Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1828/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1828
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții G, cu domiciliul ales la Primăria, comuna, județul D, -, toți prin mandatar G, cu domiciliul ales la Primăria, comuna, împotriva sentinței civile nr.992 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local, cu sediul în comuna, județul D, Primăria comunei, cu sediul în comuna, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți G, -, intimații-pârâți Consiliul Local, Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus note scrise formulate de recurenții-reclamanți.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții -, G, și, au chemat în judecată Primăria comunei și Consiliul Local pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale actualizate reprezentând primele de concediu aferente perioadei 2001-2006, egale cu salariul de bază anterior plecării în concediu.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că reclamanții fac parte din personalul bugetar contractual în cadrul aparatului propriu de specialitate a primăriei.
În această calitate aceștia sunt îndreptățiți la primele de concediu, care însă din anul 2001 au fost suspendate legal succesiv care apoi a încetat, aceste drepturi invocate fiind reglementate de prevederile Legii nr. 188/1999 republicată coroborate cu cele ale OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire al salariaților de bază a personalului contractual bugetar.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 992 din 4 iunie 2008, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că reclamanții nu pot beneficia de drepturile solicitate întrucât dispozițiile legale nu reglementează astfel de drepturi, situația acestora neputând fi asimilați sub acest aspect funcționarilor publici.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost solicitată.
Criticând sentința reclamanții au susținut că în mod greșit instanța a apreciat că dispozițiile Legii nr. 188/1999 nu sunt aplicabile și personalului contractual ci numai funcționarilor publici, cauzându-li-se astfel importante prejudicii patrimoniale prin încălcarea art. 2 alin.1 din OUG nr. 145/2007, cu toate că soluții contrare au fost pronunțate în practica judiciară.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul de față este nefondat.
Reclamanții fac parte din personalul contractual al aparatului propriu al primăriei.
Deci aceștia nu au calitatea de funcționari publici care într-adevăr beneficiază de drepturi salariale de natura celor solicitate de reclamanți prin acțiune, drepturi care însă nu sunt instituite și pentru personalul contractual prin dispoziții legale.
În atare situație, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reclamanții nefiind îndreptățiți la astfel de drepturi salariale.
Faptul că în practica judiciară au fost pronunțate și soluții contrare nu au niciun fel de relevanță, întrucât instanța de judecată este chemată să aplice legea și nu să creeze norme de drept, respectiv să instituie drepturi în afara unui cadru legal constituit, cum se prezintă situația în speță.
Nesubzistând cauze de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G, cu domiciliul ales la Primăria, comuna, județul D, -, toți prin mandatar G, cu domiciliul ales la Primăria, comuna, împotriva sentinței civile nr.992 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local, cu sediul în comuna, județul D, Primăria comunei, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./24.10.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
