Pretentii civile. Speta. Decizia 1951/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1951
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.233 din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea -lor, nr.239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, intimata-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Recurentul-reclamant personal având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul admiterii excepției nulității Anexei 1 la actul adițional la CCM/2007 care astfel a devenit CCM pe anul 2008 și obligarea pârâtei să-i introducă în salariul brut lunar cele două suplimentări salariale în cuantum de 300 lei lunar și să-i plătească drepturile salariale restante cuvenite și neacordate începând cu 1.01.2008 la zi. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, urmând să se aibă în vedere natura cererii de chemare în judecată și calitatea reclamantului.
Reclamantul a obținut două hotărâri judecătorești în legătură cu primele de Paști și prin care s-au stabilit aceste drepturi la nivelul anilor 2004-2007, hotărârile au fost executate în sensul că reclamantul a primit aceste drepturi salariale. solicită instanței de judecată introducerea acestor drepturi în salariul său de bază urmărind ca prin procedura indexării să i se mărească artificial salariul.
Această cerere se face doar prin negociere între părțile contractului de muncă și nu poate fi primită ca obiect al acțiunii la instanța de judecată.
Mai mult primele de sărbători au fost solicitate de reclamant care este unul din consilieri juridici ai societății și care știa că acest drepturi s-au introdus în salariul său de bază încă din anul 2003.Recurentul este jurist iar cel ce girează acest post a fost însărcinat cu îndeplinirea deciziei nr. 105 prin care începând cu 1.02.2003 salariile brute se reașează și sunt cele din anexa 1.Introducerea primelor în salarii a fost negociată între patronat și sindicate iar la Baza de aprovizionare a fost negociată o sumă fixă de 1500 lei cu titlu de prime pentru sărbători pentru toți angajații.
Recurentul în timpul procesului a invocat o excepție, respectiv cea de nulitate a actelor ce preluau valabil contractul colectiv de muncă. În calitate de reclamant o persoană nu poate invoca excepții în propria acțiune, procedura excepțiilor fiind doar la îndemâna pârâtului într-un proces, astfel că nu este posibil în recurs să se invoce nerezolvarea acestei excepții cererea formulată fiind inadmisibilă.
În fondul recursului, s-a cerut respingerea acestuia fiindcă este nejustificată cererea de creștere a salariului de bază având în vedere împrejurarea că în anul 2003 s-a introdus în salariu o sumă cu titlu de prime de sărbători acordate prin hotărâri judecătorești deja executate. Fără cheltuieli de judecată care vor fi cerute pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamantul G solicitat instanței obligarea pârâtei SC SA la includerea în salariul de bază lunar brut a suplimentărilor salariale reglementate de art.168 (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru anii 2003-2007, la recalcularea salariului lunar începând cu luna ianuarie 2008, precum și plata diferenței dintre noul salariu astfel calculat și cel efectiv primit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că în anul 1997 salariații, pe lângă salariul primit pentru munca prestată beneficiau de patru suplimentari salariale cu prilejul împlinirii sau sărbătoririi unor evenimente, respectiv contravaloarea a 4000 mc gaze naturale anual, câte o suplimentare salarială cu ocazia Sărbătorilor Creștine de Paști și de C, precum și o suplimentare salarială cu ocazia sărbătorii "Ziua " pentru aprovizionarea de toamnă.
A mai arătat reclamantul că aceste drepturi salariale au fost acordate tuturor salariaților până în anul 2003, când art.168 din CCM a fost completat cu alin.2 care prevedea că aceste suplimentari salariale urmează să fie introduse în salariu de bază al fiecărui salariat.
Acest lucru nu s-a întâmplat în anul 2003, iar în anul 2004 art.168 alin.2 spune că pentru anul 2003 aceste suplimentari salariale urmează să fie introduse în salariu de bază, dar nu a fost așa nici în anul 2004.
