Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 180
Ședința publică din data de 03 februarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta Îmbunătățiri Funciare, împotriva Sentinței Civile nr. 2868/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș in Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat,prezent reclamantul intimat,asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicire și chitanță avocațială.
Curtea,văzând că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii contestației reclamantului și obligării sale la plata cheltuielilor de judecată. Reiterează pe scurt considerentele expuse in cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului pentru motivele din întâmpinare,precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată avansate in calea de atac.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr. 2868/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș,in Dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de reclamantul,in contradictoriu cu Îmbunătățiri Funciare A împotriva deciziei de concediere nr.20/31.03.2008 și-n consecință s-a dispus anularea deciziei atacate,dispunându-se reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantului (drepturi salariale actualizate, majorate și indexate), începând cu data de 31.03.2008 și până la reintegrarea efectivă in funcție, dar și la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei,reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut in esență că prin decizia nr.20/31.03.2008, societatea pârâtă Îmbunătățiri Funciare a dispus încetarea contractului individual de muncă privindu-l pe contestator începând cu 31.03.2008, pentru săvârșirea abaterii constând in neexecutarea sarcinilor prevăzute în fișa postului, precum și a contractului individual de muncă.
Examinând decizia de concediere nr.20/31.03.2008 in ceea ce privește legalitatea sa, raportat la art.268 alin.2 Codul Muncii, instanța de fond a constatat că aceasta se privește a fi emisă in condiții contrare acestor dispoziții legale, de vreme ce descrierea faptei imputabile reclamantului s-a făcut la modul general, fără a se arata în concret care sarcini de serviciu nu au fost îndeplinite, deoarece fișa postului cât și contractul individual de muncă prevăd in mod concret atribuțiuni de serviciu diverse și limitate.
Tribunalul mai observă că actul de concediere atacat nu precizează prevederile din Statutul de personal sau regulamentul intern ori contractul colectiv de muncă care nu au fost respectate de către contestator iar temeiul de drept invocat de către pârâtă se referă la convocarea anchetei administrative și nu la cele cu privire la fapta comisă de către contestator.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta invocă alte motive care au condus la încetarea raporturilor de muncă cu contestatorul, diferite de cele reținute în decizia de concediere,insă art.77 din Codul Muncii prevede că în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca in fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere.
În fine,pentru a justifica soluția pronunțată,tribunalul a mai reținut prevederile art.268 alin.2 Codul Muncii potrivit cărora,sub sancțiunea nulității absolute,decizia de concediere trebuie să cuprindă in mod obligatoriu printre altele, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinare, cât și precizarea prevederilor din Statut sau Regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, norme pe care angajatorul le-a ignorat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Îmbunătățiri Funciare A, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA în data de 10.10.2008, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii contestației reclamantului și obligării sala la plata cheltuielilor de judecată.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,Curtea reține că acestea au vizat in esență interpretarea in mod greșit a actului juridic dedus judecății, prin schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,dar și aplicarea greșită a legii, context in care,in opinia recurentei ar fi incidente ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 8 și 9 /pr.civ.
S-a susținut că motivația instanței de fond, care a reținut că descrierea faptei imputabile reclamantului este prea generală și că ea nu cuprinde in concret sarcinile de serviciu ce nu au fost îndeplinite de angajat este exagerată pentru că in fișa postului și in contractul individual de muncă, la care prevederile deciziei atacate au făcut referire,sunt prevăzute nu mai mult de trei sarcini de serviciu pe care reclamantul nu le-a respectat.
Recurenta mai susține că sunt nereale și aprecierile instanței de fond referitoare la omisiunea angajatorului de a indica prevederile regulamentului intern ori a contractului de muncă ce nu au fost respectate de contestator, fără a se ține seama că in actul atacat se precizează despre neexecutarea dispozițiilor art. 15 alin.2 și art. 24 din Regulamentul intern.
În fine,autoarea recursului a mai adăugat că tribunalul nu a ținut seama de faptul că decizia de concediere contestată face referire la normele art. 61 lit. a) din Codul Muncii referitoare la încetarea contractului individual de muncă pentru motive ce țin de persoana salariatului in cazul săvârșirii unei abateri disciplinare, dar nici de împrejurarea că prin Sentința Civilă nr. 2755/PI/2008 pronunțată in Dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a reținut că reclamantul se face vinovat de crearea unui prejudiciu material societății recurente, fiind obligat la repararea lui prin plata sumei de 2000 lei.
