Drepturi bănești. Jurisprudență.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1278
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.324 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocatură, cu sediul în P, nr.13, -C Sud,.D,.77, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - pârâtă, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații -reclamanți.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea subscrisei la plata drepturilor bănești pretins cuvenite pentru aprovizionare toamnă-iarnă, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții si au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2006, în funcție de perioada lucrată de fiecare, cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1974 lei către reclamantul, reprezentând prime de C 2005 și Paște 2006 și la plata sumei de 4394 lei către reclamanta reprezentând Prime de C 2005, 2006 și Paște 2006, 2007 cuvenite conform art.168 alin.1 și 2 din.
De asemenea, s-a cerut și reactualizarea sumelor în raport cu rata inflației de la data scadenței până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură și de unitate constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă- cuvenite conform art.176 alin.1 și 2 din CCM pe ramură și prime de C și Paște, cuvenite în baza art.168 alin.1 din pe anii 2005-2007, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada indicată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat, cu privire la cererea de obligare la plata primei de aprovizionare toamnă-iarnă, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate neexistând un drept al salariaților la acest venit pentru perioada în discuție, a prescripției dreptului la acțiune, susținându-se că acesta este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni, solicitând, pe fond, respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse, începând cu anul 1998, în salariul de bază.Referitor la primele de Paște și C, s-a cerut respingerea acțiunii întrucât, începând cu anul 2003, acestea au fost introduse în salariul de bază al angajaților, urmând ca acestea să nu mai fie plătite separat.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 324 din 10 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant, în funcție de perioada efectiv lucrată 2005-2006, drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, din fiecare an, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma brută de 4394 lei reprezentând prima de C 2005 și Paște 2006 și reclamantei suma brută de 4394 lei reprezentând prima de Paște 2006-2007 și C 2005-2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, pârâta fiind obligată să plătească fiecărui reclamant și câte 119 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, la câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
De asemenea, s-a arătat că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii următori.
S-a mai reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2007 aceștia nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, și primele de Paște și C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost respinsă reținându-se că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecații, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuala activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă a fost respinsă constatându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii, prezenta acțiune fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate.
Prin încheierea din 19 martie 2009 Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de reclamantul și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului sentinței nr. 324/10.02.2009, în sensul că valoarea sumei brute la care a fost obligată pârâta față de reclamant reprezentând prima de 2005 și Paște 2006, este de 1974 lei în loc de 4394 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă
Susține recurenta că hotărârea este lipsită de temei legal reținându-se eronat de către prima instanță că acțiunea reclamanților este întemeiată în condițiile în care venitul anual pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură întrucât fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, excepție de la aplicarea alin 1 și 2 al art. 176, iar instanța a ignorat dispozițiile cuprinse în CCM pe ramură invocate de pârâtă, ca și probele depuse în apărare de pârâtă.
Se mai arată că prin SA din anul 1997, s-a prevăzut la art. 168 alin. 3 că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, iar adresele comune RA SA- nr. 2328/8.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998 atestă că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit a fost operată în mod efectiv.
De asemenea, în CCM din perioada 1998 -2001 s-a stipulat că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998, în același sens făcându-se mențiunea și în cuprinsul CCM SA din anul 2002, iar din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în CCM SA din 2003 până în prezent semnifică inexistența dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată, drepturile respective fiind introduse în salariile de bază, astfel explicându-se renunțarea implicită la acest drept pretins în prezent, la acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă- iarnă.
O altă critică se referă la prescripția cererii reclamanților susținându-se că venitul pentru aprovizionare toamnă-iarnă nu poate fi considerat un drept salarial, ci un alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 litera e din Codul muncii.
Într-un alt motiv de recurs se arată că intimații - reclamanți nu au calitate procesuală activă, care presupune calitatea acestora de creditori în raportul juridic de drept substanțial - obligațional - invocat, iar în cauză sindicatul nu mai intrat în negocieri cu patronatul, încă din 1998, pe tema acordării distincte a venitului pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură.
Se concluzionează că întrucât nu există un drept al salariaților la un venit anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă, care să fie acordat în mod distinct pentru anii 2005, 2006, 2007, rezultă că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial invocat, neavând calitate procesuală activă.
Cu privire la primele de Paște și C, se susține că în mod nelegal au fost acordate întrucât au fost incluse în salariul de bază al fiecărui reclamant începând cu anul 2003, concluzie ce rezultă din disp.art.168 din CCM pe 2008, din nota Comisiei Paritare, potrivit căreia primele de Paște și C au fost incluse în perioada 2004-2007 în salariul de bază și din lipsa oricărei negocieri în perioada 2003-2007 între și SA cu privire la aceste prime.
Se susține că fiecărui reclamant i s-a majorat salariul în 2003, conform art.168 alin.2 din CCM, majorare ce a fost menținută și pentru anii următori, ceea ce înseamnă că pârâta și-a îndeplinit obligația contractuală, invocându-se și disp.art.977 cod civil ce statuează că interpretarea contractelor se face după voința comună a părților contractante,iar nu după sensul literal al termenilor, instanța interpretând greșit art.168 din.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plata drepturilor pretinse pentru aprovizionarea toamnă- iarnă ca prescrisă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă, iar pe fond, ca neîntemeiată și a capătului de cerere privind acordarea suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, ca neîntemeiat, depunându-se la dosar și concluzii scrise.
Deși au fost legal citați cu această mențiune, intimații- reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin sentința pronunțată tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și prescripției dreptului la acțiune invocate de recurenta- pârâtă cu privire la capătul de cerere vizând drepturile bănești pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, soluție care este corectă după cum se va arăta în continuare.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, pe când, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor acestora, cât și motivele de fapt și de drept pentru care au chemat în judecată societatea-pârâtă, astfel că aceștia au calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut în nume propriu, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare, iar împrejurarea că cererea acestora referitoare la drepturile cerute pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare, nu justifică admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că într-adevăr, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține de către recurentă, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora- ca în situația de față, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Criticile privind modalitatea greșită de soluționare a cererii referitoare la drepturile bănești pentru aprovizionare toamnă-iarnă sunt însă întemeiate.
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din la Nivelul Energie Electrică, Petrol și gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractale colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă-iarnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada indicată în acțiune.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
În concluzie, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, astfel că cererea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru perioada indicată, actualizat cu indicele de inflație, a fost în mod greșit admisă de prima instanță.
Critica privitoare la greșita acordare a primelor de Paște și C în sensul celor cerute de intimații-reclamanți este însă neîntemeiată.
Astfel, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători, pentru Paște și C, urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect, în raport de art.287 Codul muncii, ce statuează că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, instanța de fond admis cererea reclamanților privitoare la acordare primelor de Paște și în cuantumul cerut de reclamanți, care corespunde valorii salariului de bază mediu brut pe unitate în lunile anterioare fiecărei sărbători, rezultând chiar din adresa nr.2919/12.11.2007 depusă de pârâtă la dosarul de fond.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă actualizate, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 324 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocatură - P, nr.13, -C Sud,.D,.77, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă actualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- - -
Fiind în concediu de odihnă
Prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
-
/VS
3 ex./07.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
