Drepturi salariale (banesti).
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1270
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții,toți cu domiciliul ales la.av., cu sediul în P, str.-.-. nr. 148,.4..2 parter, împotriva sentinței civile nr. 109 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata-pârâtăSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, și și intimata -pârâtă SC SA.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la ribunalul Prahova, reclamanții, HG, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B -, solicitând obligarea acesteia să plătească fiecărui petent drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 al.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat, până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, în perioada 2005-2007 aceasta din urmă asumându-și obligația de a le achita, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, fără să respecte această obligație, deși executarea clauzelor contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanți au depus înscrisuri(filele 5-36) iar la termenul de judecată din 16 ianuarie 2009 și-au precizat acțiunea, solicitând drepturile salariale suplimentare cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007, proporțional cu perioada efectiv lucrată, conform carnetelor de muncă (filele 54-55).
La pârâta a formulat întâmpinare (filele 57-64) la care a atașat înscrisuri (filele 65-89) prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescripției dreptului la acțiune, întrucât reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate, câtă vreme s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat pe de o parte, iar pe de alta că dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e din Codul muncii, care prevede un termen de prescripție de 6 luni,
În subsidiar, în fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea acesteia, întrucât drepturile revendicate de reclamanți au fost incluse în salariul lor de bază, începând cu anul 1997.
Prin sentința nr.109 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare precum și acțiunea precizată formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit cărților de muncă existente la dosar, reclamanții sunt salariați ai societății pârâte, calitate în care sunt îndreptățiți la suplimentare salarială sub forma unui adaos în sumă fixă pentru aprovizionarea pentru toamnă-iarnă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, pentru perioada 2005-2007, potrivit art.176 din CCM 2005-2007, urmând ca în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale, pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda fiecărui salariat, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri și numai dacă nu s- convenit introducerea lor în salariul de bază.
A concluzionat tribunalul că, din probele cu înscrisuri administrate de părți, nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu contracte colective de muncă la nivele inferioare, în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se cuvine fiecărui salariat pe bază de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții, HG, și (filele 4-7) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ei au susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea lor, deoarece pârâta avea obligația de a face dovada că drepturile pe care le-au revendicat au fost incluse în salariile de bază, astfel cum a susținut prin întâmpinare, fiindcă sarcina probei revine în conflictele de drepturi angajatorului, conform art.287 din Codul muncii.
Recurenții-reclamanți au mai susținut că din carnetele lor de muncă nu rezultă includerea în salariile de bază a suplimentului salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pentru perioada anilor 2005-2007, pe de o parte, iar pe de alta, potrivit art.238 alin.1 din Codul muncii și art.8 din Legea nr.130/1996 contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior, așa încât constatarea făcută de prima instanță în sensul că suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu s-ar mai regăsi în contractul colectiv de mu7ncă încheiat la nivel inferior este fără relevanță juridică.
Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței și admiterea acțiunii precizate.
Intimata a formulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri (filele 14-49).
Examinând sentința prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este nu afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții, HG, și au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala -astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii (filele 5-36).
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (filele 185-186 dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în instanța de recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Intimata a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-recurenți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 66-67 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (filele 68-69 dosar fond).
Acest înscris depus la instanța fondului (fila 70) emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus (filele 72-76) iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum a fost analizată în cele ce preced.
Curtea mai reține că această adresă a cărei natură juridică este aceea a unui veritabil act adițional la, nu a vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate
pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și (filele 68-69).
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" - " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-recurenți rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.(fila 22 dosar fond).
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este nefondat deoarece în cauză intimata-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005-2006-2007, fost în mod corect respinsă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul și va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la.av., cu sediul în P, str.-.-. nr. 148,.4..2 parter, împotriva sentinței civile nr. 109 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata-pârâtăSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - - - -
Fiind în O, Fiind în O,
semnează, semnează,
Președintele instanței, Președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.07.2009
f-- Tribunalul Prahova
R,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
