Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 186/
Ședința publică din 29 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 1530 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că ambele recursuri au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1530 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-au respins excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 octombrie 2003-18 martie 2004 și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a luat act și constatat renunțarea reclamantului G, la judecarea acțiunii civile formulate în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -I, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții au fost obligați, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumele reprezentând sporul de vechime pentru perioada februarie 2004 - ianuarie 2007, după cum urmează: pentru -, procentul de 10% pentru perioada 1 noiembrie - 12 martie 2007; pentru, procentul de 10% pentru perioada de 1 octombrie 2003-12 martie 2007; pentru, procentul de 25% pentru perioada 1 iulie 2004 - 12 martie 2007; pentru, procentul de 20% pentru perioada 23 august 2005 - 12 martie 2007; pentru, procentul de 15% pentru perioada 1 octombrie 2003-12 martie 2007; pentru, procentul de 15% pentru perioada 31 ianuarie 2006 - 12 martie 2007; pentru, procentul de 5% pentru perioada 1 decembrie 2006-12 martie 2007; pentru - I, procentul de 5% pentru perioada 15 august 2006-12 martie 2007; pentru -, procentul de 10% pentru perioada 15 august 2005 - 12 martie 2007; pentru procentul de 10% pentru perioada 1 iunie 2004-12 martie 2007; pentru, procentul de 5% pentru perioada 1 octombrie 2003 - 30 septembrie 2005, respectiv 10% pentru perioada 1 octombrie 2005 - 12 martie 2007, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc neacordat și până la data executării efective a hotărârii.
Tribunalul Mureșa fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești menționate.
S-au respins restul pretențiilor reclamanților ca rămase fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători la Judecătoria Tg-.M, și în această calitate pârâții au obligația legală de a aloca fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale, printre care și sporul de vechime cuvenit. Sub acest aspect, acțiunea reclamanților a fost admisă bazat pe disp.art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002, coroborat cu dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Că, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispozițiile prevăzute într-o lege organică privind salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate, nu pot fi abrogate nici măcar parțial printr-o ordonanță de urgență, guvernul având abilitarea doar de a modifica sau completa prin ordonanțe, acte normative de un grad superior. Abrogarea sporului de vechime ce revine magistraților prin Legea nr.-, încalcă dispozițiile legislației interne în materia salarizării, precum și dispozițiile Constituției privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În drept, s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că admiterea acțiunii reclamanților judecători privind acordarea sporului de vechime pentru intervalul 01.10.2003 - 18.03.2004 nu este legală, cererea reclamanților fiind prescrisă, iar pe de altă parte pretențiile acestora au caracterul de despăgubiri civile și nicidecum de drepturi salariale, cu consecințe directe asupra competenței materiale a primei instanțe. În sprijinul celor de mai sus, Ministerul Justiției s-a prevalat de disp.art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, pentru pretenții constând în prestații periodice, atare excepție fiind o chestiune de ordine publică. De asemenea, recurentul a făcut referire și la dispozițiile deciziei XXXVI/2007 a instanței supreme, care stabilește caracterul pretențiilor solicitate de reclamanți, precum și perioada de timp pentru care acestea se pot acorda.
DGFP M, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, a declarat recurs în cauză, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. solicitând modificarea hotărârii și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată față de minister, datorită lipsi calității procesual pasive a acestuia. Recurentul a relevat că nu se află în nici un raport de muncă cu reclamanții pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri civile de natură salarială, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, atare rol avându-l Ministerul Justiției. În fine, reprezintă statul, în fața organelor de justiție, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art.304 ind.1 și 306.pr.civ, curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Cu privire la excepții invocate prin cele două recursuri, este de reținut că tribunalul are plenitudine de jurisdicție materială în cauză, raportat la disp.art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, reclamanții având calitatea de persoane discriminate și dreptul de a pretinde despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituția la care reclamanții sunt încadrați, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În acest sens, sunt relevante și dispozițiile art.1 alin.2 și art.295 din Codul muncii, precum și ale art.5 din același act normativ, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Acțiunea reclamanților nu este prescrisă, pentru intervalul menționat prin memoriul de recurs al Ministerului Justiției, deoarece dreptul la acțiune s-a născut doar din data publicării deciziei nr.XXXVI/2007 a instanței supreme, anterior existând un vid legislativ. Decizia instanței supreme are caracter obligatoriu pentru toate instanțele și a consacrat dreptul magistraților la plata sporului de vechime, atât pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial, cât și pe viitor. Se reiterează ideea că, dreptul material la acțiunea reclamanților s-a născut la data publicării deciziei menționate, în contextul în care anterior în atare situații exista un vid legislativ, care a determinat pronunțarea unor hotărâri judecătorești neunitare la nivel național.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă în cauză, întrucât potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005 și nr.386/2007, coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sectorul bugetar, respectiv: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție. De asemenea calitatea procesuală a MEF se justifică și prin disp.art.1 din OG nr.22/2002, potrivit căreia executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fondul pricinii reclamanții fac parte din personalul unităților de justiției prestând muncă alături de personalul auxiliar de specialitate, funcționarii publici si de personalul contractual fără a îndeplini o funcție de demnitate publică numită sau aleasă.
Raportul juridic de muncă atât al magistraților cât și a celorlalte categorii de angajați ai sistemului este guvernat de dispozițiile codului muncii.( art. 16, alin.1 art. 295 alin.2 ). Natura diferită a atribuțiilor de serviciu este specifică nu numai sistemului judiciar ci oricărui alt sistem conceput ca un tot unitar. Categoria socio-profesională aparte a magistraților reclamanți nu poate fi izvorul aplicării unui regim diferit, discriminatoriu cu referire la raportul de muncă și mai ales a drepturilor ce izvorăsc din derularea lui. Astfel în mod corect au susținut reclamanții prin acțiune, unul și același element constând în dreptul la vechimea în muncă produce efecte juridice diferite în sistemul de salarizare a componentelor unui și aceluiași sistem. Sistemul de salarizare, potrivit dispozițiilor art.154 din Codul muncii, este guvernat, sau ar trebui să fie, de două principii respectiv, cel al egalității de tratament și cel al diferențierii salariale numai prin raportate la nivelul studiilor, treptele sau gradele profesionale, calitatea, cantitatea muncii și nu în ultimul rând condițiile de muncă.
Instanța de fond a reținut corect împrejurarea că apartenența la o anumita categorie socio-profesională este singurul criteriu ce a determinat neacordarea sporului de vechime în muncă fiind astfel evidentă și justificată starea de discriminare și incidența în cauză a prevederilor art. 2 din OUG nr.137/2000. Dispozițiile OUG nr.137/2000 nu exclud analizarea unei astfel de situații pentru considerentul că aceasta a fost o "opțiune" a legiuitorului ci dimpotrivă acordă dreptul persoanei de a se adresa instanțelor de judecată potrivit dispozițiilor art. 27 din OUG nr.137/2000.
Argumentele recurentului privitoare la "dreptul câștigat" cu referire la dispozițiile Legii nr.50/1996 deși pertinente nu sunt argumentele aduse de instanța de fond în prezenta cauză, ca atare curtea apreciază că nu se impune analizarea acestora întrucât, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, obiect al prezentei căi de atac, acordarea despăgubirilor egale cu sporul de vechime s-a întemeiat constatarea și analizarea existenței sau inexistenței stării de discriminare.
Față de cele ce preced, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică conform art.306 alin.1 pr.civ. urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1530 din 16 noiembrie 2007, Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-. în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 exp.
25.03.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
