Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1608/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1608
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în municipiul B, str. -. - nr. 28-30, împotriva sentinței nr. 1195 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Școala nr. 14 B, Consiliul Local B și reclamanții-intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr-, reclamanții și prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B și Școala nr. 14 B solicitând obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006 intrat în vigoare la 01.01.2007 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că în temeiul art. 28 alin. 2 din Legea Sindicatelor pot fi reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
Conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895 din 29.11.2006 începând cu 01.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar Ministerul Educației, Cercetării și ca parte semnatară a contractului s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia, însă începând cu 01.01.2007 aceste clauze nu au fost respectate.
Prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate au fost prejudiciați pe de o parte, prin acțiunea de devalorizare a inflației iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor fiind aplicabile disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu există raporturi de muncă între minister și reclamantă, instituția neputând fi ținută să plătească eventuale drepturi salariale restante, cât timp, potrivit HG538/2001 și OUG32/2001 acestea sunt asigurate din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe fondul cauzei, a considerat că potrivit art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, prin contractele colective de muncă nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare li a căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Această prevedere este în acord cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă în care se arată că prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 la 440 lei, ca și nivelul de 880 lei pentru funcțiile de studii superioare este utilizabil la negocierea salariului personalului contractual care negociază drepturi salariale prin contracte colective sau individuale de muncă și nu pentru salariații din sectorul bugetar. În acest sector, pentru anul 2007 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit prin HG1825/2006 la nivelul de 390 lei lunar.
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința nr. 1195 din 30 septembrie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și B; a admis în parte acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala nr. 14 B și Consiliul Local B; a obligat pârâții Consiliul Local B și Școala nr. 14 B să calculeze și să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2008 dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, sume ce vor fi actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, și la care se va aplica dobânda legală de la 25.03.2009 până la data plății efective; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, nu este dată întrucât această instituție are atribuții în procedura de finanțare a învățământului și este necesară judecata în contradictoriu cu toți pârâții în vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă criteriile și standardele după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă. De asemenea, aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 12 din Legea 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, iar potrivit art. 13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Prin Legea 130/1996 art. 8 alin. 4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Prin art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V- a nr.5 din 29.01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții de muncitori necalificați,calificați, personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală sau postliceală,personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri studii superioare de scurtă durată coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 și 1,5.
În art.3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii 130/1996 art.8 cât și al Legii 53/2003 art.239 în care se arată că prin dispozițiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educației, Cercetării și figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct.27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835.
În prevederile Legii 128/1997 și OUG 24/2000 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art.12 din Legea 130/1996.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță.
Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă pe anii 2006 - 2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și nr.OG 11/2007.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este întemeiat din următoarele considerente:
Este real că un contract colectiv de muncă la nivel național acționează întocmai ca o lege pentru cei cărora li se adresează și că sfera de aplicare îi privește pe toți salariații, încadrați la toți angajatorii din țară (art. 241 alin. (1) Codul Muncii și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996), însă numai în limitele pentru care acesta dispune cu privire la drepturile și obligațiile reciproce ale părților, la măsurile de protecție recunoscute grupurilor de salariați.
Mai mult, valoarea normativă a contractului colectiv de muncă la nivel național, caracterul său imperativ se exprimă prin calitatea de izvor de drept față de contractele colective de muncă subsecvente și în ultimă instanță, față de contractele individuale de muncă, însă clauzele sale rămân subordonate legii, în sensul că nu se pot negocia clauze interzise (art. 283 Codul Muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996), nu se pot insera clauze sub minimum prevăzut de lege (art. 8 alin. (4) din Legea nr. 130/1996), iar în ceea ce privește pe salariații din instituțiile bugetare, situația în speță, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996.
Prin urmare, prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu dispozițiile legale, însă nu se poate susține, cu deplin temei, că prevederile acestuia sunt întotdeauna aplicabile cu prioritate față de lege, când sunt mai favorabile acesteia, dacă legea exclude expres incidența lor.
Din acest punct de vedere, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, înlătură expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaților din instituțiile bugetare, ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În consecință, față de dispozițiile legale și contractuale anterior enunțate, precum și prevederile cadru ale art. 8 alin. 1 din Legea 130/1996 care statuează posibilitatea stabilirii clauzelor contractelor colective de muncă numai în limitele și condițiile prevăzute de lege, se apreciază că reclamanții, în calitate de personal bugetar al cărui salariu de bază este strict reglementat prin lege, nu-i sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv unic la nivel național pentru perioada 2007 - 2010, cât privește salariul minim brut negociat.
Nu se poate invoca, în sens contrar, nici participarea Ministerul Educației, Cercetării și, respectiv a sindicatelor din învățământ la negocieri finalizate prin contractul colectiv de muncă în discuție, întrucât alte drepturi salariale și materiale ale personalului bugetar, exceptând salariul de bază și sporurile stabilite prin lege, se pot negocia, potrivit dispozițiilor legale.
Rezultă așadar, că salariul de bază minim brut garantat în urma negocierilor este întocmai un drept salarial de natura celor excluse de la negocieri cât privește personalul din instituțiile bugetare, fiind incorect și contradictoriu să se susțină, pe de o parte, că în sistemul de învățământ preuniversitar, drepturile salariale nu pot fi negociate, iar pe de altă parte să se constate aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național cu privire la salariul minim brut garantat, ceea ce presupune a fixa o limită pentru legiuitor, contrar mecanismului constituțional, regulilor de tehnică legislativă, inclusiv textelor legale anterior menționate.
Tot astfel, art. 9 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național impune părților contractante să poarte negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, rezultând că în absența unor acte normative și până la intrarea lor în vigoare, personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat nu-i pot fi acordate drepturile prevăzute de acest contract colectiv a căror stabilire se face prin lege.
în proces a pârâtului recurent este justificată prin atribuțiile sale în finanțarea acestei ramuri de activitate, conferite prin HG nr. 538/2001.
Astfel, potrivit art. 10 lit. b și c din acest act normativ, Ministerul Educației, Cercetării și aprobă costurile medii anuale orientative, după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare județene, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Așadar, reține Curtea, această parte justifică în cauză calitatea procesuală pasivă.
Față de cele reținute, Curtea în baza art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința atacată și să respingă ca nefondată acțiunea reclamanților, cu menținerea dispoziției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B împotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței nr. 1195 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. jud.- -
plecat la altă instanță semnează
președintele instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/08.01.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
