Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.177
Ședința publică din data de 03 februarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul Institutul de Sănătate Publică Prof. Dr.,T, împotriva Sentinței Civile nr. 826/PI/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș in Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație împotriva unei decizii de sancționare disciplinară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent avocat, prezentă fiind intimata,asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar Note de ședință,însoțite de chitanță avocațială.
Curtea,văzând că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii contestației reclamantei și obligării sale la plata cheltuielilor de judecată. Reiterează pe scurt considerentele expuse in cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele din întâmpinare,precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată avansate in calea de atac.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr.826/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș in Dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de reclamanta,in contradictoriu cu pârâtul Institutul de Sănătate Publică Prof. Dr., și-n consecință a fost anulată Decizia de sancționare disciplinară nr. 259/07.11.2007.
Prin aceeași hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,tribunalul a reținut in esență că raporturile de muncă dintre părți au luat naștere prin contractul individual de muncă încheiat la data de 01.04.1982, contestatoarea îndeplinind funcția de chimist principal - cercetător principal gradul II in cadrul laboratorului de microbiologie al secției epidemiologie din cadrul instituției intimate.
Prin Decizia nr. 259/07.11.2007, instituția pârâtă a hotărât aplicarea sancțiunii disciplinare angajatei contestatoare in temeiul art.246 alin.1 lit.d) din Codul Muncii, constând in reducerea salariului de bază cu 7% pentru o perioadă de două luni, reținându-se că in perioada 13.08-02.10.2007,înlocuind-o pe șefa laboratorului de microbiologie al secției epidemiologie, care se afla in concediu de odihnă, nu a supravegheat derularea in bune condiții și respectarea planului de măsuri privind activitățile ce urmau să se desfășoare de către salariați pe perioada derulării unor lucrări de construcție in incinta unității, întocmit de șefa laboratorului înainte de plecarea in concediu, neglijență ce a avut ca urmare dispariția unui laptop.
Tribunalul mai reține că, deși sunt reale aspectele prezentate in decizia de sancționare cu privire la faptul că reclamanta a înlocuit-o pe șefa de laborator, dispariția obiectului de inventar s-a datorat nerespectării de către firma de construcții a planului cronologic de efectuare a amenajărilor,întrucât la un moment dat lucrările in discuție se efectuau in toate încăperile,astfel că obiectele de inventar au fost depozitate pe hol.
În fine,s- apreciat că intimatul nu a probat faptul că a adus la cunoștința contestatoarei planul de măsuri întocmit,ori responsabilitățile acesteia in legătură cu aplicarea planului, motiv pentru care dispariția laptopului nu îi poate fi imputată reclamantei, deoarece ea nu a reprezentat instituția pârâtă in raporturile cu firma de construcții. In plus, din fișa postului reclamantei nu rezultă că ea ar fi avut atribuții de pază a aparatului,in timpul sau în afara programului de lucru, astfel că sancțiunea disciplinară aplicată nu este justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Institutul de Sănătate Publică Prof. Dr., recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 01.10.2008, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii contestației reclamantei și obligării sale la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului, fondate in drept pe prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă,Curtea reține că acestea s-au referit in esență la împrejurarea că in mod eronat judecătorii fondului au apreciat că angajatorul nu a adus la cunoștința reclamantei planul de măsuri întocmit de șefa de laborator și responsabilitățile salariatei în legătură cu acest plan,in contextul in care chiar instanța reține că în perioada in care șefa de laborator s-a aflat in concediu de odihnă, reclamanta a preluat toate atribuțiile sale. Prin urmare, intimata cunoștea că va trebui să supravegheze derularea planului de măsuri încă din momentul in care a semnat la rubricaînlocuitornota de plecare in concediu a șefei de laborator.
Recurentul a criticat considerentele sentinței atacate și în privința aprecierilor vizând imposibilitatea respectării planului de măsuri datorită derulării lucrărilor intr-o altă ordine cronologică decât cea cuprinsă in plan, fără a observa că autoarea contestației nu a făcut absolut nici un demers prin care să informeze conducerea institutului în timpul derulării lucrărilor despre o atare situație de fapt.
Poziția procesuală a intimatei a fost exprimată in recurs prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 13-14,prin care aceasta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că nu i s-a comunicat planul de măsuri întocmit de șefa de laborator și adresat conducerii unității angajatoare,motiv pentru care aplicarea sancțiunii disciplinare in cauză nu este temeinică.
La dosarul instanței de recurs au fost depuse următoarele înscrisuri. Împuternicire avocațială,Adresa nr. 8052/2007,emisă de institutul recurent, extras din corespondența purtată intre șefa de laborator și contestatoare la data de 22.01.2008.