În toate rapoarte de expertiză judiciară efectuate în cauze similare, expertul a concluzionat că aceste drepturi salariale nu au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât drepturile salariale nu au fost introduse în salariul de bază lunar brut al fiecărui salariat, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta la introducerea suplimentarilor salariale ocazionate de sărbătorile creștine de Paște și de C în salariul său de bază brut și înscrierea în carnetul de muncă începând cu luna ianuarie 2008, a salariului astfel rezultat precum și plata diferențelor salariale dintre sumele efectiv primite și cele la care avea dreptul și care urmează a fi stabilite prin expertiză contabilă-salarizare.
De asemenea, reclamantul a mai susținut că prin două sentințe i-au fost acordate și apoi plătite, pe cale de executare silită suplimentări salariale pentru Paști 2005, 2006 și 2007 și respectiv C 2007 așa încât pentru a evita continuarea proceselor se impune recalcularea salariului său prin includerea acestor suplimentări în cuantum de 3260 lei în salariul său de bază brut de încadrare.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus înscrisuri (filele 11-79).
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare(filele 90-95) prin care a solicitat în principal admiterea excepției lipsei de interes și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pârâta a arătat că din moment ce a plătit aceste sume reclamantului, interesul material și direct al acțiunii s-a realizat, iar această acțiune nu se justifică fiindcă nu există un interes direct și legitim, născut și actual pentru declanșarea procedurii judiciare.
În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată, primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al reclamantului, pârâta executându-și astfel obligația asumată prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
De asemenea, s-a mai arătat că cererea de chemare în judecată este lipsită de temei juridic, datorita inaplicabilității prevederilor CCM din 2003-2007 pentru raporturile juridice din anul 2008.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a răspuns apărărilor formulate pe cale de excepție și de fond susținând în esență că acestea sunt neîntemeiate (filele 98-102) și a solicitat (fila 103)ca pârâta să depună la dosarul cauzei actul adițional prin care CCM/2007 a fost modificat și completat, deoarece la locul său de muncă CCM /2008 nu a fost afișat, iar la termenul de judecata din 05.12.2008, după ce acest act a fost depus (filele 125-156) a invocat excepția nulității parțiale a actului adițional, respectiv a anexei nr.1 prin care a fost modificat CCM/2007 care astfel a devenit CCM/2008(filele 161-163) pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al SA precum și al celorlalți membri ai comisiei desemnate prin decizia nr.1260/2007 ceea ce presupune, până la proba contrară, că aceștia nu și-au însușit textele modificate, nu au fost de acord cu ele și nu sunt obligate să le respecte și aplice,fiindcă intenția de a contracta nu produce efecte juridice, actul în esența lui este nul, nefiind opozabil reclamantului.
La termenul de judecată de la 5 decembrie 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea (filele 169-170) susținând că nu mai poate pretinde ca pârâta să-i modifice salariul pe anii 2005-2007 întrucât drepturile salariale solicitate au fost încasate până la data de 01.01.2008, menținând cererile de introducere a acestor suplimentări salariale în salariul său de bază brut lunar-adică 300 lei lunar și plata diferenței rezultate din recalcularea salariului și salariul efectiv primit precum și daune în raport de rata inflației.
Prin sentința civilă nr.233 din 30.01.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate:excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și excepția nulității actului adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA, înregistrat la din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.1090/2008 și pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, că reclamantul, prin cererea sa a solicitat ca suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C să-i fie incluse în salariu, a urmărit un folos practic, respectiv majorarea drepturilor salariale.
Referitor la nulitatea actului adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA înregistrat la din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.1090/2008, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat între partenerii sociali, respectiv patronat și salariații reprezentați de membrii desemnați conform sentinței civile nr.497/2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Actul adițional respectă condițiile de valabilitate prevăzute de lege, în acest sens conținutul actului adițional este în întregime însușit de părțile semnatare, aspect ce rezultă fără echivoc din conținutul art.IV alin.2 din actul adițional, în care se arată că "prezentul act adițional și anexele au fost recunoscute după citire și certificate prin semnarea fiecărei pagini, de reprezentanții legali ai părților".
În cauză, toți reprezentații legali ai partenerilor de dialog social au acordat puteri de reprezentare câte unui membru al fiecărei părți și au confirmat mandatul lor prin inserarea unui articol distinct în acest sens, în cuprinsul actului adițional.
