brașovs -a admis acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B, str.G-ral nr.25-,Sc.B,.7 în contradictoriu cu pârâta - SC SRL cu sediul în G,- și punct de lucru în B-str.- nr. 1, județul B, și în consecință:
S-a obligat pârâta la plata sumei de 743 lei reprezentând compensație echivalentă cu un salariu lunar avut la data concedierii conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național pe anii 2007-2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajata pârâtei - SC SRL în funcția de funcționar începând cu data de 18.09.2008 și până la data de 07.01.2009, când raporturile de muncă au încetat în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii.
În conformitate cu dispozițiile art.78 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi"
Reclamantul îndeplinește cerințele acestui text legal, din actele depuse la dosar rezultând faptul că a fost disponibilizat în temeiul art.65 din Codul Muncii.
În această situație pârâta trebuia să dea eficiență dispozițiilor anterior menționate din contractul colectiv de muncă, care este legea părților.
Pârâta susține faptul că la nivel de unitate există încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.17764/19.12.2008, contract prin care s-a stabilit că nu se vor plăti nici un salariu compensator angajaților concediați în temeiul art.65 din Codul Muncii.
Contractele de muncă încheiate la nivel inferior pot deroga de la dispozițiile contractului colectiv la nivel național doar în favoarea salariatului. Conform art.8 alin 3 din Legea 130/1996 și art.238 din Codul Muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colectiv de muncă încheiate la nivel superior".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SRL arătând că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că în cazul recurentei, contractul colectiv de muncă aplicabil este contractul colectiv de muncă 2008 - 2010 încheiat la nivelul SC SRL unde părțile contractante nu au prevăzut că în cazul concedierilor individuale sau colective, salariații vor beneficia de salarii compensatorii.
Nici în cuprinsul contractului individual de muncă părțile contractante nu au prevăzut că în cazul concedierilor din motive ce nu țin de persoana salariatului, ca acesta să beneficieze de salarii compensatorii acestea nefiind prevăzute la nivel de unitate în CCM pe anii 2008 - 2010, iar acordarea de salarii compensatorii ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 8 și 16 din Codul Muncii.
Prin negocierea ce a avut loc între conducerea societății și reprezentanții salariaților s-a urmărit reducerea efectelor crizei economice prin care trece societatea și care au dus la reduceri de personal.
Instanța a încălcat prevederile legii părților având principiul general al forței obligatorii a contractelor, principiu stabilit de art. 969 Cod civil.
Intimatul reclamant a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Din alin 2 al art. 105 Cod procedură civilă, rezultă că numai actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule. Textul de lege consacră două cazuri de nulitate condiționată de producerea unei vătămări și ca acestea să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Respingerea cererii de amânare de către recurenta pârâtă după o suspendare a dosarului și în condițiile în care aceasta a fost încuviințată o dată și nedovedită, nu se circumscrie motivelor de nulitate prevăzute de art.105 Cod procedură civilă
Pe întreaga perioadă de derulare a cauzei au fost respectate formele de procedură.
Față de criticile invocate de recurentă privind situația în care se afla în anul 2009, an în care avea să se manifeste " criza economică", trebuie menționat că atât prevederile contractului colectiv de muncă la Nivel Național cât și prevederile Codului Muncii referitoare la situațiile în care angajatorii concediază angajații pentru motive care nu țin de persoana lor nu prevăd clauze prin care să fie reglementate și să facă referire la astfel de perioade.
Art. 11 din Codul Muncii statuează în acest sens că prin clauzele contractului individual de muncă nu pot fi cuprinse prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de muncă.
Prevederile contractului de muncă la Nivel Național sunt obligatorii chiar dacă nu au fost inserate în contractele de muncă la nivel de unitate, iar orice convenție care are ca obiect renunțarea la un drept de natură salarială ar contraveni condițiilor imperative prevăzute de Codul Muncii. Acest aspect rezultă din dispoziția art. 238. potrivit căreia " contractul individual de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă".
Față de considerentele ce preced, în temeiul art 312 Cod procedură civilă, recursul declarat urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1601/19.11.2009 a Tribunalului Brașov pe acre o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 19.02.2010
Tehored AG 26.02.2010./4 ex
Jud fond M /N
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu
