Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1827/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1827
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Consiliul Local al comunei, cu sediul în comuna, județul și Primarul comunei, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.383 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, cu sediul în B,-, județul B și în contradictoriu cu intimatele-pârâte Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, județul B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, sat, județul B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, sat, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-părăți Consiliul Local al comunei, Primarul comunei, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, intimatele-pârâte Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamantul Sindicatul Liber Învățământ Preuniversitar B, în baza cererii cadrelor didactice, și de la Școala cu clasele I-VIII, și de la Școala cu clasele I-VIII, și de la Școala cu clasele I-VIII au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local al comunei, Primarul comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să acorde transele suplimentare de vechime și drepturile salariale corespunzătoare prevăzute de art. 50 alin.l si 2 din legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată, precum și obligarea la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea transelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, actualizate în funcție de rata inflației.
In motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței faptul ca petenții sunt cadre didactice la școlile indicate și că Legea nr. 128/1997, prevede la art. 50 ca personalul didactic beneficiază de transe de vechime la salarizare, iar în mod suplimentar de trei transe care se acordă la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare transă suplimentară de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
De asemenea, s-a precizat că petenții îndeplinesc condițiile privind vechimea în învățământ impuse de lege, așa cum reiese din adeverințele eliberate de unitatea unde funcționează, însă nu le-a fost acordata creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, fapt ce rezultă din înscrierile din carnetul de muncă, unde nu este cuprinsă nici o majorare determinată de aplicarea art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997.
Totodată, nici în alte acte normative prin care au fost sau sunt stabilite drepturile salariale (majorările salariale) ale personalului din învățământ sau în nicio metodologie de calcul a drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu se face mențiunea acordării, pentru personalul didactic cu o vechime în învățământ de minim 30 de ani, a creșterilor salariale menționate, deși această prevedere legală exista încă de la apariția Legii 128/1997, ea nu a fost niciodată respectată.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în fotocopie actele normative invocate Legea 128/1997, adeverințe eliberate de unitate cu dovada vechimii în învățământ, extrase din carnetele de muncă și tabelul cu membrii de sindicat care au susținut promovarea acțiunii.
Pârâții Consiliul Local al comunei, Primarul comunei au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997, respectiv la 01.09.1997, salarizarea personalului didactic se făcea potrivit grilelor stabilite prin OG.39/1994 conform cărora ultima transă de vechime în învățământ, în vederea salarizării era cea de peste 25 de ani.
La acel moment, pentru persoanele care îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de art.50 alin 1 și 2, s-au calculat drepturile salariale prin majorarea cu 1/25 (4%) din transa de vechime anterioară, în funcție de vechimea în învățământ a fiecărui cadru didactic.
De asemenea, acești pârâți au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îi privește.
Prin sentința civilă nr.383 din 16 aprilie 2008 Tribunalul Buzăua admis acțiunea, și a obligat unitățile de învățământ să acorde transele suplimentare de vechime și drepturile salariale corespunzătoare prevăzute de art. 50 alin.l și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată; a obligat, de asemenea unitățile de învățământ și Consiliul Local al comunei și Primarul comunei la plata către petenți a drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea transelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, actualizate în funcție de rata inflației.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește lipsa calității procesuale pasive a consiliului local și primarului, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată deoarece potrivit OUG 32/2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că, in adeverințele eliberate și depuse la dosar rezultă că petenții sunt încadrați la transele de vechime 25 - 30, 30-35 și 35 - 40 ani.
Având în vedere că Legea nr. 128/1997, prevede la art. 50 că personalul didactic beneficiază de transe de vechime la salarizare iar în mod suplimentar de trei transe care se acordă la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare transă suplimentară de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, și văzând că petenții îndeplinesc condițiile legale de vechime care le îndreptățesc la transa suplimentară de vechime, precum și faptul că aceasta transă nu le-a fost acordată, tribunalul a constatat acțiunea ca fiind întemeiata.
A mai reținut instanța de fond că, deși s-a susținut că acest coeficient de salarizare a fost aplicat în practică la calculul efectiv al drepturilor salariale ale personalului didactic care îndeplinea condițiile de vechime respective, prin prisma prevederilor art.287 Codul muncii sarcina probei revenea angajatorului care nu a combătut în nici un fel pretențiile petenților și nici nu a administrat vreo probă din care să rezulte o situație contrara celei relatate în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, nu în ultimul rând, nici un act normativ prin care au fost sau sunt stabilite drepturile și majorările salariale ale personalului din învățământ și nici o metodologie de calcul a drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu face mențiunea acordării, pentru personalul didactic cu o vechime în învățământ de minim 30 de ani a creșterilor salariale menționate la art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, cu toate că această prevedere legală exista încă din anul 1997 dar nu a fost niciodată respectată.
Astfel, instanța de fond a apreciat că petenții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale neacordate, reprezentând contravaloarea transelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, conform art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație la zi, ținându-se cont și de termenul general de prescripție de 3 ani pentru aceste drepturi.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Consiliul Local al comunei, Primarul comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
S-a susținut, în recurs, că hotărârea atacată în mod greșit nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasivă a celor două instituții și nu a reținut că nu există raporturi de muncă între acestea și cadrele didactice.
Se mai arată că de la data intrării în vigoare a Legii nr.128/1997 salarizarea personalului didactic se făcea potrivit grilelor stabilite prin OG nr.39/1994 cu modificările și completările ulterioare. Conform acestei grile, ultima tranșă de vechime în învățământ în vederea salarizării era cea de peste 25 de ani, persoanele care îndeplineau aceste condiții primind o majorare cu 4% din tranșa de vechime anterioară.
Au mai arătat recurenții că grilele au fost actualizate cu noi tranșe de vechime: 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani, pentru fiecare din aceste tranșe fiind stabilit un coeficient de ierarhizare distinct care s-a aplicat în practică la calculul drepturilor salariale.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și conform și disp.art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pe excepția lipsei calității procesuale pasive în mod corect s-a pronunțat tribunalul în sensul respingerii.
Astfel, deși nu există raporturi de muncă între cadrele didactice și aceste instituții, consiliile locale și primarii au competență, conferită de legi speciale în materie bugetară, de a repartiza resursele bugetare necesare pentru plata personalului din învățământul preuniversitar, pe baza propunerilor unităților de învățământ, centralizate de Inspectoratul Școlar Județean.
Nu are relevanță faptul că acești pârâți nu au calitatea de angajatori în raport cu membrii sindicatului reclamant, calitatea lor procesuală pasivă fiind dată de faptul că sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic sunt cuprinse în bugetele autorităților publice locale așa cum stabilește Legea 84/1995. Prin urmare, acești pârâți au calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, curtea va reține că, din actele dosarului, respectiv adeverințe și extrase din cărțile de muncă, rezultă că petenții sunt încadrați în tranșe de vechime 25-30, 30-35, 35-40 ani.
În mod corect prima instanță a apreciat că îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de tranșa suplimentară de vechime, tranșă care nu le-a fost acordată conform disp.art.50 din Legea nr.1128/1997 care prevăd beneficiul a trei tranșe suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 ani în învățământ și corelativ fiecărei tranșe suplimentare, o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Recurenții nu au invocat faptul că petenții nu ar fi îndeplinit condițiile de vechime pentru acordarea tranșelor de vechime suplimentare pentru vechimea constatată de prima instanță pe baza înscrisurilor depuse de către reclamant și nici nu a dovedit că le-a calculat și le-a plătit cadrelor didactice aceste drepturi salariale prin luarea în calcul a tranșelor de vechime corespunzătoare.
În această situație, în mod corect a reținut instanța de fond că petenții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 de ani de învățământ, conform art.50 din Legea nr.128/1997, sume care vor fi actualizate pentru o integrală raportare a prejudiciului cauzat, cu luarea în considerare a termenului de prescripție.
În baza acestor considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, sens în care, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul Local al comunei, cu sediul în comuna, județul și Primarul comunei, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.383 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, cu sediul în B,-, județul B și în contradictoriu cu intimatele-pârâte Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, județul B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, sat, județul B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red. /AȚ
2 ex./24.10.2008
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