Anexa nr.1 este semnată pe toate paginile de ambii reprezentanți ai partenerilor de dialog social mandatați în acest scop, semnăturile având, prin prisma art.IV alin.2 din actul adițional, valoarea unei însușiri nemijlocite a conținutului anexei atât de către patronat cât și de către sindicatul reprezentativ,ca părți contractante.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins excepția nulității parțiale a actului adițional ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut în primul rând că pentru drepturile salariale sau de altă natură aferente anului 2008, poate fi invocat ca temei de drept CCM din 2008 și nu CCM din 2003-2007, deoarece acestea au încetat prin ajungerea contractului la termen.
În al doilea rând, CCM din 2008 stabilește în mod clar faptul că începând cu anul 2003, disp.art.168 alin.1 din CCM au devenit inaplicabile. Prin urmare, temeiul juridic invocat de reclamant este reprezentat de niște clauze contractuale care, potrivit voinței comune a părților semnatare a CCM, nu au mai produs efecte juridice începând cu anul 2003, considerente față de care prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, în baza disp.art. 168 CCM 2008.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a exercitat recurs (filele 4-16) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazurile de recurs prev.de art.304, pct.6,7, 8,9 cod pr.civ. recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției nulității anexei 1 a actului adițional la CCM/2007, obligarea pârâtei să-i introdusă în salariul brut lunar de încadrare a celor două suplimentări salariale în cuantum de 300 lei și plata drepturilor salariale restante cuvenite și neacordate începând cu data de 1 ianuarie 2008 la zi, pentru următoarele motive:
Soluționarea excepției nulității parțiale a anexei 1 a actului adițional la CCM/2007 s-a întemeiat pe o motivare "neinspirată" a completului de judecată care a încălcat și aplicat greșit legea deoarece s-a pronunțat asupra unei excepții fără aop une în discuția părților și a refuzat să se pronunțe asupra nulității parțiale deși aceasta avea o strânsă legătură cu fondul cauzei.
neregulile pe care le-a semnalat în motivarea excepției nulității parțiale a anexei 1 a actului adițional la CCM/2007 la instanța fondului, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit s-a reținut prin sentință îndeplinirea condițiilor de validitate ale actului adițional și anexei 1 la acesta.
O altă critică vizează în esență capătul de cerere referitor la introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de sărbători, care a fost eronat respins numai de teama că un astfel de precedent ar declanșa peste 30.000 de procese similare, fiindcă în realitate atât motivarea sentinței cât și dispozițiile art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2008 sunt false, conțin afirmații care nu au fost dovedite și sunt contrazise de alte hotărâri judecătorești ce conțin soluții contrare, intrate deja sub putere de lucru judecat.
Recurentul-reclamant a criticat și greșita respingere a cererii sale de efectuare a unei expertize contabile-salarizare, căci încuviințarea acesteia ar fi condus la soluția de admitere a acțiunii, critică în raport de care a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea acestui mijloc de probă.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și acte (filele 30-37) care însă nu au legătură cu obiectul cauzei astfel că aceste apărări nu vor fi verificate de instanța de control judiciar.
Examinând sentința recurată, prin prisma actelor și a lucrărilor dosarului, a criticilor aduse de recurent și a cazurilor de recurs invocate de acesta dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamantul-recurent G în calitate de salariat al societății pârâte, la Baza de Aprovizionare a solicitat angajatorului să includă în salariul său lunar o sumă reprezentând contravaloarea unor suplimente salariale, negociate prin contracte colective de muncă succesive și care au și fost încasate prin executare silită, urmare unor litigii finalizate în favoarea salariatului căruia instanțele de judecată i-au confirmat justețea pretențiilor sale.
Astfel, până în anul 2008, recurentul-reclamant a beneficiat de suplimentele salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și respectiv
Instanța de fond, analizând această cerere a respins-o ca neîntemeiată cu argumentul că ea nu are fundament legal, deoarece în anul 2008, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu mai prevede acordarea acestui drept.
Dezlegarea dată de prima instanță este legală și temeinică, clauzele contractuale ale art.168 din contractul colectiv de muncă fiind corect interpretate.
