Drepturi bănești. Jurisprudență.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR N 1135,-

ECIZIA NR.1264

Ședința publică din data de 10 iunie 2009

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

- - - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Justiției,cu sediul în B, sector 5,-,împotriva sentinței civile nr. 99 pronunțată la data de 2 decembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații- reclamanți, -, -, C -, -, și, toți cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P și intimații-pârâțiStatul Român - prin reprezentant legal, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-,Tribunalul Prahova,cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,- șiConsiliul Național pentru Combaterea Discriminării,cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, sub nr-, reclamanții, -, -, C -, -, și au chemat în judecată pârâții Statul Român - prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de salariul de bază brut lunar începând cu 1.01.2003, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, plata dobânzilor legale și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că sunt în continuare în vigoare și deci aplicabile disp.rt. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.

S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare (filele 32-33) prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.

Pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI au formulat, de asemenea, întâmpinare (filele 62-68) prin care au invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-30.10.2005, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii în rest ca neîntemeiată.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere în cauză(filele 26-30).

Prin sentința civilă nr.99 din 02 decembrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI ca instanță de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-30.10.2005, invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI și a respins acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă, a admis acțiunea în parte, față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova și i-a obligat pe aceștia la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, la valoare actualizată în raport de inflație, începând de la 30 octombrie 2005 și în viitor până la încetarea dreptului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, xaminând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale în materie și decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii - nr.21/10.03.2008, a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF, că această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale. Pe cale de consecință, curtea a respins acțiunea față de MEF ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-30.10.2005, Curtea a constatat că și aceasta este întemeiată, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

De asemenea,art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

A mai reținut prima instanță că potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.

Pe cale de consecință, Curtea a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Totodată s- reținut de instanța de fond că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.

Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.

Instanța de fond a apreciat că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.

Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.

A concluzionat instanța de fond că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.

Instanța de fond a reținut că acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

Pentru aceste considerente, curtea a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova la plata către reclamanți a sporului de 50% în raport de salariul de bază începând cu 30.10.2005 și în viitor până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției(filele 2-4) invocând cazul de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. cu motivarea că începând cu luna februarie 2007 când a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului din cadrul instanțelor judecătorești, dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai subzistă, astfel că soluția instanței de a-l acorda și de la această dată, în continuare, nu are nicio bază legală.

O altă critică vizează greșita interpretare a legii în sensul în care șoferii nu au fost și nu sunt beneficiari ai sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar decizia în interesul legii nr.21/10 martie 2008 nu le este aplicabilă, fiindcă nu se încadrează în categoriile socio-profesionale la care aceasta se referă.

Pentru aceste motive, recurentul-pârât a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în parte a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În raport de criticile formulate în recurs, în dosar s-au solicitat și depus relații privind funcțiile actuale și data de la care sunt încadrați pe acestea, intimații- reclamanții(fila 89).

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Cei 15 intimați-reclamanți sunt încadrați pe posturile de grefieri și grefieri-arhivari la Judecătoria de M, începând cu data de 1 iunie 1990(fila 89).

Curtea constată că, sub un prima aspect, în raport de funcțiile pe care le ocupă în cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanței, Decizia în interesul legii nr.21/10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ este aplicabilă, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond

Cum niciunul dintre intimații-reclamanți nu este încadrat pe postul de șofer, critica recurentului-pârât vizând greșita acordare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este nejustificată.

Sub un alt aspect, se constată că prin art.30 din 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din sistemul judiciar au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996, însă în raport de interpretarea dată art.47 al acestui din urmă act normativ, de către instanța supremă prin Decizia în interesul legii nr.21/2008, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

În acești termeni, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că prevederile legale care reglementează sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, cum de altfel chiar recurentul-pârât a recunoscut în cererea de recurs.

Drept consecință nu există nici un temei de natură a face inaplicabile dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.21/2008, care în privința problemelor de drept dezlegate, este general obligatorie, conform art.329(3)cod pr.civ. așa cum în mod just a constatat și instanța de fond.

Pentru considerentele care preced, constatându-se neîntemeiate criticile aduse sentinței, în temeiul art.312 cod pr.civ.Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurentul-pârât, menținând în totalitate ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției,cu sediul în B, sector 5,-,împotriva sentinței civile nr. 99 pronunțată la data de 2 decembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații- reclamanți, -, -, C -, -, și, toți cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P și intimații-pârâțiStatul Român - prin reprezentant legal, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-,Tribunalul Prahova,cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,- șiConsiliul Național pentru Combaterea Discriminării,cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,10 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

- - - - - - - - -

Fiind în, Fiind în,

semnează, semnează,

Președintele instanței, Președintele instanței,

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.
tehnored. /

2 ex/09.07.2009

fond- Curtea de APEL PLOIEȘTI

j fond.,

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență.