Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1825/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1825
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Primarul orașului P, cu sediul în orașul.P, județul B și Consiliul Local P, cu sediul în orașul P, județul B, împotriva sentinței civile nr.550 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, cu sediul în B,-, județul B și în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala Profesională P, cu sediul în orașul P, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Primarul orașului P, Consiliul Local P, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, intimata-pârâtă Școala Profesională
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă formulată de intimatul-reclamant Sindicatul Invățământului Preuniversitar
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, în numele membrilor săi de sindicat - - și G - a chemat în judecată pârâții Primarul și Consiliul Local al Orașului P, precum și Școala Profesională P, pentru a fi obligați aceștia la acordarea către cei doi petenți membri de sindicat a drepturilor salariale reprezentând tranșele de vechime conform art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, actualizate în raport de inflație pentru perioada celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
În motivarea acțiunii s-a susținut că cei doi petenți sunt cadre didactice la Școala Profesională P și că potrivit disp.art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic din învățământ beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de alte trei tranșe suplimentare care se acordă pentru o vechime în învățământ de 30, 35 și respectiv 40 ani de activitate, iar conform alin.2 din același text, pentru fiecare din tranșele suplimentare se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Toate aceste drepturi nu au fost acordate celor două cadre didactice deși acestea îndeplinesc condițiile legale arătate.
Primăria Paf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât primăria doar distribuie personalului didactic drepturile salariale stabilite prin nr.OG 11/2007 astfel că ordonatorul de credite nu poate dispune plata decât în limitele bugetare alocate.
De asemenea, au formulat întâmpinare Primarul și Consiliul Local P care au invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât deși efectuează plata drepturilor salariale către cadrele didactice nu aceștia stabilesc salariile și alte drepturi salariale acestor cadre didactice din învățământul preuniversitar, cei doi pârâți distribuind personalului didactic drepturile salariale din sumele alocate de la bugetul de stat conform OG nr. 15/30 ianuarie 2008 în limita bugetelor acordate.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 550 din 28 mai 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți, a admis acțiunea reclamantului și a obligat Școala Profesională P să acorde celor două cadre didactice tranșele suplimentare de vechime și drepturile salariale prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Totodată, au fost obligați cei trei pârâți la plata către cele două cadre didactice a drepturilor salariale neacordate reprezentând tranșele suplimentare de sporuri pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 ani în învățământ, conform art. 50 alin.2, din Legea nr. 128/1997, actualizate în raport de inflație pentru perioada de 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că în raport de textele de lege mai sus-arătate și adeverințele depuse la dosar cei doi petenți, membri de sindicat, au o vechime de 30, 35 și 40 ani de activitate în învățământ dar nu au beneficiat de sporurile aferente acestor tranșe suplimentare de vechime conform art. 50 din Legea nr. 128/1997, tranșe care vizează coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială, coeficient care diferă de la o tranșă la alta crescând progresiv, iar creșterile salariale sunt proporționale în raport de tranșe fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Primarul și Consiliul Local al Orașului P, criticând-o pentru netmeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Criticând sentința, pârâții au susținut că aceștia sunt doar plătitori ai drepturilor bănești acordate cadrelor disactice în funcție de sursele de venituri bugetare alocate învățământului, fiind deci doar terți, angajatorul Inspectoratul Școlar Județean fiind cel care stabilește salariile și celelalte drepturi bănești - situație în care în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Pe fondul drepturilor solicitate au susținut recurenții că includerea coeficienților rezultați din art. 50 alin.(1) incluși și (2) din Legea nr. 128/1997, sunt în salariul de bază prevăzut de grila de salarizare a respectivelor cadre didactice și a vechimii fiecăruia, începând din anul 2008.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din adeverințele și extrasele din cărțile de muncă, rezultă că petenții sunt încadrați în tranșe de vechime 25-30, 30-35, 35-40 ani.
În mod corect prima instanță a apreciat că petenții îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de tranșa suplimentară de vechime, tranșă care nu le-a fost acordată conform disp.art. 50 din Legea nr. 1128/1997 care prevăd beneficiul a trei tranșe suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 ani în învățământ și corelativ fiecărei tranșe suplimentare, o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Recurentul nu a invocat faptul că petenții nu ar fi îndeplinit condițiile de vechime pentru acordarea tranșelor de vechime suplimentare pentru vechimea constatată de prima instanță pe baza înscrisurilor depuse de către reclamant și nici nu a dovedit că le-a calculat și le-a plătit cadrelor didactice aceste drepturi salariale prin luarea în cadrul a tranșelor de vechime corespunzătoare deși, potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revenea angajatorului.
În această situație, în mod corect a reținut instanța de fond că petenții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, neacordate, reprezentând val. tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 ani de învățământ, conform art. 50 din Legea nr. 128/1997, sume care vor fi actualizate pentru o integrală raportare a prejudiciului cauzat, cu luarea în considerare a termenului de prescripție.
Critica sentinței invocată de recurent privind lipsa calității lor procesuale pasive întrucât nu sunt autorități ce suportă cheltuieli salariale ale reclamanților, nu are suport legal.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, cu modificările ulterioare și art. 1 din Normele metodologice adoptate prin HG nr. 538/7 iunie 2001, începând cu anul 2001, cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic se alocă de la bugetul de stat local, în speță cel al Consiliului Local, care are astfel legitimare procesuală pasivă ca și primarul comunei care este reprezentantul acesteia în calitatea sa de persoană juridică, situație în care excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și prin motivele de recurs este nefondată.
Față de considerentele expuse, nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul orașului P, cu sediul în orașul.P, județul B și Consiliul Local P, cu sediul în orașul P, județul B, împotriva sentinței civile nr.550 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, cu sediul în B,-, județul B și în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala Profesională P, cu sediul în orașul P, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./24.10.2008
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
