Drepturi salariale (banesti). Decizia 29/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/ Dosar nr-
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta - - B, împotriva sentinței civile nr. 1416/M din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.01.2010.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1416/M/2009, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta B și, în consecință:
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 7144 lei reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
A obligat pârâtă la plata acestei sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală începând cu data când acestea trebuiau acordate și până la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 402/28.04.2009 emisă de societatea - pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, la data de 27.05.2009, conform art. 65 - 67 din Codul muncii, după efectuarea preavizului de concediere de 20 zile lucrătoare în perioada 28.04 - 26.05.2009 inclusiv (conform art. 73 alin. 1 din Codul Muncii și art. 86 alin. 4 din CCM-2007/2008).
Analizând acordul social - anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B, încheiat între și Sindicatul Independent -Forța, la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr.3717/13.12.2004 de, instanța constată că la litera "E - condiții privind disponibilizarea", se prevede expres că: " încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați, din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, astfel: salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Acest acord îi este opozabil societății pârâte, deoarece a fost încheiat cu acționarul majoritar, anterior cumpărării pachetului de acțiuni, iar acordul social nu a fost desființat de către părțile contractante, nu a fost anulat în justiție.
Potrivit ultimului alineat din cuprinsul acordului, acesta "reprezintă act adițional la Contractul colectiv de muncă".
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007 prevăd în mod expres că: "In caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile Acordului încheiat între sindicate și patronat".
Decizia nr. 402/28.04.2009 menționează că, ținând seama de restructurarea/reorganizarea activităților și retehnologizarea utilajelor și echipamentelor de lucru la. B, conducerea societății a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, postul acesteia fiind desființat.
In acest sens, in speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 67 din Codul muncii care prevăd:,salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații, în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
În drept, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pârâta a mai invocat și faptul că la acordul social a fost încheiat un addendum care modifică acordul social, în sensul că,încetarea contractului de muncă datorată disponibilizării colective se face cu măsuri de protecție socială, constând în plata a 8 salarii medii nete realizate de persoana disponibilizată pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Or, această modificare a acordului social nu poate fi luată în considerare întrucât aceasta ar reprezenta o modificare a contractului colectiv de muncă, care trebuia înregistrată la Direcția de Muncă pentru a-și produce efectele. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică organului competent ( în speță, direcției teritoriale a Ministerului Muncii ) și devin aplicabile la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. În cuprinsul addendumului invocat nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare a dispozițiilor modificatoare a contractului colectiv de muncă și nici nu s-a făcut dovada înregistrării sale la organul competent. În consecință, instanța nu a putut lua în considerare nici această apărare.
La stabilirea cuantumului salariilor compensatorii datorate de pârâtă instanța a avut în vedere statele de plată pe lunile martie, aprilie și mai 2009, din care rezultă că reclamanta a obținut următoarele salarii în ultimele trei luni anterioare disponibilizării: 611 lei, 834 lei și 1234 lei. Media acestor salarii este 893 lei, iar cuantumul celor 8 salarii este de 7144 lei, suma pretinsă de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță.
Ca urmare, instanța de fond a admis acest petit și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7144 lei, reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
Cât privește actualizarea sumei arătate mai sus, instanța a constatat că potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs pârâta C: A. B, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pe considerentele că se bazează pe prevederile art. 51 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă 2006 - 2007 însă la data disponibilizării salariatului acest CCM nu ia era în vigoare astfel încât erau aplicabile prevederile art. 90 alin. 6 din CCM 2008 -2009 potrivit cărora la disponibilizare se acordă o compensație echivalentă cu un salariu brut. Însă nici prevederile CCM 2006 - 2007 modificat prin adendum nu sunt aplicabile concedierilor individuale, astfel cum s-a întâmplat în cauză.
Prin motivele de recurs este criticat și cuantumul celor 8 salarii medii nete acordat de prima instanță întrucât a fost luat în considerare cuantumul brut al acestor sume.
Recursul este fondat.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2008 -2009 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică "pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării "fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă aplicabil în speță, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
În ceea ce privește apărarea potrivit căreia acordul social a fost modificat prin adendumul din 13.12.2004, curtea reține că aceasta nu poate fi primită deoarece în cauză nu s-a făcut dovada înregistrării acestuia la B.
În plus, astfel cum s-a arătat mai sus, fiind un drept câștigat nu putea fi anulat printr-o negociere ulterioară.
În ceea ce privește cuantumul pretențiilor, instanța reține că motivul de recurs a fost formulat generic de recurenta pârâtă - -, care nu a indicat greșelile săvârșite de instanța de fond și nu a prezentat un mod de calcul. Astfel, Curtea reține că în mod corect prima instanță a avut în vedere cuantumul salariului net din statele de plată depuse de recurenta pârâtă la dosar și dispozițiile Acordului social, lit. E, încheiat la data de 13.12.2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr.1416/20.10.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă - - B împotriva sentinței civile nr. 1416/M/20.10.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Cu opinia separată a jud. -, în sensul admiterii recursului declarat de recurenta - - și modificarea în tot sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Judecător,
- - Grefier,
OPINIE SEPARATĂ
În prezenta opinie, recursul - - împotriva sentinței civile nr.1416/2010 a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta,
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încetării contractului de muncă în forma concedierii colective. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la - -.
Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL, datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit în cursul lunii 28.04.2009, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anii 2008-2009, care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile disp. art. 51 al 3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamanta a fost concediată în mod individual, nefăcându-se în cauză dovada concedierii colective.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantei, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă, și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Judecător,
- -
Red./18.02.2010
Red.op. separată /22.02.2010
Tehnoredact./19.02.2010/ 4 ex. Jud. fond,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