Analizând recursul pârâtului,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.304 ind.1,art. 304 pct. 8 și 9 /pr.civ și art. 312 alin.1 /pr. civ., Curtea constată că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Într-adevăr,așa cum corect au reținut judecătorii fondului, Decizia de sancționare disciplinară nr. 259/07.11.2007,emisă de pârâtul recurent Institutul de Sănătate Publică Prof. Dr., prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni disciplinare constând in reducerea salariului de bază al reclamantei cu 7% pentru o perioadă de două luni, stabilește in sarcina contestatoarei săvârșirea abaterii disciplinare prin încălcarea art.5 pct.5,6,7 și 13 ale Regulamentului de ordine interioară al unității, precum și a normelor art.30 alin.2 din Contractul colectiv de muncă, întrucât nu a respectat planul de măsuri privind activitățile ce urmau să se desfășoare de către salariați pe perioada derulării unor lucrări de construcție in incinta unității, întocmit înainte de plecarea in concediu de șefa laboratorului, pe care reclamanta o înlocuia, neglijență ce a avut ca urmare dispariția unui laptop.
Ori,cercetând conținutul obligațiilor prevăzute in Regulamentul intern al recurentului și cele ale Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, Curtea observă că acestea au un caracter general și se referă in esență la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectarea disciplinei in muncă, folosirea eficientă a timpului de lucru, etc., împrejurare care îngăduie concluzia că aprecierea modalității in care reclamanta și-a încălcat aceste obligații de serviciu nu este posibilă fără o raportare la mențiunile din fișa postului,ori alte norme interne care să particularizeze și să descrie in concret sarcinile de serviciu ale contestatoarei. Totodată, este absolut necesar ca sacinile concrete de serviciu ale angajatului să fie aduse la cunoștința acestuia prin grija angajatorului, pentru că in absența unei asemenea comunicări oficiale, unitatea nu poate pretinde cu succes că salariatul le-a ignorat,le-a încălcat ori nu le-a îndeplinit corespunzător, culpa acestuia din urmă neputând fi reținută.
Dacă o atare comunicare, dovedită prin semnătura de primire, s-a realizat in speță in cazul fișei postului reclamantei,nu același lucru se poate spune despre planul de măsuri întocmit și semnat de către d-na dr., șefa de laborator ale cărei atribuții au fost preluate de reclamantă. Nici un înscris din dosarul cauzei nu atestă că respectivul plan de măsuri ar fi fost comunicat contestatoarei, pentru ca ea să fie in măsură să cunoască in concret modalitatea in care persoana ale cărei atribuții le-a preluat a organizat activitatea laboratorului pe perioada derulării lucrărilor de construcții in unitate.
Mai mult, din înscrisurile depuse in fața instanței de fond nu rezultă dacă acest plan a fost aprobat de conducerea unității, singura in măsură să ia decizii in privința modalității de derulare a lucrărilor de amenajare a sediului unității, dar și care sunt responsabilitățile salariaților in respectarea acestui plan. Curtea observă că abia in recurs, unitatea a depus o adresă ( fila 17), care conține date concrete in acest sens,dar care, nepurtând semnătura reclamantei, nu se poate conchide că i s-ar fi comunicat.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația procesuală ce-i revenea conform art. 287 din Codul Muncii și nu a dovedit vinovăția salariatei sale, cerută de prevederile art. 263 alin.2 din Codul Muncii,pentru antrenarea răspunderii disciplinare,in sensul că nu a probat că reclamantacunoștea in detaliuplanul de măsuri menționat in decizia de sancționare,dar șiresponsabilitățile concretece-i reveneau in legătură cu acesta.
In absența unei asemenea dovezi,Curtea nu împărtășește opinia recurentului potrivit căreia reclamanta putea și trebuia să cunoască elementele la care s-a făcut referire mai sus prin simpla semnare a notei de înlocuire a șefei de laborator, o astfel de prezumție nefiind în mod evident rezonabilă.
În contextul argumentelor de fapt mai sus expuse, in baza art. 312 alin.1 /pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtului,apreciind că in cauza nu sunt incidente motivele de reformare prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
Ca o consecință firească a soluției pronunțată asupra cererii de recurs a pârâtului, cererea accesorie a reclamantei intimate vizând obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă in temeiul art. 274/pr.civ.,pârâtul fiind obligată să plătească suma de 700 ron cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Institutul de Sănătate Publică Prof. Dr.,T, împotriva Sentinței Civile nr. 826/PI/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș in Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata,ca neîntemeiat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 700 lei,cu titlul de cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red../25.02.2009
Tehnored.:./ 2 ex./ 25.02.2009
Prima instanță. și
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