Astfel, acest articol avea, în termenii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 2000 și actelor adiționale încheiate anual în perioada anilor 2001-2007 formularea care permitea salariaților să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu mențiunea că pentru anul 2003, acestea au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anul 2008, art.168 alin.1 și 2 a fost modificat conform Anexei 1 la Actul Adițional al contractului (filele 125-136) stabilindu-se că este inaplicabil în formularea anterioară și care a fost sus-citată, iar prin alineatul 3 (fila 139) în scopul înlăturării oricăror neclarități, părțile semnatare au convenit și confirmat că după anul 2003, primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază lunar al angajaților, nemaifiind calculate și acordate distinct.
În atare împrejurări solicitarea reclamantului de a-i fi incluse în salariul său aceste prime, este nejustificată câtă vreme dreptul pe care îl revendică nu este prevăzut într-o clauză contractuală, valabil încheiată, pentru a produce efectele juridice stabilite de art.969 cod civil, astfel că pretenția dedusă judecății nu are un temei legal care să îndreptățească instanța de judecată să o admită.
Pe parcursul judecății, pârâta a opus o atare apărare (filele 94-95) iar reclamantul a solicitat la rândul său, pentru o înlătura, depunerea actului adițional de modificare a contractului colectiv de muncă(fila 103).
După ce acest înscris, în varianta înregistrată la F, a fost depus la dosar (filele 123-156) reclamantul a invocat excepția nulității sale parțiale (filele 161-163) contestând în esență validitatea actului, prin lipsa semnăturilor reprezentanților legali ai părților contractante
Această excepție a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii ale părților care în ședința de judecată de la 30 ianuarie 2009 și-au prezentat concluziile orale privind nulitatea parțială a anexei 1 la Actul adițional (fila 179) pe de o parte, iar pe de alta, a fost verificată și dezlegată argumentat în fondul ei de prima instanță prin hotărârea pronunțată, critica recurentului privind procedura greșită a soluționării excepției nefiind justificată.
Curtea mai constată că reclamantul nu era îndreptățit în raport de calitatea procesuală, să invoce excepția în discuție, fiindcă excepțiile-definite ca mijloace procedurale de apărare pe care orice parte le poate invoca urmărind să întârzie sau să împiedice judecata-ca și apărările de fond, sunt actele procesuale aflate exclusiv la îndemâna pârâtului prin care acesta tinde la respingerea acțiunii îndreptate împotriva sa.
Drept urmare, reclamantul G nu putea ridica în contra propriei sale acțiuni, excepții procesuale sau de fond, așa încât pretinsa excepție a nulității parțiale a anexei 1 a actului adițional nr.1090/2008 era inadmisibilă, iar tribunalul a clarificat natura sa juridică ca fiind o cerere completatoare a acțiunii introductive și a soluționat-o în fondul său, constatând printr-o corectă interpretare a legii, că nu există o cauză de nulitate care să afecteze valabilitatea actului.
Nici critica referitoare la respingerea greșită a cererii de efectuare a unei expertize contabile-salarizare nu poate fi primită, în condițiile în care capetele de cerere din acțiunea precizată și completată formulată de reclamant presupun interpretarea și aplicarea legii și respectiv a unor clauze contractuale, iar nu efectuarea unor operațiuni de verificare de documente și de efectuare a unor calcule pe baza lor pentru care instanța să apeleze la cunoștințele de specialitate ale unui expert.
Stabilirea dreptului reclamantului-recurent la plata unor sume revendicate cu titlu de suplimentări salariale pentru o perioadă de timp determinată aparține competenței exclusive a instanței de judecată care este obligată să interpreteze și să aplice legea, fără ca experții să i se poată substitui.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea constatând că în cauză nu sunt incidente niciunul din motivele de recurs invocate de recurent și că hotărârea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, în temeiul art.312 cod pr.civ. va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurent, menținând în totalitate sentința civilă nr.233 pronunțată la data de 30 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în, -, județ P, împotriva sentinței civile nr.233 din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea -lor, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-11-26
/FA
4 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
