Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 196
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T B, cu sediul în municipiul B,--30, împotriva sentinței nr. 1788 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local D, Școala cu clasele I-VIII " " D și reclamanta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința nr. 1788 din 3 decembrie 2008 a admis, în parte, acțiunea formulată de Sindicatul învățământului Preuniversitar, în numele și pentru reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, B, Inspectoratul Școlar Județean, Consiliul Local D și Școala cu clasele I -VIII
A obligat pârâții Consiliul Local D și Școala cu clasele I - VIII D să calculeze și să plătească reclamantei, diferențele de drepturi salariale dintre salariul calculat cu luarea în considerare a creșterii coeficientului de ierarhizare de 1/25 prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și cel încasat, pentru intervalul 1.11.2005 -31.12.2007.
A obligat pârâții Consiliul Local D și Școala cu clasele I - VIII să plătească reclamantei pentru aceste sume, actualizarea în funcție de indicii de inflație de la data scadenței lor până la data plății efective precum și dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000, calculată de la data de 5.08. 2008, până la data plății efective.
A respins ca nefondate pretențiile pentru perioada 1.01.2008 - 1.08.2008.
A respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta avut calitatea de cadru didactic și o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
Salarizarea personalului didactic din învățământ se realizează conform Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Acest fapt reiese, de altfel, și din titulatura și cuprinsul OG11/2007. aceasta referindu-se la "creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic".
Or, conform art.50 alin.l din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare, " Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de legeșide trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate". De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, " Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Deci, aceste texte de lege prevăd pentru personalul didactic, cumulativ,două categorii de tranșe de vechime: cele stabilite de lege, precum și câte o tranșă suplimentară care se acordă la împlinirea vechimii de 30,35 și 40 de ani de activitate.
Această modalitate de interpretare a prevederilor legale invocate de reclamantă este susținută și de faptul că, oricum, anexele Legii nr. 128/1997 introduse de OUG nr. 8/2000 precum și cele ale OG nr. 11/2007 prevăd coeficienți diferiți de multiplicare pentru toate tranșele de vechime stabilite de legiuitor.
Drept urmare, dispozițiile art. 50 alin. 2 ale Legii nr. 128/1997 nu ar mai fi fost necesare daca nu s-ar fi referit la alte tranșe de vechime decât cele stabilite în anexe, respectiv la cele "suplimentare" care se acordă doar la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate.
Deși aliniatele respective ale art.50 sunt în vigoare, nefiind modificate ori abrogate,iar reclamanții se încadrează în ipoteza lor, având peste 30 de ani de vechime, la salarizarea acestora nu au fost avute în vedere și tranșele suplimentare de vechime, neaplicându-li-se această creștere de 1/25 a coeficientului de ierarhizare/ multiplicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
El o critică pretinzând că n-are calitate procesuală pasivă, nu are calitatea de angajator și nici aceea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, susține că în hotărâre există motive contradictorii, în sensul că, deși în considerente nu i-a fost reținută excepția, în dispozitiv nu figurează obligat. In terminis, același recurent solicită admiterea excepției Pe fond, în ipoteza respingerii excepției ridicate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fine, același recurent susține că prevederile art.50 din Legea nr.128/1998 n-au fost greșit aplicate.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care, în drept, poate fi încadrat în art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
Cât privește acțiunea dedusă judecății, recurentul menționat are calitate procesuală pasivă.
Alături de inspectoratele școlare județene, acestuia îi revin atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art.33 lit.a din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG2592/2004.
De asemenea, potrivit art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, << Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime >>.
Prin urmare, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, textul de lege citat statuează pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime, anume una stabilită de lege și, osebit, câte o tranșă suplimentară, care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică în învățământ.
Acest text de lege are un caracter imperativ, iar conținutul său se află în afara oricărei ambivalențe.
În fine, este de observat că, în dispozitivul hotărârii, recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, considerent pentru care și-a motivat pe fond recursul, in terminis.
Sub acest aspect, hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii, iar inexistența calității de angajator apare lipsită de vreo relevanță juridică de vreme ce nu el figurează obligat.
Cum nu sunt justificate criticile sale,
Văzând și prevederile art.3041din Codul d e procedură civilă,
Constatând nefondat recursul Ministerului Educației, Cercetării și T, în temeiul art.312 din același cod, urmează, din considerentele expuse anterior, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B, împotriva sentinței nr. 1788 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
26.02.2009
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Bârsescu Nicolae, Andrianu Virgil
