Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 200
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții: și, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, cu sediul în mun. B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1592 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local al comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția civilă - sub nr- Liga Sindicatelor din Învățământ în numele și pentru reclamantele - și, membrii de sindicat a chemat în judecată pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local solicitând obligarea acestora la calcularea și la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001 - 2008, cu actualizarea acestor drepturi reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001 - 2008 cu actualizarea acestor drepturi în funcție de rata inflației și acordarea dobânzii legale conform OG 9/2000 până la data plății efective.
În motivare, a arătat că salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic este reglementată în principal de prevederile Legii 128/1997 care prin art. 48 arată că drepturile salariale cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar sunt compuse din salariul de bază, alte sporuri și adaosuri și drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art. 50 din același act normativ personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă. Reclamantele au statut de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, în cadrul instituțiilor școlare arondate Inspectoratului Școlar Județean B, și deși au solicitat acordarea primelor de concediu pe anii 2001 - 2008 li s-a comunicat refuzul acordării acestor prime.
Conform Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național aplicabil începând cu 30.01.2003 se poate stabili ca în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Conform art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2003 - 2004 personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.
În raport și de prevederile art. 50 din Legea 128/1997 reclamantele au arătat că, consideră că au dreptul și la prima de vacanță încă din anul 2001, drepturi salariale ce nu au fost plătite nici până în prezent de angajator.
De asemenea, au mai arătat că prin OG146/2007 s-a statuat că personalul din sectorul bugetar, căruia nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1592 din 12 noiembrie 2008 a respins, ca fiind prescrise, pretențiile privind plata primelor de vacanță aferente anilor 2001 - 2004.
A respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Liga Sindicatelor din Învățământ B, în numele și pentru membrii de sindicat - reclamanții - și membre de sindicat în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local, având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005-2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 166(1) din Codul muncii (rap. la art. 283 din același cod), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe fond, reclamanții, prin reprezentantul legal Liga Sindicatelor din Învățământ B, au solicitat obligarea pârâților la plata actualizată cu inflația a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2008, precum și la plata dobânzii legale pentru aceste sume, conform nr.OG 9/2000.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că, salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr. 128/1997 care prin art. 48 arată că drepturile salariale cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar, sunt compuse din salariul de bază, alte sporuri și adausuri și drepturi salariale suplimentare.
Au fost enunțate dispozițiile art. 48 și 50 din Legea nr. 128/1997, conform cărora, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, reclamanții susținând că, deși au solicitat acordarea primelor de concediu pe anii 2001 - 2008, li s-a comunicat refuzul acordării acestor prime.
Prin încheierea din 3.09.2008, instanța de fond a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru primele de vacanță aferente intervalului 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2004, excepție admisă, cu invocarea dispozițiilor art. 283 lit. c din Codul muncii.
Pentru soluționarea fondului pretențiilor reclamanților de obligare a pârâților la plata primelor de concediu pentru intervalul 2005 - 2008, se va observa că art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 arată că "Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Așadar, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic nu prevede necondiționat și imperativ obligația de acordare a primelor de vacanță, ci reglementează îndreptățirea de a beneficia doar de acele prime care sunt înscrise în contractele colective de muncă, ori în lege.
Așa cum au arătat chiar reclamanții, contractele colective de muncă unice la nivel național aplicabile în perioada 2005 - 2008 au prevăzut doar posibilitatea acordării primelor de vacanță prin contracte colective de muncă încheiate la celelalte niveluri.
În acest sens, art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 (care preia prevederile similare din contractul unic pentru 2005 - 2006) prevede că "Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță".
Or, în cauză, art. 37 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ, pentru anii 2003 - 2004, dispune următoarele:
"Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii:
a) un premiu anual, conform Hotărârii Guvernului nr. 829/1994, Ministerul Educației, Cercetării și T făcând demersurile necesare în vederea acordării acestuia până la sfârșitul anului calendaristic;
b) un premiu lunar din suma de 2% din fondul de salarii; acest fond de premiere se utilizează lunar, sumele nefolosite putând fi utilizate în lunile următoarele, în cadrul aceluiași an calendaristic și în același scop;
c) un premiu dintr-un fond constituit în limita a 30% din totalul veniturilor nete realizate în unitățile și instituțiile de învățământ prevăzute în anexa nr. 6, care realizează venituri proprii, prin activități suplimentare față de cele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli. Criteriile de acordare se stabilesc în comisia paritară de la nivelul unității/instituției de învățământ;
d) o primă de instalare, potrivit legii, indiferent de domiciliu;
e) salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază;
f) salariații care se pensionează vor primi o diplomă de fidelitate pentru întreaga activitate desfășurată în învățământ, cu mențiuni personalizate, care se înmânează în prezența salariaților din unitate, împreună cu indemnizația prevăzută la lit. e);
g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu".
Conform adresei nr. 612//16.11.2007 la data de 12.11.2007 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse un nou contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ sub nr. 596/12.11.2007, iar conform extrasului - din acest contract (depus de reclamanți la dosar) prevederile art. 37 sunt identice cu cele ale contractului anterior, mai sus citate.
Așadar, din analiza dispozițiilor art. 37 rezultă că după ce în alineatele precedente, părțile contractante au prevăzut beneficiul unor premii, cu indicarea exactă a cuantumului acestora și a surselor de finanțare, la litera gaf ost menționată "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Întrucât reclamanții nu au indicat și dovedit existența vreunei alte reglementări legale care să prevadă în mod expres pentru personalul din învățământ acordarea primei de vacanță sau nivelul acesteia, rezultă că sintagma "în condițiile legii" nu se poate referi decât la veniturile proprii, respectiv la modalitatea de constituire a acestora și de efectuare a cheltuielilor corespunzătoare.