Poziția procesuală a intimatului reclamant a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 13-14 prin care acesta a solicitat respingerea recursului,cu motivarea că decizia de concediere atacată a fost întocmită cu nerespectarea cerințelor obligatorii ale art. 268 alin.2/ Codul Muncii,in sensul că nu s-a precizat care sarcini de serviciu nu au fost îndeplinite și nici prevederile din fișa postului ce au fost încălcate de angajat, indicarea lor de către recurentă fiind evazivă, că in cauza nu s-a efectuat cercetarea disciplinară la care se referă art. 267 alin.1 din Codul Muncii,iar pe fond susținerile angajatoarei nu sun reale.
Părțile au depus la dosar împuterniciri și chitanțe avocațiale.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.304 ind.1,art. 304 pct. 8 și 9 /pr.civ și art. 312 alin.1 /pr. civ., Curtea constată că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Într-adevăr,așa cum corect au reținut judecătorii fondului, Decizia de concediere nr. 20/31.03.2008,emisă de pârâta recurentă Îmbunătățiri Funciare, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, stabilește in sarcina contestatorului săvârșirea unor abateri disciplinare constând in neexecutarea sarcinilor prevăzute in fișa postului și contractul individual de muncă ce au determinat aplicarea unor sancțiuni contravenționale angajatorului de către ITM, pârâta făcând referire la prevederile art. 15 alin.2 și art. 24 din Regulamentul intern al societății.
Ori, raportând modalitatea in care unitatea recurentă a înțeles să descrie abaterile disciplinare, la prevederile imperative ale art. 268 alin.2,lit. a) și b) din Codul Muncii,Curtea observă că, in mod evident, ea nu se circumscrie exigențelor impuse de textul legal indicat.
Cerința descrierii in actul unilateral al angajatorului a faptei care constituie abatere disciplinară,presupune nu numai o exprimare in termeni generali,cum este cazul concret al deciziei supusă astăzi analizei,ci menționarea detaliată a tuturor aspectelor menite să individualizeze abaterea disciplinară, adică in ce constă, modalitatea in care a fost comisă, in raport cu care să poată fi verificată temeinicia celor reținute in sarcina salariatului, data la care a fost săvârșită,pentru a se vedea dacă termenul legal de prescripție a fost respectat etc.
Curtea împărtășește opinia exprimată in mod unanim în literatura și practica de specialitate,potrivit căreia dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 268 alin.2 lit.a) și b) din Codul Muncii referitoare la necesitatea respectării cerințelor obligatorii și de conținut pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancționare urmăresc punerea la adăpost a angajatului de eventualele măsuri abuzive ori nejustificate ale angajatorului. Astfel, descriererea faptei ce a condus la luarea măsurii de sancționare trebuie să fie amănunțită și detaliată, având rolul de a permite o apreciere in concret, circumstanțiată și riguroasă asupra temeiniciei măsurii de sancționare.Totodată, numai precizarea exactă a prevederilor statutului, regulamentului intern, contractului colectiv de muncă încălcate permite realizarea unui control judiciar eficient constând in verificarea dacă intr-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile impuse acestuia.
În contextul celor mai sus expuse,Curtea reține că in mod corect instanța de fond a apreciat că decizia atacată nu respectă cerințele art. 268 alin.2 lit. a) și b) din Codul Muncii, care statornicesc o nulitate absolută de formă a actului de concediere, cu consecința lipsirii sale de efecte juridice.
În fine,fără a insista asupra celorlalte motive de recurs ale pârâtei,cu privire la alte vicii de formă ale deciziei de sancționare disciplinară, in contextul in care cele mai sus analizate sunt suficiente pentru a confirma legalitatea și temeinicia soluției atacate, Curtea mai reține că lipsa cerințelor de validitate prevăzute de art. 268 alin.2 lit.a) și b) din Codul Muncii nu pot fi suplinite prin conținutul Sentinței Civile nr. 2755/PI/2008 pronunțată in Dosarul nr- al Tribunalului Timiș prin care s-a stabilit că neîndeplinirea unor obligații de serviciu ale reclamantului au avut ca rezultat producerea unui prejudiciu unității angajatoare, pentru simplul motiv că in speța respectivă instanța s-a pronunțat asupra incidenței prevederilor art. 270/pr.civ., cauza litigiului fiind esențial diferită față de cea supusă analizei.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 312 alin.1 /pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei,apreciind că in cauza nu sunt incidente motivele de reformare prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
Ca o consecință firească a soluției pronunțată asupra cererii de recurs a pârâtei, cererea accesorie a reclamantului intimat vizând obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă in temeiul art. 274/pr.civ.,pârâta fiind obligată să plătească suma de 500 ron cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Îmbunătățiri Funciare, împotriva Sentinței Civile nr. 2868/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș in Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatul, ca neîntemeiat.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 ron,cu titlul de cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red../25.02.2009
Tehnored.:./ 2 ex./ 25.02.2009
Prima instanță. și
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