Ba mai mult, față de dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii rezultă că este vorba doar despre veniturile proprii ale unității de învățământ și nici într-un caz despre veniturile proprii ale consiliilor locale sau județene, întrucât prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate clauze care să încalce prevederile legale și să stabilească obligații în sarcina unor părți care nu au participat la negocierea contractelor.
Aceasta întrucât prin Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG 538/2001 s-a stabilit prin art. 1 că aceste cheltuieli de finanțare se asigură "din bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
Prin aceleași norme, s-au indicat în mod concret cheltuielile finanțate din bugetul de stat (art. 2), precum și cele din bugetele locale (art. 9 - 12), respectiv:
- finanțarea proporțională cu numărul de elevi sau preșcolari, pentru cheltuieli de personal, manuale școlare și burse și
- finanțarea complementară, pentru cheltuieli materiale și servicii, alocații pentru instituții publice, precum și pentru cheltuieli de capital.
În mod distinct de finanțarea din bugetul de stat și din bugetele locale, normele conțin și reglementări privind veniturile extrabugetare ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, înscrise în anexele la bugetul acestor instituții.
Astfel, art. 13 din norme prevede că:
"Instituțiile de învățământ preuniversitar de stat pot utiliza, pe lângă finanțarea proporțională și finanțarea complementară, și alte surse de venituri realizate în condițiile legii, și anume: venituri proprii provenite din activitatea de producție (ateliere-școală, ferme agricole etc.), prestări de servicii, taxe de la persoane fizice și juridice, venituri din închirieri de spații, donații, sponsorizări și alte venituri realizate din activitatea de învățământ, activități cultural-educative, ale internatelor și cantinelor pentru preșcolari și elevi".
În continuare, art. 14 și 15 alin. 1 din norme reglementează modul de înscriere în bugetul de venituri și cheltuieli al activităților extrabugetare, precum și a cheltuielilor pentru activitățile bugetare, pentru ca în alin. 2 al art. 15 să prevadă în mod expres că:
"Diferența dintre totalul veniturilor extrabugetare și suma cheltuielilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - f) se folosește, în completare, în funcție de necesități, de către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat la acoperirea altor cheltuieli ale acestora. În acest scop se efectuează calcule de fundamentare pentru fiecare categorie de cheltuieli, după care se cuprind în buget la titlurile, articolele și alineatele respective".
Rezultă așadar că, față de ansamblul prevederilor normative anterior reținute, acordarea pentru personalul didactic a primelor de vacanță din venituri proprii este condiționată de: dovedirea realizării de către unitatea de învățământ a unor venituri extrabugetare, a faptului că după efectuarea cheltuielilor pentru activitățile extrabugetare a rămas un excedent ce poate fi folosit pentru acordarea primelor de vacanță cu prioritate față de alte necesități ale instituției de învățământ și a efectuării unor calcule de fundamentare în acest sens.
Or, în cauză, reclamanții nu au pretins și nici dovedit aceste situații de fapt.
Ba mai mult, chiar în cazurile în care la unele unități de învățământ ar exista asemenea diferențe între veniturile extrabugetare și cheltuielile aferente, instanța de judecată nu poate cenzura - decât sub un eventual aspect procedural - decizia unității de învățământ de a stabili necesitățile sale concrete, cât și rangul lor de prioritate, în vederea acoperirii cheltuielilor pentru acestea din eventuala diferență prevăzută de art. 15 alin. 2 din norme.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Liga Sindicatelor din Învățământ B, în calitate de reprezentantă a reclamanților, criticând-o pe considerentul că textele invocate << nu fac referire restrânsă la veniturile proprii ale instituției de învățământ, ci fac referire la veniturile proprii ale instituției care este obligată la a asigura finanțarea unității de învățământ din cadrul învățământului preuniversitar de stat >>.
Contractul colectiv de muncă are în vedere, sub acest aspect, veniturile proprii ale instituțiilor obligate la finanțarea respectivei unități școlare.
În fine, relevă că lipsa fondurilor nu justifică respingerea acțiunii, de vreme ce dreptul subiectiv există de sine-stătător.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul este nefondat.
Contractele colective de muncă unice la nivel național, aplicabile în perioada 2005 - 2008, au prevăzut doar posibilitatea acordării primelor de vacanță prin contractele colective de muncă încheiate la celelalte niveluri.
Art. 59(3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevede că << prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță >>.
Prima de vacanță se plătește din veniturile proprii (ale unității de învățământ) dacă există resurse economico-financiare, cu o atare destinație.
În absența acestor resurse, nici dreptul invocat nu există.
Nu este vorba de un drept subiectiv de sine-stătător. Existența acestuia depinde de existența resursei economico-financiare, cu destinația menționată, în afara oricărei ambivalențe.
Aceasta este regula consacrată de contractul colectiv de muncă (unic la nivel național și la nivel de ramură), după cum în mod corect, pe larg a argumentat prima instanță.
Cum nu sunt justificate criticile;
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții: LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B, în numele și pentru reclamanții: și, împotriva sentinței nr. 1592 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex. 2 / 26.02.2009
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Bârsescu Nicolae, Andrianu Virgil
